5,162 matches
-
raport costbeneficiu (adică cel mai ieftin și eficient mijloc) pentru (re)animarea unității europene și, în ultimă instanță, dacă nu a puterii Europei, cel puțin a prestigiului acesteia”. La rândul său, nici prestigiul nu e cu totul gratuit: „în societatea postmodernă actuală, producția și consumul de identitate sînt un motor socio-politic - și chiar economic - de importanță strategică”, după cum ne putem lesne aminti dacă ne gândim la trecutul nu foarte îndepărtat în care Europa încă impunea canoane culturale. „Parafrazîndu-l pe Massimo d
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4641_a_5966]
-
de proză scurtă a scriitorului, par niște ciorne puse la păstrare pentru o construcție mai amplă. Începuturi șovăitoare, intrigi deturnate, finaluri lăsate în coadă de pește sau de-a dreptul pripite alcătuiesc recuzita prozei lui Liviu Antonesei. Tehnici, la rigoare, postmoderne, așa cum observă Andrei Bodiu pe coperta a IV-a a cărții, însă departe de experimentalismul care-l făcea pe un Nedelciu să analizeze cu lupa relația aproape ermetică dintre realitate și ficțiune. Dacă-și caută subiectele și personajele sub ochii
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
primește, prin ediția de față, o lămurire convingătoare. Dar tipul de scriitor pe care îl ilustrează misteriosul grefier de la Casație este unul special, mai ales în modernismul interbelic. Urmuz tinde nu spre fragmentarismul suprarealist, ci spre modelele „fractalice” ale prozei postmoderne. Căci versiunile prozelor sale sunt, toate, încheiate. Ele diferă, desigur, prin gradul de rafinare artistică - Ion Pop remarcă tendința scriitorului către sublimarea și abstractizarea expresiei -, însă există de sinestă tător, comunică între ele, sunt interșanjabile și nu sunt mai prejos
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
și chimiei și altor sisteme științifice născocitoare o reverență adâncă, de când integrează benevol contradicțiile și incongruențele din lumea externă, tot mai misterioasă, spre deosebire de infatuatul raționalism transmis de epoca Luminilor. Ajungem însă în miezul uneia din acele bizarerii care fac doxa postmodernă nesuferită. Științele, cele concret investigatoare, ca și cele speculative, se dau la o parte de bunăvoie și trec drept niște biete îndeletniciri periferice, chiar în momentul maximei lor străluciri! În vreme ce praxisul productiv-comercial dictează peste tot și tinde să ne facă
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
e numai o alegorie în multe locuri, unde prin țigani să înțăleg și alții”. Putem deduce filosofia sceptică a lui Budai- Deleanu, nedispus a opta, limitativ, pentru o anume direcție, etalîndu- le pe toate sub o acoladă dilematică, atît de... postmodernă. Date fiind acestea, realizăm mai lesne motivul pentru care Traian Ștef și-a îndreptat acum atenția asupra Țiganiadei, propunîndu-și a-i da o identitate prozastică. Adică a o „tălmăci” pentru a o repune într-o mai susținută circulație. Dincolo de aparențele
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
există câteva aspecte care se repetă de la o lucrare la alta, legate de faptul că personajele nu-și relevă niciodată fața, iar atitudinea în care sunt poziționate degajă o singurătate de neatins. Mă așteptam, evident, să găsesc o anumită citire postmodernă, chiar și a singurătății, dar acestui artist îi lipsește ironia subînțeleasă, expresia finală fiind mai ales una gravă; o singură lucrare lasă subtil impresia că în palma cadaverică nu este urma unui cui, ci dreptunghiul roșu al unui fluturaș, rătăcit
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
lucrurile între ele, pentru a evita haosul, informitatea, eșecul...“ - notează, în prefața romanului, Doris Lessing. Astfel încît, cele patru carnete ale Annei se împletesc cu fragmente dintr-o realitate aparentă, a vieții ei, a copiilor ei, a foștilor amanți. Stilul postmodern este o trăsătură de bază a cărții, deși autoarea insistă ca lectura să țină seama mai degrabă de temele serioase ale romanului. Carnetul negru înregistrează experiențele Annei în timpul războiului, cel roșu, momente din perioada în care era membră a Partidului
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
revine mereu la forme preexistente, ruptura în dansul modern rezidă în faptul că acesta își reactualizează continuu forma, în fiecare moment, cu fiecare creator și cu fiecare creație a sa. Dansul modern nu respinge pe cel clasic, așa cum face dansul postmodern, care respinge toate formele preexistente lui. Modernul preia unele forme clasice, dar neîncetat le remodelează. Aceasta este de fapt confruntarea la care am asistat la ultima premieră a Operei bucureștene. Paralela propusă între creația lui George Balanchine, din Serenada lui
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
Mircea Mihăieș Îmi face plăcere să mediez publicarea replicii lui Andrei Codrescu la textul de răspuns dat recenziei la cartea sa Ghid Dada pentru postmoderni (Princeton University Press, 2009, tradusă în același an de Ioana Avădani la Editura Curtea Veche), pe care am publicat-o în România literară. Sunt convins că această prietenească încrucișare de florete va găsi ecou în rândul celor interesați de ideile
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
refuzului de a participa la înăbușirea „Primăverii de la Praga”), Dimov este unul dintre poeții cei mai hotărâți și mai grăbiți în a lichida „moștenirea” modernistă. Semnele originalității sale ieșite din comun se văd încă din 1966, după cum și începuturile manifestărilor postmoderne sunt vizibile încă din Pe malul Stixului, ceea ce face ca separarea între cele două „etape” să nu fie una netă. Însă de-abia Cartea de vise (1969) va marca „maturitatea deplină” a lui Leonid Dimov, după cum afirmă chiar Ion Bogdan
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
albumul de artă și din ultima expoziție, aflată încă în rol, gata să-și primească vizitatorii la Palatul Cotroceni. Desigur că citarea unei lucrări atât de cunoscute cum este Lecția de anatomie ar putea fi citită și ca un gest postmodern, care susține cu o ironie fină întregul scenariu al filmului, deschizând și o perspectivă, imaginată doar, asupra unor experiențe consumate cândva pe strada Aurarilor din Praga, unde alchimiștii se străduiau, într-un mod de-a dreptul fantezist, să găsească o
Cu Rembrandt într-un atelier de sticlărie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5814_a_7139]
-
încă se măsoară bogăția. Mihai Țopescu este el însuși un alchimist, care spre deosebire de înaintașii săi, descoperă bogăția în frumusețe. Afirmația de mai sus ne trimite cu gândul la biografia autorului, la anii săi de școală, petrecuți în Clujul medieval și postmodern, ani care au impregnat imaginația omului din sud cu o anume rigoare ce-i temperează meditația, fără a-i manieriza însă experiența artistică. Scenele de pe obiectele sale de sticlă sunt elaborate în cicluri, unele dintre ele citând teme deja încercate
Cu Rembrandt într-un atelier de sticlărie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5814_a_7139]
-
n-o va citi niciodată. Dar faptul că pe copertă apare numele alor săi îi conferă un netulburat instinct al paternității. Cu alte cuvinte, numele lui „tetea” e echivalent cu semnătura lui „tetea”. Imaginea pare desprinsă dintr-o formidabilă utopie postmodernă. Aceasta e cartea, de fapt. Oricât de interesante, căci sunt interesante, mărturiile dinspre finalul ei (aparținând primei și ultimei soții a scriitorului, adică Aurorei Cornu și Elenei Preda, apoi colegei de editură, Magdalena Popescu Bedrosian, și, cum spuneam, criticului literar
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
pedepsiți. Doar că seria romanelor lui Fforde este de-abia la început și, de aceea, zilele liniștite ale lui Next sunt numărate. Deși pare întruchiparea unei rețete de succes (dată de combinaț ia dintre fantasy, sci-fi, roman polițist și metaficțiune postmodernă), Fforde a trebuit să suporte nu mai puțin de șaptezeci și șase de respingeri ale acestui prim roman din seria celor cinci care formează în prezent aventurile lui Thursday Next. Odată apărută, însă, cartea s-a bucurat atât de aprecierea
Salvați-o pe Jane! by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5586_a_6911]
-
prea bine că fiecare dintre creatorii pe care-i conspectează „au fost oameni vii, de obicei personalități puternice și în orice caz inconfundabile”. Și nu greșește afirmînd că suita lor de portrete „s-a transformat într-un fel de roman (postmodern, firește!), avînd 36 de personaje principale”. Paradigma călinesciană nu e străină de o asemenea modalitate. Un suflu existențial pătrunde frecvent în text, spulberînd praful clișeelor, al limbajului didacticist ori scientizant de pe suprafața operelor, proiectînd pe ele imaginea omenească a celor
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
arhiva revistei, așa că știu ce spun), ea a părăsit rubrica după numai trei ani de exercițiu săptămânal, neputându-se împăca cu obligația conjuncturală de a râvni puterea simbolică. Asemănător e cazul lui Ion Manolescu. Reunite în Benzile desenate și canonul postmodern, articolele sale depun, la rândul lor, mărturie asupra excelentului nivel intelectual al revuisticii noastre din anii nouăzeci. Grupate în patru secțiuni (Imagini ale culturii populare, Benzi desenate &desene animate, Noul canon și Cronici postmoderne), acestea reprezintă în fond o remarcabilă
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
Reunite în Benzile desenate și canonul postmodern, articolele sale depun, la rândul lor, mărturie asupra excelentului nivel intelectual al revuisticii noastre din anii nouăzeci. Grupate în patru secțiuni (Imagini ale culturii populare, Benzi desenate &desene animate, Noul canon și Cronici postmoderne), acestea reprezintă în fond o remarcabilă serie de eseuri-manifest. Noțiunea poate suna contradictoriu. Dar e singura care acoperă complet ambele direcții pentru care autorul se arată disponibil. Pe de-o parte, Ion Manolescu e informat, logic, mobil, ludic, deschis, ingenios
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
Ion Manolescu l-a construit impecabil. Are răspuns pentru orice obiecție. Citiți-l și, în ciuda tuturor aparențelor, veți vedea cât de greu e să-i găsiți fisuri. Acesta e numai un posibil decupaj din articolele volumului Benzile desenate și canonul postmodern. El lasă, vrând-nevrând, pe dinafară câteva eseuri critice, nu toate convingătoare, dar, toate, foarte interesante. Le enumăr doar premisele, cât să vă faceți o idee: despre incorectitudinea politică a lui Creangă, oarecum în siajul celui al lui Valeriu Cristea; despre
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
a ediției de joi comisarului european pentru Justiție, Drepturi fundamentale și cetățenie, Viviane Reding. "Buldogul Europei", titrează Heti Valasz, citat de presseurop.eu. Publicație scrie că vicepreședinta Comisiei reprezintă "un nou tip de identitate europeană", pentru că vine din Luxemburg "țară postmodernă", înființată de către Franța și Germania, "populată în proporție de 38% cu străini, în special din Europa de Sud". Ziarul pune criticile aduse de comisa Ungariei pe seama dorinței acesteia de a prelua președinția Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, care, de altfel
Reding, poreclită ca Blaga de un ziar apropiat lui Orban:Vrea șefia CE by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56449_a_57774]
-
acestei piese traduceam o piesă germană celebră, Lulu, de Frank Wedekind, o piesă foarte senzuală, care m-a influențat apoi cînd am rescris Vitellius, așa că piesa nu e integral shakespeariană, ci are și ecouri din Wedekind. Sună ca o tehnică postmodernă. A decurs instinctiv în felul acesta, nu m-am considerat niciodată postmodern, ci mai degrabă conservator, dar pentru că scriu foarte haotic și intuitiv, poate că sînt oarecum postmodern, mai ales că folosesc referințe, citate, intertextualitate... Dar nu sînt decît un
Prezențe maghiare la Tîrgul de Carte Bookfest András Forgách: „Artistul trece mereu o graniță“ () [Corola-journal/Journalistic/5490_a_6815]
-
piesă foarte senzuală, care m-a influențat apoi cînd am rescris Vitellius, așa că piesa nu e integral shakespeariană, ci are și ecouri din Wedekind. Sună ca o tehnică postmodernă. A decurs instinctiv în felul acesta, nu m-am considerat niciodată postmodern, ci mai degrabă conservator, dar pentru că scriu foarte haotic și intuitiv, poate că sînt oarecum postmodern, mai ales că folosesc referințe, citate, intertextualitate... Dar nu sînt decît un fiu al veacului, produsul epocii mele. Regizorul care-a pus în scenă
Prezențe maghiare la Tîrgul de Carte Bookfest András Forgách: „Artistul trece mereu o graniță“ () [Corola-journal/Journalistic/5490_a_6815]
-
integral shakespeariană, ci are și ecouri din Wedekind. Sună ca o tehnică postmodernă. A decurs instinctiv în felul acesta, nu m-am considerat niciodată postmodern, ci mai degrabă conservator, dar pentru că scriu foarte haotic și intuitiv, poate că sînt oarecum postmodern, mai ales că folosesc referințe, citate, intertextualitate... Dar nu sînt decît un fiu al veacului, produsul epocii mele. Regizorul care-a pus în scenă Cheia, care a fost un mare succes în Ungaria și pe care-o consider cel mai
Prezențe maghiare la Tîrgul de Carte Bookfest András Forgách: „Artistul trece mereu o graniță“ () [Corola-journal/Journalistic/5490_a_6815]
-
cu care se deschide volumul, Lângă St. Lawrence, un microroman à clef. Prin povestirile sale Saul Bellow se erijează într-un soi de apărător al scrierilor mai degrabă realiste, ocolind în proza pe care o face orice formă de artificiu postmodern, de construcție complexă, cu numeroase paliere de interpretare. Prozatorul american alege în schimb să picteze în culori vii personaje puternice și să recompună fidel locuri de care s-a atașat până la obsesie. Chicago-ul interbelic, căzut pradă derutei ce a
Micro-romane à clef din interbelicul american by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5512_a_6837]
-
cu ramificații europene. Ficțiunea lui Soviany este, în același timp, o erotică saturniană, o fiziologie a mai tuturor acuplărilor imaginabile evocate cu un material lingvistic care șochează prima dată dar sfârșește prin monotonie din cauza repetitivității, o narațiune care își dezgolește, postmodern, propriile resorturi, încercând să rivalizeze cu celebra Halima arabă. Mai multe fire narative se întretaie, sunt întrerupte, reluate, cu dexteritate de autor. Dacă Șeherezada își salvează viața cu ajutorul poveștilor ei, la Soviany exercițiul narativ se face într-o altfel de
Un roman saturnian by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4491_a_5816]
-
la început - descrierea acestor scene erotice, ajungând să creeze o anume senzație de sațietate în cititor. Fascinantă este, însă, descrierea societății pe care societatea secretă a Beizadelei Mihalache intenționează să o construiască, după războiul cel mare: un fel de societate postmodernă, globalizantă, o societate a consumului descrisă cu premoniția viitorului descris din trecut. Peste tot va fi bunăstare, „banii vor fi la dispoziția tuturor” (408), cetățenii vor fi încurajați să cheltuiască, să devină datornici, iar răzmerițele vor fi înăbușite prin grosimea
Un roman saturnian by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4491_a_5816]