1,040 matches
-
-lea, Europa creștină, în special creștinătatea mediteraneană, pornește la descoperirea, apoi la cucerirea noii lumi. Colonizarea, evanghelizarea și plantarea viței de vie mergeau mână în mână: "Oricare dintre călugării cuceritori avea în desagă breviarul și legătura de butași 111". Misionarii portughezi au adus vinul în Japonia și în Brazilia. Călugării spanioli au făcut la fel în restul Americii de Sud, în America Centrală și în California. Protestanții francezi au plantat vița de vie la Capul Bunei Speranțe (odinioară denumit Capul Furtunilor), în sudul Africii de Sud
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
de 29,50 l. Provenind din insula Madeira și din Azore, vița de vie a fost introdusă în Brazilia în 1532 de către Martin Alfonso de Souza. Dezvoltarea acesteia s-a produs în funcție de colonizare și de diferitele valuri de imigrare. Astfel, portughezii, spaniolii, francezii și italienii au contribuit la expansiunea viticulturii braziliene. Către 1830, peisajul viticol se va transforma total, odată cu sosirea primei varietăți a viței de vie americane, Vitis Labrusca "Isabella". Rezistența acesteia la maladii, rapida ei aclimatizare și productivitatea i-
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Nouă a cuiva. Din acest punct de vedere, Europa a fost Lumea Nouă a navigatorilor și cartografilor chinezi care, îndeosebi la începutul secolului al XV-lea, brăzdau mările lumii 134. Din păcate, confruntarea dintre autohtoni și europeni (spanioli, francezi, englezi, portughezi, olandezi), s-a tradus mai ales prin masacre, ba chiar și prin genocide 135. Capitolul II SITUAȚIA VIILOR LA NIVEL PLANETAR Comunitatea Europeană ocupă primul loc în cadrul sectorului vitivinicol deținând, în medie, 75% din producția mondială (ceea ce înseamnă o medie
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
înființează spitale — case de însănătoșire a bolnavilor infecțioși, ca cei de variolă. În secolul XI se tipăresc tratate medicale, apar compilații după medicina chineză, ca cele ale lui Kajiwara (1314) și ale lui Yurin (1342). Sosirea europenilor este marcată de portughezi, cu sfântul François Xavier (1549) și a chirurgului iezuit Luis de Almeida care fondează două spitale. Dar doctorul cel mai reputat în acest timp este practicianul japonez Dosan Manase care s-a convertit la creștinism, la sfârșitul vieții sale. Odată cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
S-au propus și încercat tratamente cu mercur, unguente cu Gaiacol. Eforturile medicale sunt dublate de măsuri legislative privind igiena persoanei și a mediului ambiant. Pe la 1550 sifilisul a început să dispară făcând loc tifosului exantematic, holerei asiatice, depistată de portughezul Garcia de Orta, rabiei, identificată de Jean Bauhin, dizenteriei, cercetată de Fabrice del Dingo, a scarlatinei, descrisă de John Caius, malariei și gripei cercetate de Amatus Lusitanus, ca și a altor maladii ca difteria, ulcerele, tuberculoza, angina, reumatismul. Se fac
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Întemeierea de noi temple ale focului. În secolul al XVIII-lea, Bombay a Început să se impună ca principal centru al comunității parse, care s-a stabilit aici și a devenit tot mai numeroasă după ce englezii, care au luat locul portughezilor (1661), au hotărât să construiască aici cel mai mare port de pe coasta occidentală a Indiei (Kulke, 1978, pp. 34 sq.). În 1728, a fost fondat „Parsi Panchayat” din Bombay, Consiliul Comunității, Însărcinat cu administrarea vieții sale interne, la optzeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Astfel, Mozambicul cultiva bumbac pentru piața portugheză În loc să producă alimente pentru populația locală, o anomalie care a generat atât profituri considerabile, cât și crize periodice de foamete. În aceste circumstanțe, În ciuda revoltelor eșuate din colonii și a puciurilor de acasă, portughezii au amânat pe cât posibil decolonizarea 1. Statele europene se puteau descurca fără imperiile lor, dar puține Își imaginau coloniile supraviețuind singure, fără sprijinul unei guvernări străine. Chiar liberalii și socialiștii, care Înclinau către autonomia și, eventual, independența supușilor din colonii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
muncă din Grecia a plecat pentru a găsi de lucru În străinătate: În perioada de vârf a emigrației, la mijlocul anilor ’60, 117.000 de greci părăseau anual țara9. Se estimează că Între 1961 și 1974, un milion și jumătate de portughezi și-au găsit de lucru În străinătate - cea mai mare strămutare de populație din istoria Portugaliei, care a lăsat În urmă o forță de muncă de numai 3,1 milioane. Aceste cifre erau dramatice pentru o țară a cărei populație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
caz contrar cu ieșirea țării din CE25. Așa se face că, În acești ani, Comunitatea Europeană a dobândit o imagine deloc măgulitoare de obor instituționalizat, În care statele tocmeau alianțe politice În schimbul recompenselor materiale. Iar recompensele erau reale. Spaniolii și portughezii au profitat semnificativ de pe urma „Europei” (deși nu atât de mult ca Franța); Îndeosebi negociatorii spanioli au devenit experți În obținerea de avantaje financiare pentru țara lor. Însă potul cel mare a revenit Atenei: inițial rămasă În urma Comunității (În 1990, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ales televiziunea - constituiau acum principala sursă de informare, idei și cultură (elitistă și populară) pentru majoritatea europenilor. Britanicii erau cei mai atașați de televiziune, ca și de presa scrisă, aflându-se frecvent În fruntea clasamentelor la audiență, urmați Îndeaproape de portughezi, spanioli, italieni și - la oarecare distanță - de est-europeni. Posturile tradiționale ale televiziunii de stat, concurate acum atât de companiile comerciale terestre și de canalele recepționate prin satelit, și-au păstrat un procent de piață surprinzător de mare. Ele se conformaseră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sudul Europei prietenii sunt mult mai puțin importanți decât familia în comparație cu nord-vestul continentului, frecvența declarată a întâlnirilor tinde să fie în sud la fel de mare sau chiar mai ridicată decât în centru și în est (figura). Grecii, turcii, italienii, spaniolii și portughezii se numără printre europenii care își întâlnesc cel mai des prietenii. Norma socială este cea a sociabilității ridicate, mai ales în raport cu fostele societăți comuniste, semnificativ mai închise în ce privește întâlnirea grupurilor de prieteni. Croația și Slovenia tind, în mare măsură, spre
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
2). În medie, 62% dintre nordici declară că au încredere în cei mai mulți dintre oameni, 59% dintre olandezi sunt în aceeași poziție, în restul Europei de Vest cifrele plasându-se în jur de 30%. Francezii sunt mai neîncrezători (21%), ca și portughezii (10%). Media societăților ex-comuniste se plasează în jur de 20%, cu excepții precum Bielorusia (38%) sau România (10%). Turcii sunt cei mai neîncrezători (7%) însă scorul lor nu diferă semnificativ (p < 0,05) de cele ale României și Portugaliei. În ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cele din Caraibe, care întregistrează în prezent unele dintre cele mai ridicate rate ale inegalităților în spațiul național, s-au dezvoltat semnificativ în prima etapă, odată cu migrația forțată a forței de muncă africane și cu tehnologia momentului adusă de spanioli, portughezi și olandezi. Un alt moment de dechidere spre piețele internaționale l-au înegistrat abia la sfârșitul anilor ’70. Un alt bine cunoscut exemplu este cel a Japoniei, a cărei deschidere spre lume s-a produs aproximativ acum 130 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
comerciale românești ce îngrijorau conducerea de la Washington. În ultimii ani, Statele Unite vînduseră porumb Portugaliei. În cursul iernii 1974-75, Washingtonul a întrerupt vînzările către Lisabona pentru ca Departamentul Agriculturii să poată evalua, mai întîi, recolta de porumb a Americii din timpul primăverii. Portughezii au căutat alți furnizori, iar Bucureștiul le-a răspuns, vînzîndu-le 175.000 de tone de porumb, achiziționate mai demult din Statele Unite. Acțiunea României nu avea la bază rațiuni economice, profitul fiind minim. Ceaușescu aprobase vînzarea mai curînd pentru a spori
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
8%). Înclinația spre non-răspunsuri rămâne ridicată și în ceea ce privește oferirea de bani, aproape unul din zece români (9%) preferând să nu răspundă la această întrebare, față de media europeană de 2%. Aproape jumătate dintre lituanieni (42%) sunt gata să ofere bani, în timp ce portughezii (6%), spaniolii (7%) și finlandezii (7%) nu ar recurge la un astfel de gest. De remarcat faptul că, în Danemarca, una dintre cele mai integre țări din Europa, un sfert dintre respondenți (25%) se declară dispuși să ofere bani. Indexul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/274503_a_275832]