13,119 matches
-
transformat În adăpătoare pentru caii clienților. Străvechiul mozaic de pe pardoseală, o corabie Înconjurată de delfini, continua să se ruineze sub copitele animalelor, Într-un naufragiu fără sfârșit. De acum, doar umbra formelor de odinioară mai apărea ici și colo, printre porțiunile desfundate, unde buruienele creșteau În voia lor. Aproape că ajunseseră la scara din partea opusă, când un glas batjocoritor Îi răsună În urechi. - Oh, priorule, acum vii să Îmi aduci femei, În loc să le cauți aici? Ori micuța Pietra nu Îți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
amintire chipul Însângerat, articulațiile dislocate. Dar poate că mai avea totuși vreme să-l oprească. Probabil că matematicianul Încă aștepta să-și recapete un minimum de puteri Înainte să o pornească la drum spre Nord. Continuă să pășească, parcurgând ultima porțiune. Sala de la parter era goală și nici pe scări nu Întâlni pe nimeni. Ajunse la etajul al doilea, unde era odaia lui Fabio dal Pozzo. Fără să mai bată, Împinse zăvorul și intră. Îi fu suficientă o privire rapidă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
revelații, iar apoi Îi trântea ușa În nas. Spre sfârșitul dimineții Dante traversă esplanada de pământ bătătorit ce se Întindea pe lângă San Piero, Încă flancat de ruinele caselor ghibeline distruse cu furie, după Înfrângerea acestora din 1266. Acolo, Încorporând largi porțiuni din vechile ziduri În noua construcție, se clădea viitorul Palat al Prioratului, cu turnul său nesfârșit. Dar, deocamdată, oficiile Comunei erau Împrăștiate prin căsuțele din jur, Închiriate În acest scop. Secretarul Comunei locuia la primul etaj al uneia din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-se nu m-ar fi mirat mai mult de atât. Dar morții au ocupațiile lor, care nu se intersectează niciodată cu ale noastre. În sertarele birouașului erau aranjate cu grijă foi de calendar smulse, din care mai erau întregi doar porțiunile unde apărea data. Erau câteva zeci, care, prin micimea lor, stăteau mărturie miilor de zile scurse, distruse, aruncate la gunoi precum hârtia ușoară care le reprezentase. Destinat le păstra. Fiecare cu nebuniile lui. Sertarul cel mai mare era închis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pentru ea și ce a simțit întotdeauna. Doar din mândrie n‑a vrut să recunoască. Dar acum sentimentul e mai puternic și nu mai poate fi reprimat. Rainer consideră că Sophie n‑are decât să știe. Următoarea treaptă ar fi porțiunile de pământ însorit din adâncul unei păduri, ploaia care începe să cadă încet, pe neauzite, mirosul de rășină, Sophie într‑o pelerină veche de ploaie, cu răsuflarea tăiată, mângâindu‑l tandru pe cap. Odată și odată trebuie să dea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
A, aia, se răsti ea și, întorcându-se în ușă, îmi arătă cu degetul în direcția în care drumul se lăsa în jos, pe panta unui deal. Acolo e drumul dumitale. Drumul șerpuiește la dreapta și la stânga pe o mică porțiune, după care în stânga ta o să vezi un drum mai îngust pe lângă o îngrăditură care urcă pe o pantă. Râzând batjocoritor, adăugă: — Școala, cum îi zici dumitale, e acolo sus. Și cu asta îmi trânti ușa în nas. Era bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe jos al adepților Lyceului, dar și de a-i instrui pe amatorii de diplome cu ajutorul inscripțiilor epicuriene. Căci, de la începutul și până la sfârșitul fiecărei plimbări, Diogene propune o inițiere a individului care se convertește la doctrina lui Epicur. Primele porțiuni ale zidului sunt consacrate fizicii. Propilee ale sistemului, și îndeosebi ale eticii la Epicur, ele constituie un expozeu clasic asupra a ceea ce se știe despre doctrină: atomii, vidul, mișcarea, simulacrele, reducerea fenomenelor meteorologice și naturale la niște combinatorici de particule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu iminențe surpări, răscoliri, scotociri, îl încununează și îl întretaie cu răni, îi anina cercei de diamant și îi smulge rărunchii vii...! Pământul a fost dat umanității că dar, la început, însă a devenit, pe masura expansiunii regimentelor civilizației umane, porțiuni împărțite, individuale în spațiu și durata. Există cândva mult loc pământesc, pentru toată omenirea, dar acum, pentru un singur metru e nevoie de chibzuința, e nevoie de viață sufletească. Cel care are pământ, daca nu are și dragoste de pământ
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
civilă, am căutat calea de a mă apropia de ea. Era căsătorită cu un ofițer de aviație și nu avea copii. În schimb, avea amanți! ...După o săptămână eram deja obișnuiți să ne întâlnim la o anumită oră și anume porțiune de alee ori stradă. Urmau saluturi și semne în funcție de situație. În a zecea zi, semnul primit era de a o urma la ora de retragere, în tăcere și la o anumită distanță. M-am conformat întocmai și mă deplasam extrem de
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
șapte luni, în schimb o acceptă pe cea de-a doua, Marie Paradis. După o urcare grea până la Grans-Mulets, au avut parte de o noapte de odihnă. În ziua următoare lucrurile au devenit din ce în ce mai dificile, Marie Paradis ajungând la o porțiune destul de abruptă. S-a descurcat destul de bine, dar la final simțea că picioarele nu o mai ascultă și nu-i mai ajunge aerul să respire și l-a rugat pe Jacques Balmat sa fie mult mai lent. Sleită de puteri
MARIE PARADIS – PRIMA FEMEIE CARE A AJUNS PE VÂRFUL MONT BLANC de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364596_a_365925]
-
duci tu suflete?/ Pe drum fără umblete...." zicea ....cineva. Paranteza: mă pornii odată din Vama în Bulgaria. Pe jos. Marile calatorii se fac pe jos. Ajunsei la graniță. Trecui. Undeva, la câțiva metri, urma să intru pe tărâm bulgar. O porțiune de pământ,dintre vama lor și a noastră, o mică porțiune, era ....nicăieri. Am realizat acest lucru și mi-am aprins o tigară. Eram nicăieri. Sau....eram oriunde....? Așa-i și pe scenă. Ești între "aici" și "dincolo". Orice ar
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
pornii odată din Vama în Bulgaria. Pe jos. Marile calatorii se fac pe jos. Ajunsei la graniță. Trecui. Undeva, la câțiva metri, urma să intru pe tărâm bulgar. O porțiune de pământ,dintre vama lor și a noastră, o mică porțiune, era ....nicăieri. Am realizat acest lucru și mi-am aprins o tigară. Eram nicăieri. Sau....eram oriunde....? Așa-i și pe scenă. Ești între "aici" și "dincolo". Orice ar însemna acestea. O stare de grație. Liberul arbitru îți aparține. Eu
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
un cadru mirific iar de acolo se îndreptă spre ținutul severinean. Ajunși la Turnu Severin turistul pătrunde în defileul Dunării numit și Porțile de Fier. Aici au fost construite împreună cu vecinii noștri sârbi două hidrocentrale, cele mai mari de pe Dunăre. Porțiunea cea mai spectaculoasă dintre Serbia și România oferită atât de scena munților, dar și de valurile bătrânului fluviu este cunoscută și sub denumirea de Cazane. Aici se separă două lanțuri muntoase, Carpații și Balcanii. Șoseaua de pe malul stâng al Dunării
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
Bohemia (dar și din cel mai banal plastic frumos colorat ... ), de Matrioske și de suveniruri fel de fel (evident că nu am ratat ocazia să îmi îmbogățesc colecția de magneți de pe frigider cu încă vreo 2 - 3 piese). Parcurgem prima porțiune a drumului regal făcând slalom de pe o parte pe alta a străzii printre mulțimea de turiști pentru a admira pe rând fiecare clădire cu sculpturile și formele ei dintre cele mai atrăgătoare. După ce veti fi parcurs scurtă stradă Celetna, ajungeți
ORASUL PRAGA de RUXANDRA CROITORU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/362437_a_363766]
-
de la pădure, după ce l-a „cinstit” pe pădurar (așa procedau toți oamenii) și a făcut pari ascuțiți din ele. Apoi, a mai „cinstit” pe un tractorist, care i-a arat cele două loturi. A tras cam greu tractoristul pentru „desțelenirea” porțiunilor bătătorite, fără să-i pese cât carburant a consumat și dacă s-a stricat ceva. Plugul și tractorul erau ale patronului, inginerul Casapu, cel mai mare arendaș din comună. După ce-a arat loturile (era într-o sâmbătă după amiază
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
inginerul Casapu, cel mai mare arendaș din comună. După ce-a arat loturile (era într-o sâmbătă după amiază), Mărășteanu s-a dus a doua zi cu parii și colacii de sârmă ghimpată, cu care și-a închis loturile pe porțiunile învecinate cu drumurile. Totul spre uimirea și ciuda celor nevoiți acum să meargă numai pe drumurile publice. --Ia uite ce-a făcut nebunul de Mărășteanu! Acum trebuie să ocolim. Cum, adică, să mergem numai pe drum? Păi să nu te
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
cerul se unea cu marea într-un amurg de o frumusețe rară: Cap Arnaoutis. Drumul spre Polis a decurs într-o armonizare perfectă a sufletelor de-abia încărcate de frumusețea trăirilor din Kykkos cu natura râzând de-atâta verde, din porțiunea străbătută la coborârea din munți; am trecut mai întâi printre masive impresionante, cu înălțimi variabile de la 800 la peste 1000 m, o zonă în care bătrânii cedrii tronau ca niște împărați printre pini și alți arbori cu totul și cu
CIPRU (2) – RELIGIE, ISTORIE ŞI MIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361200_a_362529]
-
șampanie cu câteva zile mai devreme pentru că dorea să serbeze împreună cu Frusina, logodna. Afară se înnorase dintr-o dată, după soarele care arsese până în prânz, dar nu era tot cerul acoperit de nori, erau sporadici, nori ce aduceau ploaia pe diferite porțiuni. Nu avea umbrela la ea. Începuse să fulgere și să tune. Alergă să ajungă mai repede la magazin înainte de a începe ploaia dar norii fuseseră mai iuți decât ea și începură să verse cu găleata o ploaie torențială, caldă, de
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
scap inelele. Într-o zi, am nimerit cu piciorul sub lanț și norocul a fost că, scăpând din mână drugul de fier, lanțurile s-au desfăcut și au alunecat fără să-mi rupă piciorul, accidentul soldându-se doar cu o porțiune mare de piele luată de lanț de sub glezna piciorului meu. Aveam vreo 16 ani la acea vreme, cam la vreo doi ani de când îl băgaseră pe tata cu arcanul în colectiv. Era în perioada de vacanță a liceului și trebuia
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
drumul apoi spre ombilic, unde desenam circumferința acestuia, cu migală și pasiune. O simțeam secătuită parcă, de acel amestec straniu de fragilitate și hotărâre, acea duritate a gingășiei care o făcea să plutească în alte lumi. Buzele mele explorau fiecare porțiune din frumosul său trup, nu lăsam niciun centimetru pătrat de piele nesărutat, coboram din ce în ce mai aproape de scobitura dintre pulpe, în timp ce degetele ei fremătau nerăbdătoare prin frizura mea ciufulită. Suzana, cu capul lăsat pe spate, cu gura larg deschisă, ajunsese aproape de agonie
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
echipajului, provocând veselia celorlalți. Timpul fusese foarte bine programat, astfel că au ajuns mai din timp în capitală, dar numai cu o jumătate de oră mai devreme, la spital, din cauza circulației intense pe toate benzile. Șoselele nu fuseseră aglomerate, iar porțiunea de autostradă de la Pitești la București a permis șoferului să parcurgă distanța în timp record, potrivit laudelor sale... ... La Spitalul de Oftalmologie nu au fost probleme de niciun fel la sosirea lor. Erau așteptați. Era cât se poate de clar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
un fel de răspântie care-l ferește de cine știe priviri lacome și dușmănoase, e drept că și gardul de beton e înalt, exact în locul curbei pe care-o iei spre a-i trece “bariera”, dar și pe o bună porțiune de aliniament stradal. Sonora, un orășel cochet, cam cât Rucărul meu natal, poate chiar mai populat decât e înscris pe indicator și în orice caz mai adunat, cu viluțe înălțate de la stradă până pe dealuri abrupte, cu cărărui unde pe o
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
scap inelele. Într-o zi, am nimerit cu piciorul sub lanț și norocul a fost că, scăpând din mână drugul de fier, lanțurile s-au desfăcut și au alunecat fără să-mi rupă piciorul, accidentul soldându-se doar cu o porțiune mare de piele luată de lanț de sub glezna piciorului meu. Aveam vreo 16 ani la acea vreme, cam la vreo doi ani de când îl băgaseră pe tata cu arcanul în colectiv. Era în perioada de vacanță a liceului și trebuia
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
ofertele populiste prezentate la deschiderea solemnităților „înscăunării”, ajunsese și se poziționase în fruntea bucatelor județene „ditamai domn A.” , un fel de „Masterman” al tranziției, poleit cu beteluri, zorzoane și confetti, sfidând timpul și nevoile lui presante spre a străjui o porțiune de fălnicie (a)temporală - exact cât ține piedestalul imponderabil și gonflabil al „scărbavnicei” puteri, pe care n-o putem ține (neam, zălog!) mai mult decât încălcând regulile „bășicatului” și „nărăvitului” sistem democratic (!)... Împopoțonat, pe un scaun prea scârțâit și umilit
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
o sărute cu pasiune. Ana îl luă cu mâna de după gât și îi răspunse cu toată priceperea sa, mai mult condusă de instinct, decât de experiență. Se sărutară și se încălziră, nu numai datorită urcușului și a fugii pe ultima porțiune de cărare, ci pentru că sângele dăduse în clocot la amândoi. Costi, în timp ce pusese stăpânire definitiva peste gura fetei, cu mâna stângă îi mângâia sânul ce stătea să sară din bluzița subțire și din cupa sutienului. La început Ana avea senzația
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]