4,009 matches
-
aibe aceeași lățime și grosime, care nu trebuie să depășească 12 cm. Stâlpii porții și bara transversală trebuie să fie de culoare albă. În general, în spatele porților sunt montate plase fixate de stâlpi, bara transversală și ancorate în suprafața din spatele porții. Plasa se montează în așa fel încât să nu deranjeze portarul și să nu lase mingea să treacă prin ea. La fiecare capăt al terenului de joc, în fața porții, se află o suprafață de formă rectangulară, denumită „suprafața de poartă
Teren de fotbal () [Corola-website/Science/326959_a_328288]
-
plase fixate de stâlpi, bara transversală și ancorate în suprafața din spatele porții. Plasa se montează în așa fel încât să nu deranjeze portarul și să nu lase mingea să treacă prin ea. La fiecare capăt al terenului de joc, în fața porții, se află o suprafață de formă rectangulară, denumită „suprafața de poartă” sau „careul mic”. Lungimea suprafeței de poartă este de 18,32 m, stabilită prin distanța dintre barele porții de 7,32 m și 5,5 m de la interiorul fiecărei
Teren de fotbal () [Corola-website/Science/326959_a_328288]
-
Francisc Rakoczi al II-lea, care conducea răscoala curuților împotriva Imperiului Austriac, și a cucerit Cetatea Chioarului. În 1703, armata lui Pintea a asediat cetatea Baia Mare, unde se afla vistieria imperială. Într-o ambuscadă, Pintea a fost împușcat mortal în fața porții de sud a orașului, în apropiere de Bastionul Măcelarilor. La 1717 a avut loc ultima invazie a tătarilor, care, deși veneau ca aliați ai Moldovei împotriva oștirii austriece care atacase Moldova, nu s-au abținut de la vechile obiceiuri și, în
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
taxelor vamale în piețele de sclavi.. În timpul războaielor ruso-otomane din 1768-1774 și 1787-1791, Tatar-Bunarul a fost ocupat de trupele ruse. La 22 septembrie 1770, cetatea Tatar-Bunar a fost cucerita de către trupele rusești conduse de colonelul Fiodor Denisov, apoi a revenit Porții Otomane prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774). Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în localitatea din jurul cetății se stabiliseră, pe lângă tătari și moldoveni, si țărani fugari ucraineni, rascolnici ruși și militari cazaci. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
din Graz. Noul loc al Porții de Fier, care semăna din punct de vedere vizual cu Paulustor, se afla la nivelul străzii "Hans-Sachs-Gasse". În clădirea unde se afla poarta era amenajat arestul poliției. Un pod din lemn se afla în fața porții și traversa fostul șanț din jurul zidurilor. Construcția arterei Ringstraße în secolul al XIX-lea și demolarea zidurilor au determinat distrugerea Porții de Fier în anii 1859 și 1860. Locul porții este amintit astăzi de o piață care poartă același nume
Am Eisernen Tor (Graz) () [Corola-website/Science/327992_a_329321]
-
linii laterale, respectiv o lovitură - cu linia laterală de stânga și cealaltă lovitură - cu linia laterală de dreapta. 5.1. Golul se consideră marcat numai atunci când prin mișcare se întretaie linia porții, nefiind atinsă bara porții, astfel pătrunzându-se în interiorul porții cel puțin cu un pătrat. 5.2. Dacă prin mișcare se atinge sau se suprapune linia porții fără ca aceasta să fie ulterior întretăiată - această acțiune nu se consideră ca marcare de gol. 5.3. Golul poate fi marcat și prin
Fotbal pe hârtie () [Corola-website/Science/327638_a_328967]
-
această ciupercă ca "absolut ungiftig" (absolut neotrăvitoare). Trebuie menționat, că mitra tomnatică nu poate fi mâncată crud, pentru că conține toxina sus numită care însă se dizolvă în timpul tratamentului termic sau la uscat peste mai lung timp. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile sau copii, pentru că buretele este cam greu de digerat și în cazul unei fierberi prea scurte ar putea să rămână resturi ale toxinei în mâncare. Ciuperca trebuie să fie curățată grijuliu (s-
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
oprit de restul colegilor de bord. În februarie 1799, "Hoche" a fost capturată de forțele armate britanice, iar membrii echipajul a fost întemnițați la Liverpool. Domery a șocat temnicerii britanici cu apetitul său vorace și nu se sătura nici din porțiile înzecite care i se ofereau. Mereu înfometat, a mâncat pisica închisorii, cel puțin 20 de șobolani care pătrundeau în celula sa și lumânările din toată închisoarea. Cazul său a atras atenția membrilor Comisiei pentru semenii bolnavi și răniți, care i-
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
fel le-a mâncat foarte repede. Domery s-a înscris mai apoi în cadrul Armatei Revoluționare Franceze și, în scurt timp, și-a șocat colegii de cazarmă prin comportamentul său neobișnuit în timpul alimentării și prin apetitul său vorace. I se acordau porții duble, iar când avea posibilitatea, își cumpăra mâncare din banii proprii. Cu toate acestea, nu-și putea potoli foamea; în timp ce era cazat într-o bază militară din apropierea Parisului, a mâncat 174 de pisici într-un an, lăsând numai oasele și
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
Warren a atacat și a capturat fregata "Hoche" lângă țărmul Irlandei, întemnițând membrii echipajului, printre care și Domery, într-o închisoare lângă Liverpool. Temnicerii britanici s-au arătat uimiți de apetitul lui Domery și au decis să i se dea porții duble. Acestea s-au dovedit a fi insuficiente, așa că porțiile au fost mărite de câteva ori până când, într-un final, Domery a ajuns să fie hrănit cu porții de zece ori mai mari decât ale restului deținuților. În acea perioadă
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
Irlandei, întemnițând membrii echipajului, printre care și Domery, într-o închisoare lângă Liverpool. Temnicerii britanici s-au arătat uimiți de apetitul lui Domery și au decis să i se dea porții duble. Acestea s-au dovedit a fi insuficiente, așa că porțiile au fost mărite de câteva ori până când, într-un final, Domery a ajuns să fie hrănit cu porții de zece ori mai mari decât ale restului deținuților. În acea perioadă, cheltuielile pentru alimentele prizonierilor de război erau suportate de țara
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
uimiți de apetitul lui Domery și au decis să i se dea porții duble. Acestea s-au dovedit a fi insuficiente, așa că porțiile au fost mărite de câteva ori până când, într-un final, Domery a ajuns să fie hrănit cu porții de zece ori mai mari decât ale restului deținuților. În acea perioadă, cheltuielile pentru alimentele prizonierilor de război erau suportate de țara pentru care luptaseră. Porția zilnică de mâncare pentru un prizonier de război francez consta din 740 g de
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
de câteva ori până când, într-un final, Domery a ajuns să fie hrănit cu porții de zece ori mai mari decât ale restului deținuților. În acea perioadă, cheltuielile pentru alimentele prizonierilor de război erau suportate de țara pentru care luptaseră. Porția zilnică de mâncare pentru un prizonier de război francez consta din 740 g de pâine, 230 g de legume, 57 g de unt și 170 g de brânză. În ciuda măsurilor luate, Domery continua să se plângă că îi este foame
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
bastioanele Haller și Soldisch din Sibiu, precum și cetatea bastionară din Oradea (1569-1618). În a doua jumătate a secolului al XVI-lea și prima jumătate a secolului al XVII-lea au fost construite cinci bastioane și anume: Bastionul Haller, bastionul din fața Porții Ocnei (Cizmarilor), bastionul din fața Porții Turnului, bastionul din fața Porții Cisnădiei și Bastionul Soldisch. Dintre acestea, mai există doar bastioanele Haller și Soldisch. Bastionul Soldisch (al Mercenarilor) a fost construit în perioada 1622-1627, fiind ultimul dintre cele cinci bastioane (din punct
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
în urma acțiunii de „unificare” condusă de Gheorghe Martinuzzi. Losonczy a preluat, în această perioadă, comanda cetății și a zonei aflate sub dominație creștină. Dorind să recucerească Timișoara, în ziua de 17 octombrie 1551, turcii au început să sape tranșee în fața porții de nord a cetății și să instaleze tunuri grele. Garnizoana din Timișoara a fost somată să se predea, promițându-i-se libera ieșire din cetate. După ce Losoncius (Losonczy), comandantul garnizoanei, a respins oferta, turcii au împresurat Timișoara din toate părțile
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
cu tonuri mai albăstruie, miros de revent la maturitate). Mai întâi trebuie menționat, ca zbârciogul țuguiat nu poate fi mâncat crud, pentru că conține [[hidrazina]] care se dizolvă în timpul fierberii sau la uscat peste mai lung timp. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de digerat. Valoarea culinara este redusă în comparație cu bureți de genul [[Morchella]], în rest, ciupercile pot fi preparate că zbârciogii. Mai departe sunt folosite în bucătăria asiatică. [[Categorie
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]
-
Nicolae Simache nr. 1 (în perioada restaurării expoziția a putut fi vizitată în sala Auditorium a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, din Ploiești, strada Toma Caragiu nr. 10). Pe data de 19 mai 2016, Muzeul Ceasului a redeschis porțiile sediului din Str. Nicolae Simache nr. 1, Ploiești. din Ploiești, unic în rețeaua muzeală din România, înființat în anul 1963 de profesorul Nicolae Simache (1905-1972), ilustrează prin colecțiile sale evoluția mijloacelor de măsurare a timpului. Clădirea în care funcționează Muzeul
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
studiile au arătat că mulți din populația generală sunt deficienți). Produse care includ laptele, laptele de soia și grâne de cereale pot fi fortificate pentru a asigura o sursă bună de vitamina D, iar ciupercile asigură 2700 unități internaționale per porție (adică aproximativ 85 grame sau 1/2 de cană) de vitamina D dacă sunt expuse la 5 minute de lumină UV după ce au fost recoltate. Pentru cei care nu primesc expunere solară și/sau mâncare adecvată, suplimente de vitamina D
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
chiar în epoca bizantină. Dar asemenea conducere a comunității greco-ortodoxe ne-ar da o falsă imagine despre statutul supușilor nemusulmani din statul otoman, dacă n-am trece de această fațadă înșelătoare. Adevărul este că de avantajele acestei autonomii, care convenea Porții din rațiuni fiscale și administrative, se bucurau înalții prelați - patriarhi, mitropoliți, episcopi - care erau scutiți de impozitile și dările către stat ("djizya", "aváriz", etc) și își scoteau cheltuielile pentru obținerea beratului de numire și pentru plata peșcheșului anual către visteria
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Franța a propus pe 28 decembrie 1826 un text de tratat (și nu de protocol) care, pe lângă prevederile Protocolului de la Sankt Petersburg, adăuga și ideile lui Canning: amenințarea retragerii ambasadorilor și chiar recunoașterea Greciei în cazul refuzului medierii occidentale din partea Porții. Francezii nu făceau nicio mențiune la folosirea forței. Ideea francezilor era să obțină sprijinul britanicilor și liniștirea austriecilor. Rusia a lansat o nouă variantă de proiect în ianuarie 1827 prin care cerea un calendar al măsurilor împotriva Porții: data retragerii
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
occidentale din partea Porții. Francezii nu făceau nicio mențiune la folosirea forței. Ideea francezilor era să obțină sprijinul britanicilor și liniștirea austriecilor. Rusia a lansat o nouă variantă de proiect în ianuarie 1827 prin care cerea un calendar al măsurilor împotriva Porții: data retragerii ambasadorilor, a recunoașterii Greciei și căile de contracarare ale acțiunilor otomanilor, dacă aceștia ar fi refuzat să accepte medierea. Dacă proiectul francez încerca să evite războiul, cel rus punea în centrul acțiunilor implicarea componentei militare. Canning declara la
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
de lucruri s-a ridicat cu hotărâre episcopul Inocențiu Micu-Klein, într-unul din memoriile sale înaintate Curții de la Viena, în care arăta că: Abia în 1743 episcopul Inocențiu Micu-Klein a reușit, după multă insistență, să obțină pentru preoțimea unită atât porție canonică ("eclejie"), loc de casă și de biserică, cât și „capeții” (catități de cereale) de la credincioșii lor constând din: Preoții mai aveau dreptul de a primi la Bobotează câte trei denari, o coastă, un colac și un fuior de cânepă
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
1751-1764) a reușit să obțină și el de la Curtea din Viena pentru preoții uniți sesii în suprafață de circa 5 jugăre (9 „gălete”) și fânețe de patru care de fân. Printr-un decret al Mariei Terezia din 15 iunie 1759, porțiile canonice ale preoților au crescut la 20 gălete și 15 care de fân. Starea precară a preoților s-a menținut și pe timpul graniței militare. Se confimă acest lucru prin raportul lui Johann Cristani von Rall din 1777, în care se
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
lucru prin raportul lui Johann Cristani von Rall din 1777, în care se scotea în evidență faptul că preoții câștigau puțin de pe urma slujbei lor, motiv pentru care erau siliți a-și asigura existența muncind pământul în rând cu ceilalți locuitori. Porția canonică avea aceeași întindere ca și în 1759, aceasta fiind scutită de orice fel de impozit, atâta timp cât nu depășea întinderea stabilită. Cu referire strictă la Racovița, raportul respectiv menționa că porțiile canonice ale preotului și capelanului erau doar de 10
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
asigura existența muncind pământul în rând cu ceilalți locuitori. Porția canonică avea aceeași întindere ca și în 1759, aceasta fiind scutită de orice fel de impozit, atâta timp cât nu depășea întinderea stabilită. Cu referire strictă la Racovița, raportul respectiv menționa că porțiile canonice ale preotului și capelanului erau doar de 10 feldăre de semănătură și cinci care de fân. Cu timpul, porția canonică a preotului racovicean a fost substanțial mărită, astfel încât în anul 1840 aceasta avea o întindere de 10 jugăre pământ
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]