1,462 matches
-
tale minunate, iar În clipa următoare pur și simplu te oprești. Mă tot Întreb la ce te gîndești și la cîte lucruri nu-mi spui. Asta mă face să cred că mă consideri prea necoaptă, așa că dau Înapoi. Jack deschise portiera. — Continuă să mă suni și n-o să mai fii prea necoaptă. Și mai trebuie să-mi spui și tu poveștile tale, pentru că uneori ajung să mă plictisesc de ale mele. Atunci ne-am Înțeles? Poveștile mele vin după petrecere? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu draperiile strînse. Aruncă o privire. Peste tot ornamente penibile cu Moochie Mouse, dar Timmy și Billy lipseau. La ultima fereastră... bingo! Guguștiucii amorezați se ciorovăiau, cuprinși de panică. Își lipi urechea de sticlă, dar nu auzi decît mormăieli. O portieră de mașină trîntită. Clopoțeii de la ușă răsunară. O scurtă privire aruncată Înăuntru - Billy se Îndrepta spre ușa din față a casei. Jack continuă să privească. Timmy, țanțoș, cu mîinile În șolduri. Billy reveni, Însoțit de un individ mătăhălos. Musculosul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un individ mătăhălos. Musculosul Își prezentă marfa: flacoane cu pastile și o pungă transparentă, cu iarbă. Jack sprintă spre stradă. LÎngă bordură era tras un Buick sedan cu numerele de Înmatriculare mînjite cu noroi și În față, și În spate. Portierele Încuiate: ori spargi un geam, ori te-ntorci acasă cu mîna goală. Jack sparse geamul din partea șoferului. Pe scaunul din față cioburi și un singur plic de hîrtie cerată. Îl Înhăță și alergă spre mașina lui. Ușa lui Valburn se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
munci din greu, trăgînd țărînă pe nas și riscînd să facă insolație. Visele Îi reveniră, gravitînd din nou În jurul lui Inez. Anne, la serbarea școlii Cotillion din Marlborough: au făcut-o Într-un Dodge model 1938. Picioarele lui loveau În portiere. Penny, colega lui de la orele de biologie de la UCLA: un punci cu rom băut la casa „frăției“ și apoi o cotoială rapidă În curtea din spate. Un șir de femei ușoare, cuprinse de fervoare patriotică În timpul războiului, o noapte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ușcheală, rapid! Înhăță dispozitivul de ascultare, șterse telefonul, șterse toate mizeriile pe care le atinsese. Afară pe ușă, cuprins de greață. Aerul nopții Îi biciuia nervii. Auzi o mașină ambalînd. O Împușcătură făcu praf geamul din față. Alte două distruseră portiera. Jack scoase pistolul și trase - mașina o luă din loc, fără nici o lumină aprinsă. Stîngaci: două gloanțe nimeriră Într-un copac și Împrăștiară așchii de lemn. Alte trei gloanțe, nici unul În țintă Mașina se Îndepărtă, derapînd, cu partea din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Cindy. Un vechi clișeu al polițailor de la Moravuri: tîrfele se adună la Tiny Naylor’s Drive-in, unde chelnerițele pe role le vînd ponturi. Se duse la Tiny. De Soto-ul lui Cindy era afară, cu o tavă de haleală agățată În cadrul portierei. Bud Își parcă mașina lîngă a ei. Cindy Îl văzu, aruncă tava și ridică geamul. Bam! De Soto-ul porni În marșarier. Bud se repezi, ridică capota motorului și scoase distribuitorul. Motorul muri. Cindy coborî geamul. — N-a fost de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Luați un taxi? Nu m-am gândit să... — Vă chem eu unul, spuse ea și chiar așa făcu; mă însoți afară pe stradă și opri un taxi în mai puțin de un minut. — Zău, nu era nevoie, am spus, deschizând portiera și așteptându-mă chiar să se urce și ea în taxi. — Pentru puțin. Ne face plăcere să ne răsfățăm autorii. Mai ales (zâmbi afectat) pe cei importanți. Taxiul porni și se opri la semafor aproape imediat. În timp ce așteptam, un taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Sport. Nu prea-l încânta nici ideea de a-l lăsa pe panta dealului, în fața a ceea părea a fi o școală sau un centru comunitar: doi derbedei tineri care se uitau la el în timp ce cobora din mașină și încuia portierele, arătau de parcă s-ar repezi bucuroși să-i spargă geamurile sau să-i desumfle cauciucurile imediat ce le va întoarce spatele. Spera că Phoebe era gata și că nu va trebui să mai întârzie în acel loc uitat de Dumnezeu nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la Eastbourne pe la două. Mașina noastră era singura parcată pe chei și preț de câteva minute am stat în liniște, ascultând lipăitul valurilor pe pietrișul cenușiu al plajei. — E atâta liniște, spuse Fiona; și când am coborât, deschiderea și închiderea portierelor mașinii păreau să se împrăștie și să fie absorbite de liniștea din jur: făcându-mă să mă gândesc - nu-mi imaginez de ce - la singuratice semne de punctuație pe o coală goală de hârtie. Ducându-ne spre ocean, pașii noștri scârțâiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Am dat afirmativ din cap. Eu sunt Rich, a continuat el. Dispecerul. Vrei mașină, cu mine vorbești. Priceput, blondo? Am dat din nou din cap și m-am afundat pe bancheta din spate al unui Cadillac negru. El a trântit portiera mașinii după mine și mi-a făcut cu mâna. — Unde me’gi, don’șoară? m-a Întrebat șoferul, iar Întrebarea m-a readus la timpul prezent. Mi-am dat seama că nu aveam nici cea mai vagă idee și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să vină Încă o mașină după noi până la Miranda? Andrea și cu mine ne despărțim după ce lăsăm Cartea. Două mașini uriașe au tras la scară imediat, și un șofer masiv a coborât de pe locul din față și ne-a deschis portiera din spate. Emily s-a urcat prima, și-a scos imediat mobilul din buzunar și i-a cerut șoferului: „Acasă la Miranda Priestly, te rog“. El a dat din cap, a băgat mașina În viteză și duși am fost. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și oprire. Am tras În fața unei clădiri cu portar, tipică pentru Fifth Avenue: trotuar imaculat, balcoane perfect Întreținute și un hol care părea superb și bine Încălzit. Un ins În frac a venit imediat la mașină și ne-a deschis portiera, iar Emily a coborât. M-am Întrebat de ce nu lăsam pur și simplu Cartea și hainele la el. Din câte știam eu - și nu știam prea multe, mai ales despre acest oraș ciudat - pentru asta existau portarii. Cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe bancheta din spate a celei de-a doua mașini care aștepta În fața clădirii. — Pa! am ciripit eu, cu un uriaș rânjet fals lipit pe figură. Șoferul a făcut o mișcare ca pentru a ieși din mașină ca să-mi deschidă portiera, dar eu i-am spus să nu se deranjeze, că pot urca și singură pe bancheta din spate. — La Plaza, te rog. James mă aștepta pe treptele de afară, deși trebuie că temperatura coborâse binișor sub zero. Se dusese acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ăăă, chiar acolo, am zis eu arătând spre parcarea de pe 58 Street, În fața teatrului Paris, unde se aliniaseră taxiurile. Nu mă uitam la el, dar simțeam că zâmbește. Unul dintre zâmbetele acelea. M-a condus la mașină, mi-a deschis portiera și a arătat printr-un gest foarte galant spre bancheta din spate. — Mulțumesc, i-am zis eu politicos și destul de jenată și i-am Întins mâna. Mi-a părut bine de cunoștință, Christian. — Și mie, Andrea. Mi-a luat mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fi dat una de cincizeci dacă aș fi avut, și aș fi găsit o cale de a o deconta la Elias, dar nu am găsit nici una În portofel. El a Început imediat să Îmi numere restul, dar eu am trântit portiera și am luat-o la fugă. Fie ca cei douăzeci de dolari să-i folosească pentru Îngrijirea vreunei fetițe pe undeva, sau pentru repararea vreunui boiler, am decis eu. Sau chiar pentru câteva beri după serviciu, În vreo cârciumă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de strălucitoare și cu lanțul prea lung, și mi‑a deschis ușa: — Distracție plăcută! Mașina mă aștepta la intrarea În clădire, iar John - care Începea să devină un veritabil pervers de mâna‑ntâi - a fluierat admirativ În timp ce șoferul Îmi deschidea portiera. — Fă‑i praf pe toți, gagico, a strigat după mine și mi‑a făcut exagerat cu ochiul. Ne vedem diseară târziu. Nu avea nici cea mai vagă idee unde mă duceam, firește, dar era liniștitor faptul că măcar Își Închipuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ridicat până peste genunchi și picioarele au luat contact cu pielea rece ca gheața, așa că am sărit În sus. Sau poate o să fie oribil, exact cum Îmi Închipui? ↔ Șoferul a sărit din locul lui și a alergat să Îmi deschidă portiera, dar când a ajuns acolo eu eram deja În picioare pe trotuar. Mai fusesem o dată la Met, când făcusem o excursie la New York cu mama și cu Jill ca să vizităm câteva obiective turistice. Nu‑mi aminteam nici unul dintre exponatele văzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pot să cumpăr câteva sticle de apă, dacă aș fi dorit așa ceva. Când mașina a tras la intrarea În hotel, un domn cu Înfățișare distinsă, care purta ceva care părea a fi un costum făcut la comandă, mi‑a deschis portiera. — Mademoiselle Sachs, ce plăcere să te cunosc În sfârșit. Eu sând Gerard Renaud. Avea o voce plăcută și care inspra Încredere, dar părul argintiu și fața adânc brăzdată de riduri Îmi arătau că e mult mai bătrân decât mi‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
au cerut să aduc o asistentă care să Îi țină de urât fiului lor, pe care evenimentele de acest gen Îl cam plictisesc. Sunt sigură că voi doi o să vă Înțelegeți foarte bine. A așteptat până când șoferul i‑a deschis portiera, apoi a ieșit grațioasă cu pantofii ei perfecți Jimmy Choo. Înainte ca eu să apuc să‑mi deschid portiera, ea urcase deja cele trei trepte și Îi Înmâna haina unui valet, care se afla acolo, evident, În așteptarea ei. M
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gen Îl cam plictisesc. Sunt sigură că voi doi o să vă Înțelegeți foarte bine. A așteptat până când șoferul i‑a deschis portiera, apoi a ieșit grațioasă cu pantofii ei perfecți Jimmy Choo. Înainte ca eu să apuc să‑mi deschid portiera, ea urcase deja cele trei trepte și Îi Înmâna haina unui valet, care se afla acolo, evident, În așteptarea ei. M‑am prăbușit pentru câteva clipe Înapoi pe bancheta moale din piele ca să prelucrez mintal această nouă bijuterie informațională pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
merge restul călătoriei și poate o să dau la Întoarcere un telefon cuiva de acolo. Mașina a tras la intrare și un Monsieur Renaud cu o expresie extenuată i‑a luat‑o Înainte băiatului din parcare și i‑a deschis personal portiera Mirandei. — Doamnelor! Sper că v‑ați distrat bine În seara asta, s‑a lingușit el Într‑o admirabilă strădanie de a zâmbi În pofida oboselii. — O să avem nevoie de mașină mâine dimineață ca să mergem la prezentarea de la Christian Dior. Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și mi‑a spus: — Îmi amintești de mine la vârsta ta. Și, Înainte ca eu să pot articula o singură silabă din răspuns, șoferul a oprit cu scrâșnet mașina În fața clădirii Carrousel du Louvre și a sărit afară ca să deschidă portiera. Mi‑am Înhățat poșeta - și pe a ei - și m‑am Întrebat dacă acesta era momentul cel mai falnic sau cel mai umilitor din viața mea. ↔ Prima prezentare de modă la care am asistat vreodată a rămas cam Încețoșată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
față de Duncan ceva mai Înainte, același amestec de iubire și exasperare, dar aici mai era și un fior de excitare, care o cuprinse din nou, tot mai intens. Ea se uită În susul și-n josul străzii și alergă puțin spre portieră. Reggie se aplecă și o deschise, iar cînd se urcă, Îi cuprinse chipul În palme și-o sărută. Înapoindu-se În Lavender Hill, Kay mergea la pas. Se plimbase cam Întreaga după-amiază și seară. Făcuse un ocol destul de mare, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și moara părăsită și inițialele de pe pereți. Ei nu-i păsa. Dintr-odată, mîna lui pe brațul ei, buzele lui pe gura ei o Înspăimîntară. Își dorea să ajungă acasă, să stea de una singură, departe de el. În timp ce deschidea portiera, se Întinse Încă o dată după ea. Pusese mîna Într-un buzunar al torpedoului și scosese ceva de acolo. Erau două conserve de carne: una de vită, cealaltă de porc. Ea era atît de preocupată, că Întinse mîna să le ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
brusc. I le Împinse Îndărăt. — Nu le vreau! Ia-le. Dă-i-le nevesti-tii! Cutiile căzură și ricoșară În scaun. — Viv! spuse Reggie uimit și jignit. Nu fi rea! Ce-am făcut? Ce naiba ai? Viv! Ea coborî din mașină, Închise portiera și se depărtă. El se aplecă peste scaun, deschise geamul și-o strigă În continuare, Întrebînd-o uluit: — Ce s-a Întîmplat? Ce-am făcut? Ce? Apoi, vocea i se Înăspri - nu atît de furie, Își zise ea, cît de oboseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]