3,622 matches
-
teoria regimurilor (vezi cap. „Neoliberalismul”) oferă explicații convingătoare pentru fenomenul contemporan de extindere a competențelor OIG: statele-națiune sesizează că este mai ușoară extinderea unui regim de cooperare deja existent într-un domeniu anterior neacoperit decât crearea unuia nou. În perioada postbelică - și cu precădere după sfârșitul „războiului rece” -, numărul OIG a crescut semnificativ, ajungând astăzi la peste 300 (Goldstein, Pevehouse, 2004, p. 256). De asemenea, am asistat la o tendință de instituționalizare a cooperării, care a dus la crearea unor OIG
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
grade diferite de intensitate în ceea ce privește „transnaționalizarea” activității corporațiilor, iar globalizarea economică le poate stimula pe multe dintre ele să adopte strategii deliberate de grăbire și accentuare a acestui proces. Corporațiile transnaționale sunt prezențe mai vechi pe scena internațională, dar epoca postbelică a marcat creșterea dramatică atât a numărului de CTN, cât mai ales a ponderii lor în economia mondială. Ultimii ani au reprezentat o etapă specială, în sensul că o serie de CTN și-au creat rețele globale de afaceri utilizând
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
suveranității limitate, formulată în 1968. Aceasta prevede dreptul țărilor comuniste (de fapt, al Uniunii Sovietice) de a interveni prin orice mijloace, inclusiv militare, în momentul în care în vreunul dintre statele surori este amenințată orânduirea politică și socială. În perioada postbelică, practica politică a făcut ca în Lumea a Treia forțele de inspirație marxistă să-și unească de cele mai multe ori eforturile cu cele de ordin național, mai ales în procesul decolonizării, în lupta împotriva Marilor Puteri capitaliste. Acolo unde această alianță
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
1988, pp. 245-246; Baldwin, 1993, p. 4). Liberalismul comercial susține că liberul-schimb și o economie internațională bazată pe principiile pieței contribuie la dezvoltarea unui climat internațional caracterizat de pace și prosperitate. Această viziune inspiră, în mare măsură, activitatea organizațiilor internaționale postbelice, precum și deciziile economice și de politică externă ale guvernelor democrațiilor occidentale. Liberalismul republican, ale cărui origini mai îndepărtate se regăsesc în reflecția internațională a lui Immanuel Kant și care a reprezentat o dominantă a gândirii internaționale liberale din secolul al
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
componenta sa nucleară, a adus în epocă un plus de dramatism și actualitate acestei direcții de studiu - nimeni nu se putea considera la adăpost de un eventual conflict nuclear în care s-ar fi confruntat Statele Unite și Uniunea Sovietică. Perioada postbelică a cunoscut mai multe confruntări armate, cu sau fără implicarea celor două superputeri. Această realitate a conflictului interstatal a modelat timp de decenii abordarea securității. Problematica legată de război sau de posibilitatea ajungerii la el - fie că se concentrează asupra
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
putere. Dreptul de veto de care se bucură aceștia împiedică folosirea Organizației împotriva intereselor lor. Logica fundamentală este, în acest caz, evitarea antagonizării acestor Mari Puteri și reducerea riscului apariției unui conflict major prin implicarea întregii lumi. În plus, epoca postbelică a fost marcată în mod decisiv de apariția armelor nucleare, care au influențat gestionarea relațiilor dintre Marile Puteri mai ales datorită inimaginabilelor distrugeri pe care acestea le-ar putea cauza într-un eventual conflict. La nivelul securității internaționale, arma nucleară
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
actuale. Concluzii Ca observație istorică, se poate nota faptul că principiile securității colective au putut fi transpuse în practică în momentele în care Marile Puteri erau mulțumite de statu-quo, instituția eșuând atunci când un stat puternic devine revizionist. Funcționarea în perioada postbelică a Națiunilor Unite, ca organizație a securității colective, a depins în mod direct de condițiile „războiului rece” (singura implicare militară notabilă a Organizației în această perioadă - în conflictul din Coreea, 1950-1953 - a fost posibilă datorită unui artificiu juridic, prin care
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
inclusiv cele două superputeri. Actul Final de la Helsinki nu conținea angajamente formale legate de nivelul înarmării. Trebuie notat însă și faptul că obiectivele politice ale participanților, în particular ale Marilor Puteri, erau diferite: Uniunea Sovietică urmărea în special confirmarea frontierelor postbelice, pe când principalul interes al Statelor Unite era respectarea drepturilor omului în Europa de dincolo de „cortina de fier”. Faptul că semnatarii nu aveau aceleași scopuri este de natură a pune sub semnul întrebării calitatea de regim al acestei formule. Pe de altă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
supraviețuiască perioade lungi de timp, nedefinite. Modul în care se raportează teoria comunităților de securitate la alte tipuri de abordare a naturii relațiilor internaționale este unul complex. De exemplu, o perspectivă realistă asupra mecanismelor asigurării securității Europei Occidentale în perioada postbelică ar accentua importanța „umbrelei de securitate” americane inclusiv nucleară, cu ajutorul căreia statele din această regiune s-au putut considera mai puțin amenințate de expansionismul sovietic, sau a formidabilei dezvoltări tehnologice din epocă, de natură să ridice întrebări foarte serioase cu privire la
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Pe fondul acesta al posibilității ca anarhia să nu presupună cu necesitate războiul se poate construi o ipoteză care pune sub semnul întrebării existența singurei comunități de securitate clare considerate până în prezent, cea a democrațiilor stabile, economic dezvoltate, din perioada postbelică. O analiză oricât de sumară asupra legăturilor din acest „club” va ține cont de faptul că membrii săi au avut parte de condiții similare de evoluție. Țările respective au fost angrenate, chiar dacă în moduri diferite, într-un sistem de securitate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
înainte de încheierea conflictului cu Japonia, în 1945, în poligonul de la Almogordo (New Mexico), la 17 iulie 1945. Acesta este, practic, punctul de început al istoriei armelor nucleare, istorie care va schimba într-o manieră radicală și ireversibilă istoria relațiilor internaționale postbelice. Impactul acestei descoperiri istorice a fost relevant prin însăși testarea inițială - însă el se va dezvălui în mod tragic întregii omeniri odată cu folosirea armei nucleare în Japonia, la Hiroshima și Nagasaki (6, respectiv 9 august 1945), conducând la o schimbare
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
km), în 1948, Statele Unite aveau totuși bombardiere strategice cu o rază de maximum 6.000 km. Aceste diferențe sunt însă ușor explicabile prin progresul tehnologic mai ales în domeniul tehnologiei militare sau cu utilizare duală din perioada „războiului rece” și postbelică. De asemenea, una dintre condițiile care au favorizat acest tip de gândire în privința armelor nucleare o reprezintă faptul că în 1945-1950 nu exista decât un singur tip de armă atomică a cărei capacitate de distrugere varia în jurul câtorva zeci de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și pot orienta viitoare programe de cercetare, cum ar fi: Provoacă globalizarea în mod direct localizarea sau cele două sunt complementare? Stă globalizarea la originea progresului economic sau mai degrabă este ea însăși un rezultat al ordinii economice internaționale instaurate postbelic de către SUA? Este globalizarea de preferat regionalismului? Este posibilă - și totodată dezirabilă - agregarea la nivel global a unui set minim de valori culturale comune? Înseamnă globalizarea pace și stabilitate, iar localizarea - conflictualitate? Cât de solidă este și ce implicații posibile
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
numai bunuri materiale, dar și bunuri „intangibile” sau prestații internaționale de servicii precum: licențe, turism, transport, telecomunicații, asistență tehnică etc. În evoluția comerțului internațional-global pot fi deosebite o serie de schimbări structurale, între care cele mai importante sunt: în perioada postbelică, s-a observat o creștere mai mare a comerțului internațional decât a producției mondiale. De exemplu, între 1950 și 1991, ritmul mediu anual de creștere a comerțului mondial a fost de 10,5%, comparativ cu 1-2% în perioada interbelică și
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
parte, el îi apreciază pe Mircea Damian, Ion Călugăru, Mircea Eliade, Sergiu Dan, Eugen Jebeleanu. Alte intervenții pe teme culturale sau sociale îi apar în „Adevărul literar și artistic”, „Viața românească”, „Azi” ș.a. După o întrerupere datorată războiului și schimbărilor postbelice, A. revine la publicistica literară, semnând (uneori A.A., Ad.) articole sau note despre cărți și reviste din perimetrul limbii engleze. Comentariile și informațiile sunt făcute după criterii ideologice, într-un stil mai apropiat de polemica politică, de unde o imagine
ADANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285182_a_286511]
-
Iancu. Piesa a fost jucată, ca și un alt text dramatic, Kogălniceanu (rămas în manuscris), de studenți prin diferite localități transilvănene. Aproape neobservat trece și romanul Atlantida (1945), cu toate că se raporta la cea mai strictă actualitate și anticipa orientarea societății postbelice. Prezentului, care cumulase tarele unei istorii strâmbe și virulente, A. îi opune imaginea unei lumi paralele, unde domnia rațiunii, curmând de timpuriu o evoluție demonică și alienantă, întemeiase paradisul terestru. Astfel recuperat, trecutul poate fi validat ca model al viitorului
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
nu impact asupra audienței. În acest sens, este utilă comparația evocată de Neagu Djuvara, care susține că există două trăsături esențiale ce deosebesc exilul de la 1948 de cel de la 1848. În primul rînd, durata pe care s-a Întins exilul postbelic este de jumătate de secol, fapt care Îl deosebește radical de cel de la 1848, avînd o durată mult mai scurtă. Autorul menționează că există o dinamică internă inerentă unei evoluții pe termen lung a unei comunități, Începînd de la structură, educație
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
după al Doilea Război Mondial România se situează pe locul cinci printre țările est-europene” ca număr de emigranți, cu „un procentaj scăzut, de numai 6,9% din imigrarea totală În SUA originară din zonă”. Chiar și așa stînd lucrurile, „imigrarea postbelică din România constituie 24,9% din imigrarea transoceanică totală provenită din această țară după anul 1881”. Un alt istoric al comunității românilor americani scria că „anii ce au urmat celui de al Doilea Război Mondial și care s-au continuat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
afirmîndu-și o identitate ireversibilă. Faptul acesta „a făcut pe mulți români-americani să recunoască starea lor ca «exil» și nu ca «diasporă»”. O asemenea disociere, motivată desigur, a devenit justificabilă, Întru totul, Începînd cu anul 1948, considerat primul an al exilului postbelic, după instaurarea Republicii Populare Române, prin comunizarea de facto a României. Este interesantă ideea după care „modul specific În care acești «nou»-veniți se comportă poate fi comparat cu comportamentul celor veniți la Începutul veacului, asemănările dar și deosebirile fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În 1950-52; 4.901 În 1956-57 și 9.263 În perioada 1964-68, ultimele două momente de destindere bilaterală și negocieri directe româno-americane), din anul 1976 imigrarea provenită din România a trecut de cifra anuală de 2.000 de persoane. Imigrarea postbelică din România constituie 24,9% din imigrarea transoceanică totală provenită din această țară după anul 1881, ceea ce Înseamnă că unul din patru imigranți români din toate timpurile s-a stabilit În Statele Unite după al Doilea Război Mondial”. Cifrelor reținute li
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o bună vecinătate ori vreo Înfrățire ideologică, mai degrabă o acerbă competiție pentru resurse decît dorința de a detensiona relațiile Est - Vest. Rivalitățile teritoriale și simbolice lăsau puține șanse cooperării, Întreținînd aversiuni bine individualizate față de patronul comun al tuturor rapturilor postbelice, URSS, dar și față de beneficiarii acelor arbitrarii, totdeauna ceilalți. Buhler nu manifestă scrupulele unui istoric preocupat de actualitatea studiului său, așa cum o face, de pildă, Norman Davies, conștient că nici o carte de istorie care vrea să explice prezentul „nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Deși mai puține, nu au lipsit nici izvoarele din arhive străine. Din categoria celor din urmă fac parte și documentele Misiunii Ethridge, datînd din noiembrie-decembrie 1945. Cel care a asumat publicarea lor este istoricul german Ulrich Burger, preocupat de istoria postbelică a României. Prefața lui Dennis Deletant, studiul introductiv al lui Ulrich Burger, cuvîntul editorului (postfața lui) Romulus Rusan sînt redate mai Întîi În limba română, apoi În engleză (prefața și postfața) sau În germană (studiul introductiv). CÎt privește documentele, ele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
prima parte a lucrării, apoi În engleză (dar și un mic text În rusă), facsimilate. În scurta sa prefață, Dennis Deletant are un stil dezinvolt, sfîrșitul textului fiind În maniera if history, o practică utilă ca gimnastică a minții: „Consecința postbelică În România ar fi putut fi diferită numai dacă În primăvara lui 1945 forțele generalului Patton ar fi Înaintat În cîmpiile Ungariei În loc să rămână staționate la Eger, așteptînd ca rușii să elibereze Praga, conform Înțelegerii” (p. 10). E un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În februarie 1946, ceea ce a Însemnat pentru ei pierderea celui mai important mijloc de influențare diplomatică a situației din România. Burger sintetizează liniile politicii americane față de Europa de Est, În special față de România și Bulgaria, la sfîrșitul războiului și În primii ani postbelici. O Întrebare (pe care, după cum menționam, și prefațatorul și-o punea): putea fi evitată sovietizarea Europei de Est? Istoricul german crede că soarta acestei zone s-a decis În momentul deciziei de a realiza marea debarcare nu În Balcani, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
extreme, precum deportarea sașilor În lagărele de muncă din Uniunea Sovietică. Supraviețuirea, reîntoarcerea și reluarea cursului normal au fost țelurile care au animat pe protagoniștii unui asemenea destin tragic. O altă serie de declarații Învederează modul de adaptare la viața postbelică a României comuniste: dificultățile inițiale de aprovizionare, construirea căminului, educația copiilor, manifestările de divertisment, lipsurile provocate de politica dură de economii pe seama populației, programele prelungite de muncă și mobilizare pentru efectuarea lucrărilor agricole de către orășeni. Reacția la acest mediu ostil
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]