2,752 matches
-
ai să te faci tu ? Cum ai să scapi de operația pe care domnul Ialomițeanu și Margot o pregătesc ? Dacă ar veni Niki acum-acum-acum acum ! întors cu spatele la tine, doctorul umblă nervos pe măsuța cu rotile, mutând de colo-colo ceștile de porțelan și lingurițele de argint suflate cu aur, pe care, acum ți-amintești cu precizie, că ai reușit, da !, ai reușit să le treci Dincolo, pentru Tudor ! Cu efort însă, cu ce efort ! Desigur, de aceea ai urinat cu sânge ! Iată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ne-o impună și nouă: dacă sîntem În armată, să ne purtăm ca niște soldați. Nu Întîmplător l-au făcut caporal. Dar acum pare să-și fi pierdut prestanța, se bîlbîie. Și are această figură comică, parcă e piticul de porțelan din fundul grădinii. Tot din punctul de comandă iese la un moment dat și locotenentul Soare, care se duce spre pavilionul central privind cerul, copacii desfrunziți, camionul-cisternă de pe pista de rulaj, Își privește unghiile și Își cercetează fundul chipiului, pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să mai fie nevoie să i-l scrie. Dacă acum Îl cîștigă, o să fie numai meritul ei. O să le arate ea că poate și fără, se gîndește Ana și bagă mîna În triunghiul format de picioare și marginea vasului de porțelan. Mai ales dacă Îi vine și cadoul. Dacă.] Afară, pe străzile Bucureștiului, și nu doar ale Bucureștiului, se dau lupte. Armata a trecut de partea poporului (Armata e cu noi! strigă grupurile de revoluționari), dar există forțe fidele Tiranului care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Majoritatea accesoriilor fuseseră importate din Suedia, fapt care, la rândul său, a stârnit conflicte). Am folosit în această descriere un timp la trecut deoarece „Camerele“ s-au schimbat mult din zilele lor de glorie și până azi. Faimoasele garnituri de porțelan portocalii și albe, evocând „răsăritul soarelui“ s-au spart și nu au mai fost înlocuite. Aceeași soartă au avut-o și oglinzile cu margini zigzagate, precum și sticla irizată din băi. Barele de oțel tubular s-au încovoiat sub poverile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei și cu alte articole vestimentare pe care le călca în picioare, ci și cu alte bunuri ale ei, mici obiecte pe care le cumpăra ca să se consoleze: taburete, coșulețe, plante, un elefant din piele, un suport de umbrele din porțelan galben, plin cu bastoane, un stelaj pentru revistele ei jerpelite, lucruri care ocupau spațiile dintre mobilele mai mari. Printre acestea din urmă se afla o pianină, cu lemnăria încrustată cu un desen floral și cu sfeșnice de alamă. Diane, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se ivise nici un client pianist, iar pianina, când Diane, din plictiseală, își trecea degetele peste clape, suna, chiar și pentru urechea ei, total dezacordată. Partea de sus a pianinei era ticsită cu tot felul de nimicuri; păpuși miniaturale, bibelouri de porțelan, animale de jucărie. „Ăștia sunt copiii tăi - îi spusese odată un client; îți exprimi sentimentele materne frustrate culegând toate prostioarele astea de prin prăvălii.“ Acel anume client avea o soție și patru copii frumoși - îi văzuse la Băi. După plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Baia lui Greg și Ju era un lăcaș de lux și de plăcere (Judy avea mania băilor), cu o cadă de dimensiuni uriașe îngropată în podeaua acoperită cu dale, o chiuvetă și un bideu asortate la culoare, toate dintr-un porțelan roșu, lucios și voluptuos curbat. Dalele de pe jos erau negre. Robinetele și suporturile de prosoape, dintr-un metal auriu. Prosoape groase, pufoase, negre, tivite cu roșu, atârnau pe suporturi. Pe un raft negru, strălucitor, se înșirau borcănașe și sticle conținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un grătar negru, subțire, două fotolii jerpelite și un bufet scund, lucios, ornat cu un milieu din dantelă șifonată. Se mai găsea în cameră și un pupitru școlăresc, cu capacul deschis, ticsit de hârtii, precum și o puzderie de bibelouri de porțelan, căței, balerine și altele asemenea, adunate cu multă vreme în urmă de mama lui John Robert. Covorul avea o gaură și peste tot se așternuse praful și un miros de mucegai. Lui John Robert părea să-i fi pierit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și țină decât obiectele strict personale. Cele mai mari, însă, le puteau împodobi după plac, atâta timp cât buna-cuviință era respectată. Se înțelege că fardurile erau interzise, ca și bijuteriile. Hattie poseda puține bunuri. Pe scrinul ei se găsea un iepuraș de porțelan cafeniu, care-și scărpina o ureche și care o însoțise pe tot parcursul anilor de șcpală. Cu toate că celelalte fete râdeau de ea, nu se putea îndura să renunțe la iepuraș. Mai avea o focă lungă, eschimosă, din piatră de steatit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o privire prin centrul orașului, începuseră să se aranjeze și să-și ia locuința în primire. Lada cu cărți a lui Hattie sosise. Sortau volumele, atârnau rochiile în șifonier, mutau mobilele. Hattie își puse pe scrinul ei iepurașul maro de porțelan care-și scărpina o ureche, foca neagră eschimosă, asemănătoare cu un melc fără cochilie, și văsulețul japonez, alb cu roz, în care se lăfăiau acum câteva primule culese cu râvnă lângă poarta din spatele grădinii. Scotociseră peste tot, deschiseseră fiecare sertar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
armonioase, reverberate, preschimbară grădina într-o cupolă de cleștar, răsunând de muzică. Dincolo de grădină, glasul puternic și dulce inundă străzile cufundate în noapte și pătrunse în casele din jur; oamenii se deșteptară din somn ca atinși de un fluid electric, porțelanurile din bucătării zăngăniră, acompaniindu-l parcă. Mai târziu s-a spus că glasul lui a putut fi auzit până la Blanch Cottages și în Druidsdale. Dar asta, fără îndoială, a fost o exagerare: Cine spre muzică sufletu-și ridică Uită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Harriet, domnișoarei Meynell, cum doriți. Aș spune că vă jignește... dumneavoastră... amorul propriu, dar o să vă reveniți curând... pe ea însă n-ar trebui s-o afecteze... e ceva trecător... John Robert întinse o mână, apucă o statuetă de porțelan și zvârli cu ea în grătarul căminului, făcând-o țăndări. Cioburile se împrăștiară pe podea. Rosti cu o voce gâtuită de furie: — Ai citit cele două articole? De fapt, Tom nu văzuse articolul din The Swimmer, iar pe cel din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scările și intră în casă, trăgând ușa după el. Nu se găsea nimeni în hol. Tom revăzu frumoasele obiecte colorate care îi erau atât de familiare încă din copilărie, când avea impresia că toate covoarele, tapiseriile și vazele uriașe de porțelan, pe care Rose Eastcote obișnuia să le umple cu flori, erau oarecum necesare ca să alcătuiască un decor exotic în care locuiau niște tigri foarte blânzi. Întreaga scenă i se părea o imagine dintr-o lume a siguranței și a autorității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Versailles. Câțiva ani după aceea, căsuțele sătenilor au fost demolate, iar oamenii au fost strămutați prin alte locuri. în anul 1667, a dispărut și micuța biserică. Dar, despre Trianon vom mai avea câte ceva de spus, ceva mai încolo. Trianon de porțelan în anul 1670, s-a construit pe acel amplasament un pavilion, adică un castelaș. Prin amenajări speciale și dotări deosebite, el a devenit repede celebru, primind numele de Trianon de porțelan. Era epoca în care istorisirile pline de imaginație ale
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
avea câte ceva de spus, ceva mai încolo. Trianon de porțelan în anul 1670, s-a construit pe acel amplasament un pavilion, adică un castelaș. Prin amenajări speciale și dotări deosebite, el a devenit repede celebru, primind numele de Trianon de porțelan. Era epoca în care istorisirile pline de imaginație ale misionarilor stârneau curiozitatea și interesul francezilor. Și nu numai. Mirajul Chinei incita puternic vederile nobilimii, care nu se zgârcea prea tare în fața ispitelor provocate de minunatele produse chinezești. în acea vreme
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
istorisirile pline de imaginație ale misionarilor stârneau curiozitatea și interesul francezilor. Și nu numai. Mirajul Chinei incita puternic vederile nobilimii, care nu se zgârcea prea tare în fața ispitelor provocate de minunatele produse chinezești. în acea vreme, China nu producea făcături. Porțelanurile, dar și țesăturile, realizate în această depărtată țară asiatică furau ochii lumii europene. Așa stând lucrurile, nu se putea ca Franța, în speță Trianonul, să treacă cu indiferență pe lângă șansa de a spori frumusețea deja creată de poporul său. Beneficiarul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
această depărtată țară asiatică furau ochii lumii europene. Așa stând lucrurile, nu se putea ca Franța, în speță Trianonul, să treacă cu indiferență pe lângă șansa de a spori frumusețea deja creată de poporul său. Beneficiarul principal a fost Trianonul de porțelan, a cărui fațadă a fost îmbrăcată în faianță albă și albastră, ceea ce i-a conferit un pronunțat aer de pagodă. De dimensiuni mai modeste, pavilionul a fost integrat anexelor în care se preparau gustoasele mâncăruri din carne de vită, mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
în domeniu. Iar meseria s-a transmis din tată-n fiu, din bunic în nepot, din generație în generație. Văzute de sus, plantațiile de flori, arbuști ornamentali, artezienele și aleile prunduite alcătuiesc splendide geometrii plastice. Cu toate acestea, Trianon-ul de porțelan nu a avut pe tot parcursul existenței sale numai perioade de glorie. Mai ales cheltuielile de întreținere, care se adăugau celor de împrospătare, apăsau considerabil asupra bugetului. Pe de altă parte, gustul regilor se primenea mereu, evoluând în funcție de ce se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
să mai aducem în discuție îndeajuns de desele protocoale, ceremonii de tot felul, oficiale sau nu, care nu erau chiar așa ușor de... suportat. Palatul de marmură și de porfir Spun istoricii cum că, începând cu anul 1687, Trianon-ul de porțelan a prins a căpăta o nouă strălucire. Realitatea a fost condensată în câteva cuvinte caracterizante: „Micul palat din marmură și porfir”. Este vorba despre o construcție mai amplă decât cea veche, care permitea regelui să locuiască acolo împreună cu o mică
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
pe an să țineți o cură cu argilă. O astfel de cură se ține 21 de zile. Se pune de cu seara argila în apă și se bea dimineața pe stomacul gol. Argila se pune doar în pahare de sticlă, porțelan și se amestecă doar cu lingura de lemn. Nu se atinge cu metal sau plastic. Recomandat este ca această cură să fie însoțită de o alimentație vegetariană sau măcar de evitat pe parcursul ei consumul cărnii, al dulciurilor, al prăjelilor. Vă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
și că, indiferent de noua pecete a Basarabiei de Sud, tânjeau după oamenii de acolo, albaneji, bulgari, ruși, găgăuzi, moldoveni ca după niște rude dragi de care amintirile și tinerețea lor avea nevoie. Din inelele de zestre de domnișoară, din porțelanurile și alte lucruri de valoare pe care le avuseră și pierduseră, din toate acestea doar dorul de oameni rămăsese și poate amărăciunea unei nedrepte condamnări a existenței lor la bejenii și repetate refugii. * Am văzut la Galați, după spectacolul de pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cu intenția de a fi grațios și, firește, mai slut când surâdea. Rim aștepta cu nerăbdare să i se întoarcă pledul pe picioare. Nu era frig în miez de septembrie - poate chiar se făcuse un foc prematur în soba de porțelan nouă și majestoasă - nu-1 durea pentru moment nimic, dar lua precauțiuni. Era un biet bolnav care avea nevoie de cele mai mari îngrijiri, care avea o infirmieră înadins pentru el, care își întreținea sănătatea și egoismul din ideea că 1
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cel mult, Ada dorea ca boala lui Maxențiu să nu devie publică, dar acolo, în casă, o denunța. Apartamentul fusese transformat, trei camere în șir, fără perdele, cu geamuri mobile, permanent deschise, cu mobilier puțin și lăcuit, cu prea mult porțelan, la fel cu sălile de sanatoriu; înlocuise draperiile obscure, fotoliurile moi, adăpostul înapoia căruia mai înainte se ascundea prințul Maxențiu, când isprăvea corvezile mondene. Când Maxențiu ieșise din toropeala primelor zile de boală, găsise și primise situația asta nouă. Aer
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lui era să poată într-o zi pune Adei o astfel de întrebare ineît s-o turbure cumplit, s-o . . . omoare! Căuta febril care ar putea fi acea întrebare, apoi se temea: ea odată moartă, ce devenea el? Și tot porțelanul din jur, sanatoriul acela improvizat îl emoționau ca și cum ar fi trebuit să le părăsească pentru un scop crud și măreț. Profita de faptul că Ada, luată prin surprindere, nu-1 înfruntase de la început. Nu-1 înfruntase din precauțiune pentru sănătatea lui de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
din bucătărie. După clătire era din nou pusă în circuit. Vina o purta nevoia endemică de scandal. Ziua, aerul era sfâșiat cu izbucniri temperamentale. Cearta avea și un ritual : mai întâi zburau geamurile în țăndări ; pe traiectorie, urmau farfuriile de porțelan; intra apoi în funcție un topor care sfărma tot ce întâlnea în cale. Totul se încheia prin împăcări de noapte, sfințite cu un chef, cu armonici și cu viori. Guriști erau toți. Cu toată ambianța, doctorul Tudurachi își păstrase în
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]