1,619 matches
-
politice ale grupărilor din opoziție, erodând astfel contestarea democratică. Cu toate că Venezuela rămâne competitivă și pluralistă din punct de vedere politic - chavismul nedând naștere unui regim cu partid unic și nesuprimând în întregime opoziția politică în maniera în care un alt populist devenit marxist a făcut-o în Cuba acum cincizeci de ani - probabil că astăzi este mai aproape de modelul lui Levitsky și al lui Way (2002) de "autoritarism competitiv" decât de democrația liberală. În mod cert, puterea este intens concentrată, atât
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
foarte dificil pentru opoziție să câștige de partea sa pe cetățenii nehotărâți, iar mai ales lovitura de stat militară a aruncat o umbră de îndoială peste reputația democratică a opoziției. Într-adevăr, în felul acesta au făcut jocul unei personalități populiste care a conceput competiția politică mai ales în termeni de confruntare și conspirație. Marginalizarea opoziției în cadrul instituțional oficial s-a datorat totuși manipulării lui Chávez a conceptului de suveranitate populară - mobilizarea se realiza prin mijloace plebiscitare - pentru a ocoli sau
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
președintelui. Doar timpul ne poate spune dacă Chávez va păstra această competiție deschisă și dacă opoziția va continua să câștige puncte. Concluzie Cazul venezuelen susține multe dintre ideile despre populism menționate în introducerea la acest volum. Chavismul demonstrează cum discursul populist moralizator poate polariza societatea în tabere opuse și cum anume superficiala sa ideologie de centru poate completa și susține influențele ideologice naționaliste și socialiste. Demonstrează, de asemenea, că populismul ajuns la putere poate avea efecte profunde asupra instituțiilor și practicilor
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
influențele ideologice naționaliste și socialiste. Demonstrează, de asemenea, că populismul ajuns la putere poate avea efecte profunde asupra instituțiilor și practicilor democratice, chiar și în regimuri democratice mai vechi. Deși democrațiile mature au pârghii care să le asigure în fața manipulării populiste, regimurile democratice aflate într-o stare avansată de decădere se pot dovedi surprinzător de susceptibile să se schimbe prin mobilizare populistă. Într-adevăr, opoziția față de un regim închis și cu o reputație proastă a fost principalul mobil al nemulțumirilor care
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
democratice, chiar și în regimuri democratice mai vechi. Deși democrațiile mature au pârghii care să le asigure în fața manipulării populiste, regimurile democratice aflate într-o stare avansată de decădere se pot dovedi surprinzător de susceptibile să se schimbe prin mobilizare populistă. Într-adevăr, opoziția față de un regim închis și cu o reputație proastă a fost principalul mobil al nemulțumirilor care au dus la mobilizarea populistă în Venezuela. O astfel de mobilizare nu este în sine una anti-instituțională, cu atât mai puțin
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o stare avansată de decădere se pot dovedi surprinzător de susceptibile să se schimbe prin mobilizare populistă. Într-adevăr, opoziția față de un regim închis și cu o reputație proastă a fost principalul mobil al nemulțumirilor care au dus la mobilizarea populistă în Venezuela. O astfel de mobilizare nu este în sine una anti-instituțională, cu atât mai puțin una antidemocratică. Într-un context de criză politică acută, personalitățile populiste pot lua cu asalt instituțiile reprezentative tradiționale în calitate de lideri din afara sistemului. Totuși, dacă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
reputație proastă a fost principalul mobil al nemulțumirilor care au dus la mobilizarea populistă în Venezuela. O astfel de mobilizare nu este în sine una anti-instituțională, cu atât mai puțin una antidemocratică. Într-un context de criză politică acută, personalitățile populiste pot lua cu asalt instituțiile reprezentative tradiționale în calitate de lideri din afara sistemului. Totuși, dacă ajung să dețină puterea politică, ei pot foarte bine să reconstruiască instituții politice noi și mult mai puternice pentru regim, alături de căi de participare populară pentru cei
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de contestarea democratică eficientă sau de pluralismul instituționalizat. Provocarea pe care Chávez a lansat-o la adresa democrației liberale din Venezuela era profund marcată de criza regimului democratic de după 1958 și în oportunitățile pe care aceasta le oferea pentru o mobilizare populistă anti-sistem și anti-establishment. Ideologiile colectiviste tipice naționalismului și socialismului care au fost asociate cu populismul venezuelean nu erau condiții nici necesare, nici suficiente pentru a da forță unei asemenea provocări; după cum arată Levitsky și Loxton în capitolul despre Peru, ideologia
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
anti-sistem și anti-establishment. Ideologiile colectiviste tipice naționalismului și socialismului care au fost asociate cu populismul venezuelean nu erau condiții nici necesare, nici suficiente pentru a da forță unei asemenea provocări; după cum arată Levitsky și Loxton în capitolul despre Peru, ideologia populistă care însoțește o agendă pro-piață poate fi la fel de periculoasă pentru democrație ca și cea asociată unor scopuri colectiviste. Totuși, caracterul incluziv și participativ al chavismului era dat, fără îndoială, de aspirațiile socialiste de îmbunătățire a nivelului de trai al claselor
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de îmbunătățire a nivelului de trai al claselor de jos prin creșterea prezenței lor în procesul politic. Cu toate că pentru Chávez "poporul" includea în mod potențial orice individ care era în afara disprețuitului establishment politic, sărăcimea ocupa un loc prvilegiat în tabăra populistă. Prin urmare, chavismul la putere nu doar a polarizat societatea venezuelenă din punct de vedere politic - semănând vrajba între susținătorii și oponenții lui Chávez și ai regimului său - ci și din punct de vedere socio-economic, date fiind diferențele dintre clase
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Populism și autoritarism. Cazul statului Peru sub conducerea lui Fujimori Steven Levitsky și James Loxton Introducere Populismul este un fenomen de o neobișnuită recurență în America Latină. Vreme de aproape un secol, ori de câte ori au fost permise alegeri competitive în regiune, strategiile populiste de mobilizare politică s-au bucurat de o largă răspândire. Dată fiind această persistență, problema legăturii populismului cu democrația este una extrem de importantă. Este populismul o amenințare la adresa democrației, un remediu al acesteia sau, după cum susțin editorii acestui volum, ambele
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a democratizat în ideea de a face din regula majorității o tradiție. Mai degrabă, populismul de succes duce adesea la autoritarism competitiv. Ilustrăm acest argument prin analiza cazului statului Peru sub conducerea lui Alberto Fujimori (1990-2000). În calitatea sa de populist din afara sistemului, Fujimori a câștigat alegerile prezidențiale prin mobilizarea cu succes a sectoarelor marginalizate ale societății peruviene împotriva elitelor politice. În perioada în care a fost la putere, discursul anti-establishment pe care l-a avut Fujimori a dus la un
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
abuzuri asupra instituțiilor statului și să distorsioneze arena politică în defavoarea oponenților săi. Populismul de succes a facilitat astfel un asalt plebiscitar asupra instituțiilor democratice liberale care a împins statul Peru înspre autoritarism competitiv. 8.1 Populism, democrație și autoritarism competitiv Populiștii mobilizează votanți în masă din păturile defavorizate ale populației într-o manieră personalistă, împotriva întregului establishment politic și/sau economic (Di Tella, 1965; Roberts, 1995; Weyland, 1996, 2001). Fundamental pentru populism este, deci, un apel împotriva elitelor lansat de un
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
împărtășim această perspectivă asupra populismului care are în mod fundamental două tăișuri, prezentăm o opinie ușor diferită. În America Latină, populismul tinde să fie incluziv, dar se democratizează rar. Este incluziv prin aceea că implică mobilizarea grupurilor marginalizate împotriva elitelor tradiționale. Populiștii de succes au înlăturat cel puțin parțial elitele existente și au deschis accesul către establishmentul politic pentru noi actori. Aceștia pot numi reprezentanți ai grupurilor marginalizate în funcții în stat, crea noi canale de acces și/sau folosi autoritatea publică
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1930 și 1940, mulți populiști latino-americani au extins spectrul drepturilor formale, printre care s-au numărat dreptul de vot și drepturi fundamentale privitoare la muncă, care fuseseră negate de multă vreme unor segmente importante ale populației (Collier și Collier, 1991). Populiștii contemporani au introdus reforme constituționale pentru a permite participarea cetățenilor la viața politică, au acordat noi drepturi populației indigene și altor segmente marginale și au adus membri ai acestor grupuri în poziții de autoritate. Populismul nu este însă, în mod
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
reforme constituționale pentru a permite participarea cetățenilor la viața politică, au acordat noi drepturi populației indigene și altor segmente marginale și au adus membri ai acestor grupuri în poziții de autoritate. Populismul nu este însă, în mod necesar, democratic. Majoritățile populiste garantează doar o frântură din democrație - reprezintă mai degrabă un moment democratic decât un regim democratic. Pentru ca regula majorității să aibă însemnătate, majoritățile populare trebuie să ia naștere ca urmare a mai multor tururi de scrutin. Democrația - sau, mai bine
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
capacitatea de a negocia, abilitatea de a ajunge la compromis și formarea unei coaliții - care permit acelor instituții să funcționeze. Și, pentru că lucrul în interiorul instituțiilor democrației reprezentative este însăși viața lor, mulți politicieni profesioniști sunt dedicați acelor instituții. Prin contrast, populiștii sunt politicieni amatori care vin din afara sistemului tradițional de partid 1. Lipsiți de experiența exercițiului politic de zi cu zi în cadrul legislativului, a sistemului juridic sau a altor instituții democratice, oamenii din afara sistemului nu au abilitatea - sau răbdarea - de a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
multora le lipsește angajamentul serios față de instituții în sine. Într-adevăr, fiecare președinte latino-american care a blocat activitatea congresului începând din 1990 - Fujimori, Hugo Chávez, Rafael Correa și Jorge Serrano - a fost un om din afara sistemului. În al doilea rând, populiștii de succes câștigă un mandat pentru a ruina establishmentul politic. Mesajul central al campaniilor populiste este acela că elita politică tradițională este exclusivistă, coruptă și nereprezentativă și că instituțiile regimului existent nu sunt, prin urmare, chiar democratice. Fujimori, Chávez și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a blocat activitatea congresului începând din 1990 - Fujimori, Hugo Chávez, Rafael Correa și Jorge Serrano - a fost un om din afara sistemului. În al doilea rând, populiștii de succes câștigă un mandat pentru a ruina establishmentul politic. Mesajul central al campaniilor populiste este acela că elita politică tradițională este exclusivistă, coruptă și nereprezentativă și că instituțiile regimului existent nu sunt, prin urmare, chiar democratice. Fujimori, Chávez și Correa au susținut cu toții că țările lor nu erau democrații, ci "partidarhii" (un sistem de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
țările lor nu erau democrații, ci "partidarhii" (un sistem de "conducere prin partide", iar nu prin intermediul "poporului"), și toți și-au făcut campanie promițând să distrugă vechea elită în numele "adevăratei" și "autenticei" democrații. Acolo unde asemenea discursuri au avut succes, populiștii au câștigat un mandat ca să spulbere elita politică și să "refacă" ordinea politică. Problema este că, în America Latină contemporană, sistemul împotriva cărora fac campanie populiștii este, de obicei, o democrație: astfel, instituțiile "corupte" sau "nereprezentative" pe care aceștia promit să
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
distrugă vechea elită în numele "adevăratei" și "autenticei" democrații. Acolo unde asemenea discursuri au avut succes, populiștii au câștigat un mandat ca să spulbere elita politică și să "refacă" ordinea politică. Problema este că, în America Latină contemporană, sistemul împotriva cărora fac campanie populiștii este, de obicei, o democrație: astfel, instituțiile "corupte" sau "nereprezentative" pe care aceștia promit să le spulbere sunt partide politice, legislaturi și sisteme judiciare. În cele din urmă, motivația populiștilor de atacare a instituțiilor reprezentative este adesea stimulată de faptul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cele din urmă, motivația populiștilor de atacare a instituțiilor reprezentative este adesea stimulată de faptul că elita politică împotriva căreia s-au mobilizat și pe care au învins-o în alegeri continuă să controleze aceste instituții. În lipsa unor partide puternice, populiștii eșuează adesea în a-și transpune succesul electoral într-o majoritate legislativă. În calitatea lor de oameni din afara sistemului, aceștia au avut puțină influență în numirea judecătorilor Curții Supreme, a autorităților electorale sau a altor funcționari ai statului. Într-adevăr
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lor de oameni din afara sistemului, aceștia au avut puțină influență în numirea judecătorilor Curții Supreme, a autorităților electorale sau a altor funcționari ai statului. Într-adevăr, cele mai multe dintre aceste funcții sunt deținute de persoane numite de partide tradiționale. Desigur, președinții populiști puteau răspunde prin negociere și împărțire a puterii cu partidele tradiționale (cum a procedat Lula, de exemplu, un non-populist stângist din Brazilia). Totuși, fiindcă au fost aleși ca urmare a unui discurs anti-establishment, o asemenea mișcare ar însemna trădarea mandatului
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
procedat Lula, de exemplu, un non-populist stângist din Brazilia). Totuși, fiindcă au fost aleși ca urmare a unui discurs anti-establishment, o asemenea mișcare ar însemna trădarea mandatului lor, fapt care i-ar putea costa din punct de vedere politic. Așadar, populiștii au o motivație puternică să atace instituțiile democratice reprezentative: să eludeze sau să bocheze acțiunile congresului, să controleze sau să dizolve Curtea Supremă sau să rescrie constituția. Din aceste motive, alegerea unui populist în funcția de președinte adesea atrage după
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
costa din punct de vedere politic. Așadar, populiștii au o motivație puternică să atace instituțiile democratice reprezentative: să eludeze sau să bocheze acțiunile congresului, să controleze sau să dizolve Curtea Supremă sau să rescrie constituția. Din aceste motive, alegerea unui populist în funcția de președinte adesea atrage după sine o criză instituțională în care un om din afara sistemului, care tocmai a câștigat alegerile, având un mandat să spulbere instituțiile corupte și nereprezentative este învrăjbit împotriva unei elite politice tradiționale care vede
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]