18,106 matches
-
întoarcerea fiului, cât dorise, cât implorase forțele naturii să-i întârzie venirea. Trofin dormea fără să aibă habar de frământările soției sale, ea se plimbase ca o leoaică în fața ferestrei, spiona, triumfa la fiecare minut trecut, îl și vedea deja posedând-o, aștepta cutremurată de un sentiment tulbure de dorință, s-ar fi vrut și ea în acea clipă iubită, dincolo de ani, dincolo de realitate, dincolo, dorința, dorința nu iartă pe nimeni, dar, nu, vai, nu, nu, îl văzu traversând piațeta, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o uitase... Prezența Carminei era încă vie, punct nevralgic, o persoană așa de ușor de manevrat, o adevărată plăcere s-o știi la îndemână. Și apoi simțea că-i este utilă Carminei, că fata are nevoie de afecțiune ori ea poseda atâta amar de sentimente bune de împrăștiat pe care nu i le solicita nimeni! Copiii, ei aveau o altă fire, erau reci, distanți, aveau un mod automat de a percepe exteriorul fără să se implice, fără să fie nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și totuși de multe ori mi se inhibă pofta numai de groaza dificultăților prin care trec. Se vede că nu ești pescar, observă Dimitrie. Nu, nu sunt, confirmă Ovidiu. Îți trebuie pentru asta o răbdare de fier ori eu nu posed o asemenea calitate. Eu, în schimb, aș putea spune că nu am trăit o mai mare pace, ca în ora foarte matinală când sunt pe malul lacului și începe să se lumineze de ziuă. Ovidiu își ridică a neputință brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici o prestanță. Până la urmă trebui să renunțe, să-și spună, fie ce-o fi numai să facă și ea ceva. Din perioada aceea Carmina își amintea că o uimise la Ovidiu un simț al sesizărilor valorilor sociale, devenit deja reflex, poseda un fel de sonerie aparte ce-l avertiza că persoana din fața lui poartă pe umeri o răspundere anume și dintr-odată devenea smerit, chipul i se însenina de cele mai alese zâmbete, își potrivea cuvintele, vorbele lui trebuiau să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să arate rasa superioară, cu părul de culoarea tutunului care albește foarte târziu, cu porii turnați într-o substanță mai dură, rezistentă la factori de tot felul, climatici, chimici, nervoși, cu creierul limpede, funcționând după o programare anume, fără să posede calitatea de a face concesii de dragul cuiva apropiat, imperturbabili în fața unui climat emotiv, lipsiți de intuiția care nu aduce decât complicații și întrebări nedorite, nevinovați până la un punct și plini de bune intenții. Fana era îmbrăcată într-un taior cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a doua parte a vieții era fie disperată, fie indiferentă, o indiferență născută din prea multe cedări, din sentimentul că niciodată nu reușise să aleagă. El, Dimitrie, se ținea cu dinții de un capăt de tinerețe pe care încă îl poseda și-i era mai ușor să-și dirijeze atenția către o femeie tânără ce nu avusese timp să se izbească de prea multe dificultăți. Pe când cobora scările în spirală, Sidonia știu că bărbatul o să-i telefoneze curând, se va folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prima femeie întâlnită în cale ar fi făcut cu ușurință, și ea, aceeași constatare și ar fi încercat să-și schimbe comportamentul, ca să se remarce, doar sunt atâtea și atâtea modalități de a lua un bărbat în stăpânire și unele posedă importante arme. Ea, Sidonia, trecută binișor de prima tinerețe, câștiga prin învăluire și prin perseverență, era arma ei secretă care nu o umilea ci, dimpotrivă, îi crea satisfacții, perseverența devenise un sistem valabil în toate cazurile. La întâlnirea precedentă fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
muiere care se ține cu dinții de o biată rămășiță. În seara aceea, în zadar au fot toate străduințele lui Ovidiu de a potoli lucrurile. De la palme a trecut la vorbe frumoase, apoi, înapoi la violență. A încercat s-o posede cu forța, dar nu a reușit. Nu cred în tine, îi striga printre lacrimi Carmina, ca să-l facă să înțeleagă că stăruințele lui vor fi inutile. Nu cred în violuri, într-un viol există și o parte de acceptare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
al elevilor, particularităților de vârstă și chiar planuri de lecții atât de utile celor aflați la început de drum. Acestea sunt schițe orientative pentru lecții posibile și nicidecum nu oferă lecții-model, deoarece o lecție-model se realizează numai atunci când dascălul respectiv posedă artă și măiestrie pedagogică, răbdare și inteligență și, mai ales, știe să stimuleze creativitatea elevilor, condiție esențială lecțiilor de compoziție literară. Autoarea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din mine - încă-mi aparține, dar... duse mâna la tâmplă. Doamne, uite, nu știu cum să explic asta. O parte din el e în capul meu. Nimic din ce spui nu-i logic. Iisuse, cum adică? Vrei să zici că ai fost posedată sau ceva? — E o situație mai clinică de-atât, e un fel de proces. Restul ființei sale nu mă poate controla sau mai știu eu ce, dar în mintea mea a rămas o bucată latentă din el și, atâta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unghiile că Într-un buzunar adînc. N-ar fi gésit nimic decît un ban. Un ban ieșit din uz, o rublé mare de fier uitaté acolo și devalorizaté odaté cu céderea Uniunii Sovietice. 2 - Tu, Edmundîci, se vede cé nu posezi sensul cuvintelor. Sé-ți dau dar, pentru mai buné Înțelegere, o propoziție cu bostaneté. De exemplu: „Sé dau cu bostaneta-n cap lui Gurski”. Și-acum réspunde-mi, ce este un iepure mort cu bostaneté? - Mai bine fac focul. Tăi copacii cu toporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
toporul și iau toate florile de tei. Sé aibé toaté lumea ceai. Cartofi, toate cele! - Edmundîci, știm cu toții cé pardoseala este. Dar ce Înseamné cînd o pardosealé este buné sau rea? - Nu moare iepurele. Nu moare niciodaté. - Tu, Edmundîci, nu posezi sensul cuvintelor. Sé-ți dau dar, pentru mai buné Înțelegere, o propoziție cu bostaneté. De exemplu... - Un os de pluș sérise gardul În grédiné sé mé ucidé cu o varzé uriașé. N-am spus nimic și cu o singuré mișcare am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
vreodaté cu șiretlicul unui scorpion? - Întrebarea 904, Edmundîci. Nu se potrivește. Nicidecum nu se potrivește. Adu-ți aminte, Edmundîci. Poate Încercém Împreuné? - Nu moare iepurele! Nu moare niciodaté! Iepurele nu poate sé fie mort! - Tu, Edmundîci, se vede cé nu posezi sensul cuvintelor. Ce vorbé-i asta? Cum sé nu moaré iepurele? Iepurele moare! - Iepurele nu poate sé moaré! Poate sé se deghizeze iepurele, dar de murit nu moare! Iepurele poate sé stea pe jos, sé facé viermi și sé adune muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
absolvit în anul 1965. A făcut cursuri de perfecționare în limba franceză și relații internaționale la Institutul de Studii din Sèvres (1967) și la Universitatea din Besançon (1970) Franța. In noiembrie 1968, a obținut certificat de traducător pentru limba franceză. Posedă permis de conducere auto categoria B din anul 1965 și are cunoștințe avansate de informatică. Activități In perioada septembrie noiembrie 1963, a fost profesor de limba franceză la Liceul din Cioranii de Jos, județul Prahova. Angajat în Ministerul Afacerilor Externe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
corporative managerii acceptă, într-un număr tot mai mare, că etica și comportamentul etic reprezintă o bună afacere. În acest sens, auditorii interni ar trebui să preia rolul activ pentru sprijinirea organizației în îmbunătățirea culturii etice a acesteia deoarece ei posedă un bun nivel de încredere în cadrul organizației, au abilitățile necesare pentru a fi apărătorii eficienței și practicilor etice și au competența și capacitatea de a-i apela pe manageri și pe ceilalți angajați să se conformeze; apetitul față de risc, hărțile
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
pînă-n 2050, Magdo! Cum amîndouă avem convingerea că rîsu' se interferează cu plînsu', ne-am amuzat de ieșirea noastră la ocean, după ce s-a mai pierdut din ieșirea României la mare. Și eu, și singura mea prietenă pentru situații groaznice posedăm ceva experiență (păguboasă) în a nu tăcea din gură. Am continuat să schimb programele, ca să aflu că Muzeul de Istorie din capitală intră-n reparație. La Sighișoara se deschide-n schimb (la schimb?) Dracula Park. De ce nu Agathon Park? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
calu'. Lu' cal îi pui luțărnă în iesle cu furca și gata. Ea-i altfel". Rîdeam de "catafalcul" Tantzi. Îl hărțuia rău pe Lucian, pofticioasa. "Nu cumva să mă dați la telefon. Nu-s. Am murit ieri. Nu mă las posedat de Tantzi". De pe-atunci îi plăcea lui Foișor să mimeze hoinărelile amoroase, sfîrșite tragic; morți violente, cu stilete-n gît, cu carotide mușcate, sfîșiate, zdrențuite, așa cum o face în prozele gotice de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cărți răspîndite în jur. Rugăciunea n-a fost auzită. Dețin al optulea roman publicat pînă-n obșpe ani de o elevă, pe bani de tătîne; îl am pe prozatorul cu fraza cea mai lungă, numa' bun să intre-n Cartea recordurilor. Posed doi eseiști, la alegere: unul deconstruiește, altul iluminează, turnînd în discurs și-o țîșnitură de sifon patriotic. Al meu e și volumul cel mai ieftin de pe piață. Costă un leu. Da, dar oferta pentru volumul doi depășește milionul. Și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iarbă cu ochii închiși, inundați de lumină. Stau așa o vreme, străduindu-mă să nu adorm, de teamă că nu am să mă mai pot trezi. Mă ridic și scot aproape mecanic telefonul să împlinesc singurul gând ce m-a posedat din momentul în care Împărătița Furnică mi-a prezentat darul. Nu răspunde nimeni... Mai stau ce mai stau și încerc din nou. Niciun răspuns... Mă întind iarăși pe spate în iarbă și aștept să curgă timpul. Timpul foarte gros ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
anemică și nedefinită, nu știu dacă din cauza El-urilor noastre, sau a stofei rigide și groase ce camufla orice urmă de senzualitate a trupului ei încă nedecis, inform, dar deja ușor contorsionat în neputințele firii. Deci, nu numai eu sunt posedat! îmi spuneam, eliberat cumva, considerând posibilitatea că experiența mea ar putea fi în firea lucrurilor, la fel cum am aflat mai târziu despre masturbare. Experiența masturbării am trecut-o întotdeauna sub tăcere, chiar și față de amica mea din liceu, singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ceea ce era cumințenie, neprihănire, nevolnică escaladă a refuzului și expunerea steagului victoriei pe câmpia sărăcită de senzualitate în care dracii s-ar fi plictisit, atât era de neispititoare, lipsită de atribute și condimente proprii femeilor frumoase, pentru că tocmai de aceea, posedând infirmitatea staturii, opulența sânilor și inestetica protuberanței dorsale și-a inaugurat propriul templu în care Alimentară era vestală promovând dragostea liberă așa cum Epictet promovase stoicismul. Toate justificate de forța cu care cucerise cetățile masculine, pentru care s-ar fi sinucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cea a veșniciei prin conștiența valorii ei de creator suprem, al frângerii cuvântului în gunoi-urlet. Urletele onomatopeice ale gunoierilor turbau prin mușcătura lor câinii, oamenii, cerul era injectat cu viperin, era mai mortal decât veninul, era mușcătura de destin, pentru că poseda interjecție, semnul acela impecabil, intransigent și strâmb ca Turnul din Pisa, întrebarea nu există, pentru că urletul gunoierilor nu se îndoiește. El, în abjecția sa perfectă, nu putea decât să vomite abjecție, un urlet murdar, imposibil de negat, dar plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bătrânul, nu cobora la nivelul unei paranteze, așa cum mă gratula Mama. Tu trebuie să exiști acolo unde sunt deșeurile cuvintelor, frazele care trăiesc odată cu politica vremii, unde există numai paranteze, gândurile ascunse ale oamenilor, cărora le este rușine că le posedă. Gânduri izvorâte din greșeli, iluzii și spaime. Tu ești o greșeală, Mioara, o spaimă care trebuie păstrată în nămolul sufletului, împăcată cu ideea că trăiești cu acest deșeu, un blestem pe care îl vâri în întunericul din tine, oprindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
circumvoluțiuni, se străduia să le niveleze pentru a patina în voie noua limbă... Adevărul era că fiecăruia prea puțin îi păsa de fiecare... Tradițional, brăileanul era, totuși, un mârlan cu caracter pentru că avea un exagerat simț al familiei, era chiar posedat de egoismul apărării speciei. Își ducea cârdul la plimbare, îl zeifica, vorbea tare, expunând lumii profunda sa cunoaștere a vremurilor: peste scârțâitul adidașilor copilei, peste zdrăngănitul basculantei copilului, peste tocănitul metalic al tocurilor soției. * * * S ub bolta cerului, Brăila a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
schimba totul. Acesta ar fi biletul spre nemurire, tranzitul prin valea gunoaielor ar fi mai ușor de suportat, dar cum să spun aceasta Brăilei, dacă eu însămi sunt un concept inventat de Mama. De ce Mama? Pentru că suntem singurele ființe care posedă înalta știință a raportării. Dacă eu nu m-aș raporta la tine, n-aș avea bucuria de a trăi știind că cineva mă urmărește, mă analizează, îmi disecă sufletul, încearcă să descopere sensul faptelor. Dar eu, Mamă? La ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]