3,471 matches
-
stări „cruciale” în propria-i viață - dragostea și nemurirea: „Dragostea pentru tine mă supune. Biet animal de pradă. Vocea inimii amuțește. Este vocea Tăcerii!”; „Gol-goluț, stau în fața ta, nemurire; ca un animal de pradă. Nu-mi este frică!” Șarpele și porumbelul sunt simbolurile fundamentale ale pământului și ale cerului. Purtătorii lumii sunt, uneori, elefanți, tauri, țestoase, crocodili, dar toate acestea nu sunt decât substitute sau întregiri teriomorfe ale lui Kundalini, în funcția sa dintâi. El este spiritul tuturor apelor, de sub pământ
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > LA MAL Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015 Toate Articolele Autorului cum eram atât de singur și ea purta porumbei în alai născuți din valuri de mare unde se înecasera toți inorogii evadați din nisipul castelelor mele cum ea se pierdea în zare și noaptea mi se făcea mare m-am însingurat într-o colibă de bătrân pescar Referință Bibliografică
LA MAL de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360489_a_361818]
-
dragoste - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2009-12-13 | | Ambasadorii iubirii Sunt stele mii în noapte pe cerul înstelat... Luna și-a coborât misterul pe razele-i deschise... Șoapte argintii se așeză în sălașul inimii... odată rostite cuvintele rostogolite s-au împlinit... doi porumbei albi au devenit... iubirea acum avea noi aripi să zboare spre noua zi la miazăzi sub aura discului soare... acolo unde iubirea mea și-a ta... vor deveni nemuritoare. 13.12.2009 ASiIiVro Vol. Speranțele iubirii - 2010 Referință Bibliografică: Ambasadorii
AMBASADORII IUBIRII de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360719_a_362048]
-
de ideea de a scrie cu cineva, la comun, o piesă de teatru. - Atunci scrie tu piesa, deșteptule!, s-a rățoit un student dintr-un an mai mare. - O scriu!, am exclamat eu. S-a lăsat o tăcere adâncă. Scosesem porumbelul pe gură și porumbelul nu se mai putea întoarce. Au respirat cu toții ușurați. Un „tovarăș” student, adică eu, Balaci Nelu Pașcu, din anul întâi, un boboc, un răcan de pe care nu se scuturase praful instrucției făcute cu teribilul și cruntul
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
scrie cu cineva, la comun, o piesă de teatru. - Atunci scrie tu piesa, deșteptule!, s-a rățoit un student dintr-un an mai mare. - O scriu!, am exclamat eu. S-a lăsat o tăcere adâncă. Scosesem porumbelul pe gură și porumbelul nu se mai putea întoarce. Au respirat cu toții ușurați. Un „tovarăș” student, adică eu, Balaci Nelu Pașcu, din anul întâi, un boboc, un răcan de pe care nu se scuturase praful instrucției făcute cu teribilul și cruntul caporal Neciu căreia îi
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
se odihnea pe crucea rece. Lacrimile secaseră demult, durerea era profundă. O rafală de vânt a izbucnit de nicăieri și voalul ei și-a luat zborul. A simțit o adiere, ca un sărut pe frunte. Privind spre cer, a zărit porumbelul alb cu aripile întinse spre înălțimi. Liniște deplină. În jurul ei s-a format un vârtej de vânt. Trandafirul dispăruse. Încet, a coborât liniștea, doar sufletul femeii era o rană deschisă. „La marginea timpului, când vremurile vor hotărî, vom fi împreună
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
Da, abia atunci e vremea În care soarele nu ne va încălzi, În care îngerii vor spune versul Venirii, În care El va fi pe Calea Cerului, Întru Judecata fiecăruia. Altfel de suflet În parc, pe coama suferinței, Însoțit de porumbei își spune gândul. Scaunul care-l ține ca o forță Desparte lumea în două. Bărbatul sub Cruce, Cu picioarele fără de folos, Își îndreaptă fruntea spre Cer, Așteptând clipa ce-i este dată. Dacă bunătatea s-ar transforma în energie, Iar
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
de auzit și cuget de cugetat, Printre norii unde Sfânta Duminică Ne așteaptă la Cina Sufletului. Urmele sfinților Fiecare cu sfântul lui, Fiecare cu gândurile lui, Fiecare cu păcatele lui. Urmele sfinților, Pline de lacrimi și rugăciuni, Sunt aievea. Asemeni porumbeilor, Sfinții au pacea lor, Zborul lor, Rugăciunea lor. Sfântul și tâlharul Se roagă împreună. Dumnezeu îi îmbrățișează, Întru moarte, spre Înviere. Oile Raiului Credința Lui în noi e mare... Senin cu barbă colilie și ochi de cărbune, Intră în sufletul
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
sclavul unei frunze efemere, trăiesc în noapte mai mult oarbă adevărul care albește atâtea orizonturi încurcate pe coaste abrupte țâșnește râul caut fereastra șemineului cerșesc o scânteie să aprindă surâsul umbra are baston cocoașa e grea în prag de noapte porumbelul iese din palmă cu ramul de măslin semn că-ți cer iertare primăvară. (in poza goblen-Ruga Maicii Domnului-realizata de mine) Referință Bibliografică: Destin / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 226, Anul I, 14 august 2011. Drepturi de
DESTIN de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360116_a_361445]
-
din 31 august 2014 Toate Articolele Autorului DE ZIUA LIMBII ROMÂNE Veniți la Crucea din Carpați, Veniți cu inima fierbinte, Veniți români, veniți dragi frați, E ziua limbii noastre sfinte! În noaptea care s-a topit, Spre cer am trimis porumbei, Să ducă vestea-n infinit La viii și neviii mei. L-am invitat pe Eminescu Și mi-a promis că va veni. Va fi prezent și Păunescu, Toți scriitorii vor sosi. E ziua limbii noastre sfinte, Veniți cu toți pe
DE ZIUA LIMBII ROMÂNE! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360120_a_361449]
-
ce am descoperit!... Nu-ți vine să crezi ... Să vezi ce pasăre ciudată!... Puștiul îl duse într-o cămară, unde-i arătă ceva misterios, un fel de pasăre, căreia îi și găsise loc să o așeze într-o colivie de porumbei. Tudor de uită nedumerit la ce-i vedeau ochii și nu înțelegea nimic: era o fosilă, părea un soi de ființă ciudată, cu pene multe și late cât palma, ca niște aripi numeroase lipite toate pe un fel de muchie
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
Să te resfir azurului de mări Și vântului, din cele patru zări. Ferit din ochiul unor curioși, Te caut printre chiparoși, În diminețile de vis, uitate, Printre cearceafuri parfumate. VA VENI UN TIMP Va veni un timp Când noi, Doi porumbei Cu aripi diferite, Vom fi doar Niște fluturași, Trădați De florile strivite. Vom fi Doar niște mielușei, Ce prin poieni Nemaicălcate, Decât de lună și strigoi, Vom rătăci Pierduți de turmă, Cu nebuniile din noi. Prinși de iubire Ca-ntr
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
din 12 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Înghițitorul de săbii a murit, și-a înghițit limba, toți ceilalți nu înțeleg. Un clown zâmbește cu durere, leii sar prin cercuri de foc, elefanții îngenunchează cuminți, copiii râd și se bucură cum porumbeii trag un cățel în căruț. Circul e circ moartea, moarte. Nimeni nu mai înghite săbii, înghite în sec întâmplarea nefericită, circul se mută-n alt oraș. Referință Bibliografică: Circul / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1108, Anul
CIRCUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359937_a_361266]
-
Acum sondăm cupluri cu potriveală de nepotriveală, topuri trase de păr, ferice ori nășite de zeul ban. Țiriacii juniori - Trăiască seniorul ! Prigoniții - Vivat moștenitorii ! Cocoșii - hai pe vătrai cu pile. Columbenii - Hapuri de nud pârât. Ciumacii - Cârpeală de nepotriveală. Chivuleții - Porumbei cu inimă de vultur. Iovanii - Amor mințit de pofte noi. Moculeștii - Muzică acasă și pe ecran. Lișii - Tinerețe și boașe obosite. Enache - Știi. Amor recondițioat de prunc. Scwarzenbergii - Ghișeft cu triș la careu de valeți. Sunt VIP-uri unicat ce
BUNGHIALĂ DE VIP-URI ÎN TABACI ! (II) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359623_a_360952]
-
-mi văd niciun ideal! Cândva mă-mbăta răsăritul și un cântec de ciocârlie Și-acum m-atrage-asfințitul cu mantia lui sângerie... Plutesc, plutesc fără voie, vâslisem cândva curajos. Eram o ,,arcă-a lui Noe,, cu gândul și trupul vânjos. Mai port porumbelul pe umăr, nu vede nici el un liman. Ani buni pe degete-i număr și mă topesc an de an. Plutesc, plutesc, inerție! Atâtea trădări mă-ngrozesc! Lumină nu-mi mai e bucurie și ochii, de ea mi-i feresc
PLUTESC, PLUTESC, INERŢIE! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359229_a_360558]
-
din tunel. Norii joacă golf cu cârtițele. Tuia se hlizește hoțește la șinele pe care merg mușuroaiele de tinichea. Tuia poartă veștminte moderne, adaptate la anotimpurile comprimate de cel plecat în concediu de odihnă. Marele Boss trimite prin pene de porumbel, gândurile silențioase de Sus. Aud cum scârțaie ușa din gară. Legănatul spontan al balamalelor îmi umblă prin carne. Salcâmii avizi de senzații tari, își continuă balansarea. Spinii sărută în trecere umbrele mele. În gară? Scene de basm:firimituri de băncuțe
AZI NORII JOACĂ GOLF CU CÂRTIȚELE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340238_a_341567]
-
Am ucis prima ființă vie la vârsta de 5 ani. Era un porumbel alb, prins de o pisică. Mama îl recuperase. Cum tata era plecat, mi-a înmânat mie o securice, m-a trimis la lemnar să tai pasărea cu aripi franțe. Știam cum se face dar... cum să o fac? Tremuram tot
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
plecat, mi-a înmânat mie o securice, m-a trimis la lemnar să tai pasărea cu aripi franțe. Știam cum se face dar... cum să o fac? Tremuram tot, simțeam toporelul greu în mână firava, simțeam zvâcnirea sângelui, bătaia inimii porumbelului în cealaltă mână. A fost ultima dată când m-am simțit Stăpân. Aveam într-o mână pacea rănită, securea războiului în cealaltă. Cand un prădător frânge aripile păcii, un Stăpân o ucide și-o face ciulama. Am reușit să-i
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
într-o mână pacea rănită, securea războiului în cealaltă. Cand un prădător frânge aripile păcii, un Stăpân o ucide și-o face ciulama. Am reușit să-i tăi gâtul din prima lovitură. Imaginea e una emblematica în propria memorie: capul porumbelului, așezat pe butuc, ochiul lui roșu, blând, privindu-mă fix, si picături rotunde de sânge ieșindu-i din cioc, ca și cum porumbelul ar fi fost o pungă plină de sfere roșii dintre care una i se zarea prin deschizătura pleoapelor. Eu
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
face ciulama. Am reușit să-i tăi gâtul din prima lovitură. Imaginea e una emblematica în propria memorie: capul porumbelului, așezat pe butuc, ochiul lui roșu, blând, privindu-mă fix, si picături rotunde de sânge ieșindu-i din cioc, ca și cum porumbelul ar fi fost o pungă plină de sfere roșii dintre care una i se zarea prin deschizătura pleoapelor. Eu tăiasem pungă, si toti ochii se rostogoleau în afară. I-am dus mamei porumbelul, triumfator. Am rămas doar cu felicitările mamei
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
de sânge ieșindu-i din cioc, ca și cum porumbelul ar fi fost o pungă plină de sfere roșii dintre care una i se zarea prin deschizătura pleoapelor. Eu tăiasem pungă, si toti ochii se rostogoleau în afară. I-am dus mamei porumbelul, triumfator. Am rămas doar cu felicitările mamei, cu bucuria din ochii ei. La câteva zile, încercând să tai o sârmă cu securicea, mi-am retezat buricul degetului mare pe la jumatea unghiei. Se mai ținea doar în piele. Inițial nu m-
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
și am alergat în casă. Mama mi-a oferit prima lecție practică de educație creștină: „Vezi ce-ai pățit dacă ai umblat cu securea duminică? Te-a pedepsit Dumnezeu.” Aș fi preferat să aud că a fost greșit să tai porumbelul, dar mama nu știa de karma. Oricum, se putea și mai rău: să mi se spună să nu fiu necăjit, că sângele vărsat a fost pentru Allah și că, într-o bună zi, voi varsă sângele unui necredincios. Lecția mamei
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
nu-l asculta, altu-l copere, altu nu-l suferă și-l scoate de tot. Ca să fii om, trăbuie să ai ingeru tare. Otiu ahăla să-i biruie pe-ahăștia doi! Am privit ochii oii-n țărâna, mi-am amintit de ochiul porumbelului, iar propriii ochi au început să-mi lăcrimeze. Nu de vreo emoție, ci din cauza traumei. Vederea mi s-a încețoșat și atunci m-am simțit (de fapt m-am văzut) privit din spate, de mine însumi căci, pentru o clipă
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
Caragiale. Mereu activ, vioi, inventiv, știa să privească adesea dintr-un unghi cu totul nou lucruri considerate definitiv rezolvate. Poate de aceea penelul neîntrecut al lui Geo Bogza a scris cîndva despre el: „Avea un ochi mic și rotund, de porumbel, pe care mereu îl rotea, plin de curiozitate, asupra lumii”. Născut la Tg. Berești (județul Galați), a efectuat studii secundare la Bârlad. Primul său mare succes științific i l-a adus teza de doctorat (1891) (în cadrul căreia a elucidat stadiile
Paul Bujor – un nume de rezonanță al orașului Berești () [Corola-blog/BlogPost/339948_a_341277]
-
Botezătorul și Iisus Și crucea cum în apă strălucește. Cand Duhul Sfânt a coborât ușor Și cu căldură m-a îmbrățișat Am simțit întâiul credinței fior În toată ființă de copil curat. Am dus uimită mâna spre cap Să simt porumbelul, cu încântare Să-l mângâi pe aripi, să nu-l scap Nevăzuta Minune înălțătoare! Din ziua aceea cred că apele toate Fără de care n-ar viețui ce e viu Prin harul Domnului sunt sacralizate Altfel Pământul ar deveni pustiu. Botează
BOTEZUL CREAȚIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340073_a_341402]