1,115 matches
-
nimeni nu crește în audiență dacă dă numai propagandă, că ar contrazice experiența reală a oamenilor. Ei au trăit din atacuri contra regimului BĂsescu, din care unele au fost justificate. În aceste lucruri adevărate postul a ambalat o mulțime de porcării de-ale casei. Dar campaniile contra lui Blejnar au fost justificate. SĂ nu uităm că Blejnar a fost șeful Fiscului aproape sub tot regimul lui BĂsescu. Șeful de cabinet al lui Blejnar e azi căutat prin INTERPOL, se presupune că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mie să vin la europarlamentare să arate lista lor bine, dar ei pregăteau chestia cu EBA. Și, prima oară când avea să mă sune unul de la ei, am șters cu ei pe jos și i-am zis : „Ce-i cu porcăria asta cu Elena BĂsescu, care vrea să candideze ? Îmi faceți mie propuneri și nici nu-mi spuneți ?“. „PĂi, nici nu se pune problema !“, spuneau băieții de la București. „Nu se pune ! N-o vrem ! Nici vorbă de una ca asta ! E
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Presa primarului Costeanu” se intitulează un articol din 11 octombrie 1931 unde citim: „Dl Pohoață e însărcinat cu conducerea ziarului Informatorul Bucovinei. O rușine a presei cum e redactat. Guvernul dlui Iorga nu merită să aibă asemenea oficios, o asemenea porcărie tipărită care compromite guvernul. Informatorul e ridicol. E prost. Murdărie politică.” „Șantaj și rușine ziaristică e Luptătorul inspirat de Dori Popovici, prieten de luptă al tinereții”, scrie C.C.R în Timpul din 25 octombrie intitulat „Strigoiul. Primar de paie și nătăfleață
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
abia îl auzeam. - Unde ești? am strigat. Dumnezeule, Jay, te-ai rătăcit, ticălosule. - Cum adică, unde sunt? întrebă el. - Se-aude de parcă-ai fi la o petrecere. Am făcut o pauză. Nu-mi spune c-a venit atâta lume la porcăria ta de lectură. - Deschide tu ușa și-ai să vezi unde sunt, veni răspunsul lui. - Care ușă? - Aia în spatele căreia te-ascunzi, idiotule. - A. M-am întors spre Aimee. Nu-i decât Jayster. - Lasă-mă întâi pe mine să ies
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să mă mai apăr. - N-ați spus încă soției că iarăși vă drogați, zise ea. - Nu, am oftat din nou, uitându-mă în altă parte. Dar ea știe. Știe. - Și dormiți tot pe canapea? - În camera de oaspeți! Dorm în porcăria aia de cameră de oaspeți! N-ai cum să dormi și pace pe canapeaua aia afurisită. - Domnule Ellis, nu trebuie să strigați. - Ascultați-mă. Am oftat. Mi-a fost foarte greu să-mi găsesc locul în lume, iar toată presiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să n-o mai întrebi de ce? zise Robby aprins, hotărât. Am aruncat o privire scurtă în oglinda retrovizoare și l-am văzut pe Robby foarte afectat. Mi-am îndreptat privirea spre CD-ul cu Backstreet Boys. - Nu înțeleg de ce ascultați porcăria asta, am murmurat. Ar trebui să vă cumpăr niște CD-uri. Să ascultați ceva ca lumea. Springsteen, Elvis Costello, The Clash... - Cine dracu’ mai e și Elvis Costello? Ieșisem de pe autostradă și ne îndreptam spre mall-ul de pe Ophelia Boulevard
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bun prieten al lui Robby, și Zoe, cu un an mai mică decât Sarah. Dat fiind că nu știusem prea multe despre Mitchell la Camden, îmi închipuisem că era bisexual dacă nu exclusiv homosexual. Însă la vremea aceea, înainte ca porcăria de SIDA să izbucnească, toată lumea și-o trăgea cu toată lumea, în scurta și istorica perioadă a libertinismului sexual total. După absolvire și sfârșitul anilor ‛80 nu era un lucru neobișnuit pentru „lesbienele“ pe care le cunoscusem de-a lungul acelei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să-mi revin. - Eu un întreg proces, Jayne, am zis, coborând vocea. Nu e o chestie intuitivă. E ceva ce înveți cu timpul... - Nu, Bret, e ceva ce simți. Nu înveți cum să te raportezi la ai tăi dintr-o porcărie de manual. - Doi oameni trebuie să încerce, am zis, aplecându-mă spre ea. Iar Robby nu încearcă. - E un copil... - E mult mai inteligent decât crezi tu, Jayne. - N-ai dreptul să vorbești așa. - Da, bine, e numai vina mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
auzit niște indivizi vorbind rusește. Mai bine urcăm la pas, pentru a evita compania lui Serioja și a Alionei - cuplu turistic din Pskov sau Taganrog, care nu se sinchisesc să înjure cu voce tare, convinși că nu le înțelege nimeni porcăriile... Scări în spirală. E mult și greu de urcat, în orice caz, mai greu decât îți imaginezi aflându-te jos. Depășim câteva persoane care s-au așezat pe trepte și își liniștesc respirația, privind obosite la schelăria de fier și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost chemați să dăm examen la Iași. Și era un ger afară și o prăpădenie de să ferească Dumnezeu. Și ne-am băgat într-o cafenea. Acolo venise toți scripcarii: țiganii din Iași care cântase pe la patroane. Și vorbeau niște porcării și niște blăstămății cum n-am mai auzit și nici nu voi auzi. Și atunci am zis eu că față de aceia, bogătenii mei merită să intre toți în rai. Și înainte de plecare la Iași cu o săptămână, într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
german bogat și cu masa și cu dormitu. Tot la acel german a mai stat în gazdă și un ficior de lord din Anglia. Iorga pe lângă că era și f. deștept, era și f. spurcat la vorbă. Vorbea f. multe porcării și vorbe urâte. Feciorul de lord, i-a propus Mariei, soției lui Iorga, să-l lase și să se cunune cu el și să trăiască amândoi. Și Maria n-a voit. După ce s-a întors Iorga din Berlin la București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
gardă. Lupita știe tot ce se-ntîmplă-n lumea interlopă din Mexico City. Tronează și-mparte plicuri ca o zeiță aztecă. Lupita Își vinde marfa În plicuri. Se presupune că e heroină. De fapt e pantopon Îndoit cu lactoză și o altă porcărie care aduce a nisip și rămîne nedizolvată În lingură după fierbere. Am Început să iau plicuri de la Lupita prin Ike, trăgătorul veteran pe care l-am cunoscut În biroul avocatului. În momentul ăla nu mai luasem marfă de trei luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și-ți dă apă distilată. Sau n-are nici un pic de morfină și pune-n sticlă orice-i cade-n mînă de pe raft. Pe unele rețete m-am ales cu un praf nedizolvat. Mă sinucideam dacă-ncercam să-mi injectez porcăria aia. Doctorii mexicani nu sînt ca doctorii din State. Nu-ți joacă niciodată comedia aia profesională. Un doctor rețetar Își scrie rețeta fără să-i torni o poveste. În Mexico City sînt atîția doctori, că mulți se descurcă greu. Știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
noi. Sau că noi ar trebui să facem ca ele. Probabil de-aia la grădiniță, nu neapărat pentru că aveam părul ceva mai lung, mi se spunea Mowgli. 7. Tiffany Reynaud În ultimul timp mi se întâmplau numai chestii de neînțeles, porcării. Poate, la fel cum spuneam mai devreme, mi se părea numai mie că ele sunt porcării, fiindcă nu eram suficient de pregătit pentru viață. De exemplu, acum picasem la mijloc între conflictul unor critici. Câțiva mai tineri apreciaseră mai tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
neapărat pentru că aveam părul ceva mai lung, mi se spunea Mowgli. 7. Tiffany Reynaud În ultimul timp mi se întâmplau numai chestii de neînțeles, porcării. Poate, la fel cum spuneam mai devreme, mi se părea numai mie că ele sunt porcării, fiindcă nu eram suficient de pregătit pentru viață. De exemplu, acum picasem la mijloc între conflictul unor critici. Câțiva mai tineri apreciaseră mai tare cartea mea decât pe cea a unui protejat al lui D.V., un critic mai puriu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să fie ocupațiunile noastre mintale identice? Sigur că iarăși par că mă dau rotund, dar fără țâfna asta uneori nu faci nimic. Scriu și nu știu cât din ce scriu este efect al bolii și cât este memorie curată. Memorie reactivată de porcăriile astea pe care încerc acum să le enumăr, repusă în funcție de medicamente, anestezice. Cât e asta și cât e fapt real, brut? Castaneda a luat droguri ca să vadă ce simt aborigenii pe care îi studia în timpul mai știu io căror ritualuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și simplu rușine. Ticăloși devin doar oamenii care n-au avut parte de copilărie. La începutul anilor ’70, Nae era înnebunit după Cornel Chiriac, Metronom, după Lennon, McCartney etc. Toată lumea era, de fapt. Toată lumea bună, vreau să spun, restul ascultau porcării cu macarale în zări argintii. Nu ascultau. Suportau. Furase de la școală, din laboratorul de fizică, tot felul de piese, instrumente, și-și îmbunătățise aparatul de radio, să prindă Europa Liberă. Toți colegii se strângeau la Nae și-l ascultau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ai așeza pe butuci o mașină care intră în reparații capitale. Apoi, doctorul mă ardea. Dracu’ știe cu ce mă ardea. Simțeam doar cum îmi sfârâiau creierii, cum se încingeau. Doctorul avea o față de sudor, de strungar care rotea o porcărie în urechea mea. Nu am avut niciodată curaj să văd scula din mâna lui sau să mă uit la microscop. La ce conțin io. Încercam să nu simt durerea. Există un anumit prag al durerii, dincolo de asta nu mai simți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ajungi să crezi că e un om acolo și el. Că poți fi prieten cu el. Șăfu era de fapt victima mă-sii. Ăsta e adevărul. Îl punea să citească, să învețe până i se făcea rău. Îl îmbrăca în porcăria aia de uniformă. Poate imediat după Revoluție lui Șăfu nu i-a picat bine, nu i-a convenit, dar apoi s-a gândit că e mai rentabil să pretindă că, de fapt, el vrea să se deghizeze în halul ăla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la fotbal. Eram puști și mergeam la meciurile Doftanei Bănești, care atunci era prin Divizia Onoare sau cam așa ceva. Îmi aduc aminte că la fiecare meci stăteam în spatele porții „Ălorlalți“ și câțiva golani mă puneau să strig tot felul de porcării portarului. Măi, cioară, te caută moartea pe-acasă. Trebuia permanent să inovez, să compar picioarele portarului cu niște gladiole, să-i atrag atenția că seamănă cu o scândură, că din profil nici nu-l vezi. O groază de chestii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scot meșa din ureche, după care pot auzi, pot pleca în lume, puteam să-mi iau adio de la condiția mea de bolnav civil, uite că în sfârșit aveam și io dreptul la un statut. Nu se vindecase de tot mizeria, porcăria de infecție, dar așa mi-a zis el să fac, să vedem ce-o fi. Să încercăm și așa. După cele două-trei ore, am dat drumul la radio și a început să cânte Leonard Cohen. Să-mi probez auzul. Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
facă ore. Așa că aducea unul casetofonul de acasă și ne puneam pe ascultat muzică. Cel mai mișto era când făceam ore în podul școlii. La cucurigu, acolo, puteai da muzica la maximum, că nu deranja pe nimeni. O groază de porcării ascultam pe vremea aia. Deathereli, thrash. Pentru nespecialiști, pentru cei nefamiliarizați cu metalele grele și foarte grele, astea sunt niște genuri muzicale care pot fi ușor confundate cu zgomotul pe care îl lasă niște fiare târșâite pe ciment de niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ele derutate o cola. - Luați bere, c-am auzit io, să-mi bag picioru’, că cola e cancerigenă! face Pif, ca să scape de ele. Mereu când e la masă cineva pe care nu-l are la stomac începe să discute porcării, ca să îl îndepărteze. Tactică de sconcs. Poluare fonică, pentru a-i îndepărta pe nedoriți. Poate cum face și Rodica cu spray-ul. Uite că toți ne protejăm într-un fel sau altul. Spune un banc porcos. Și-a propus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fereastra căminului, în lift, ca să vadă și Ei în ce hal te-au adus. Să-ți expui abjecția ca și cum ei ar fi vinovați de starea asta de lucruri. Să le arăți unde te-au adus Ei. Să urli pe stradă porcării, să borăști din mersul autobuzului, cum a făcut atunci Pif pe la Kogălniceanu. Toate, secreții cu care împroști lumea. Faci ceva pe ea. Lumea nu e altceva decât un amestec impur și tu contribui la amestecul ăsta impur. Un amalgam, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe care i le-am cumpărat, și o „plachetă“ de-a poetului plină de la un cap la altul cu „din alea“. A făcut-o în așa fel încât, până să mă dumiresc ce-mi dăduse, am crezut că e o porcărie erotică pentru bărbați. „Nu se mai caută -mi-a zis cu un alean adânc negustorul -, unii mi le-au cerut un timp, dar acum, dacă dânsul nu apare deloc la televizor, s-a dus“. Aripa mai cultă a Securității „Ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]