1,577 matches
-
E un postmodernism de militanță, cu activiști care pretind să avem și noi faliții noștri; un postmodernism de cult, cu directive și ideologie; un postmodernism, așadar, de esență tare, a cărui propoziție centrală e Ťtrebuieť. Printre atâția ideologi și agitatori postmoderniști, Gheorghe Perian e, probabil, singurul postmodern în stare naturală; oricum, singurul care nu practică postmodernismul de amvon, ca pe o religie grabnică; singurul care nu operează prin prozelitism, ci prin toleranță și mai degrabă prin modestia Ťalternativeiť decât prin fanatismul
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
prin modestia Ťalternativeiť decât prin fanatismul ei. Poate că tocmai de aceea Comitetul Central al postmodernismului nu-l prea iubește, deși e primul autor al unei cărți dedicate Scriitorilor români postmoderni (1996). Dar și aceea era o carte fără dogmă postmodernistă, o carte cu concept implicit, suplu, pur operațional și definit în strictă conjunctură analitică. Nu era o carte de propagandă și nici de anexiuni fără capăt." (p. 187). La antipodul acestei viziuni reducționiste ce va ajunge, prin I.B. Lefter, la
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
bun. Drumul literaturii pure. Si dure ca fularul. Fie ca în 2003 să rămân fără subiecte care să-mi stimuleze "polemismul excesiv"! Aș fi primul să mă bucur. Dar nu știu de ce (poate pentru că am citit o grămadă de romancieri postmoderniști români!), tare mi-e teamă că ne vom reîntâlni încă multă vreme pe aceiași contraforți atât de greu digerabili de către esteții stângiști. Prin urmare, lor, mai ales lor: "La mulți ani!"
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
mare măsură, de pildă, cu viziunea evoluției prozei a lui M. Cărtărescu din Postmodernismul românesc. Proza pe care Negrici o include la transfigurări ale realului (Bănulescu, Bălăiță, Agopian) și la literatura literaturii (târgoviștenii, Paul Georgescu, Gh. Crăciun) pentru Cărtărescu e postmodernistă. Incitante și incomode pentru mulți sunt încercările criticului de a privi acea literatură din perspectiva postdecembristă a tinerilor cititori fără a ezita să judece chiar dur proza esopică: "Adevărul, moral sau politic, cere claritate, directitate și firesc. Or, adevărul redus
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
de tehnici narative: fragmentarismul, descentralizarea și dezintegrarea subiectului, povestea cu sertare, metanarativitatea, dislocarea povestirii, parodie și burlesc, ceea ce ar îndreptăți înscrierea în categoria romanului corintic. Bazat pe aceleași argumente, în 1997 Alexandru Burlacu consideră romanul ,primul între foarte puținele modele postmoderniste" ale literaturii basarabene, apreciind că ,e anevoios să pătrunzi în subtilitățile textului". Ion Ciocanu explorează în 2000 subtextele cărții, considerând-o un monument de subversivitate, prin numeroasele aluzii strecurate, ca de pildă ,semnificația profundă" a ,faptului că bourul de odinioară
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
la care te îndeamnă: despre identitate și alteritate, despre loialitate și aventură, căutare și acceptare. Susan Sontag este, însă, înainte de orice o excelentă povestitoare. Cartea e construită simplu, din dialoguri și comentarii auctoriale, aparte-uri ale vocii narative, fără tehnice postmoderniste, fără complicații și ambiguități formale. Vocea narativă aparține unei persoane care o cunoaște pe Maryna la o petrecere unde fusese invitată întîmplător și unde aude diverse fragmente de conversație, bîrfă, mici certuri, pe care încearcă să le deslușească. Povestea se
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
aș, Semistors etc., toate sună plat și sforăitor și sunt o piedică în calea lecturii. Folosirea obsesivă a slashului, în titluri și în versuri deopotrivă, deranjează. Sunt și alte modalități de a-ți striga în gura mare apartenența la retorica postmodernistă de tip "both/and"... Ezitările debutantului se văd și în citarea ori parafrazarea neinspirată a unor iluștri predecesori. Trimiterile la ritmurile pentru nunți necesare, sintaxa lui Nichita și plumbul bacovian (Produs Reciclat din Plum se vrea a fi un palimpsest
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
scrieți iluzia unei depline libertăți? O, dragă Iolanda, cât de frumos m-ai întrebat, da, mi-a dat, iluzia mi-a dat-o. Puțină Curvăsărie Maghiară va adus multe elogii si fixarea într-un postmodernism memorabil. Vá simțiți în continuare postmodernist? Eu nu-mi spun nicicum, dar despre mine într-adevăr uneori se spune că sunt postmodernist. Dar pentru că un postmodernist adevărat niciodată nu spune despre sine că e postmodernist, treaba asta nu înseamnă cine știe ce. Nemaivorbind că noțiunea în cauză e
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
a dat, iluzia mi-a dat-o. Puțină Curvăsărie Maghiară va adus multe elogii si fixarea într-un postmodernism memorabil. Vá simțiți în continuare postmodernist? Eu nu-mi spun nicicum, dar despre mine într-adevăr uneori se spune că sunt postmodernist. Dar pentru că un postmodernist adevărat niciodată nu spune despre sine că e postmodernist, treaba asta nu înseamnă cine știe ce. Nemaivorbind că noțiunea în cauză e destul de maleabilă în literatură. Obișnuiesc să spun că postmodernistul e ca evreul: e postmodernist cel căruia
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
a dat-o. Puțină Curvăsărie Maghiară va adus multe elogii si fixarea într-un postmodernism memorabil. Vá simțiți în continuare postmodernist? Eu nu-mi spun nicicum, dar despre mine într-adevăr uneori se spune că sunt postmodernist. Dar pentru că un postmodernist adevărat niciodată nu spune despre sine că e postmodernist, treaba asta nu înseamnă cine știe ce. Nemaivorbind că noțiunea în cauză e destul de maleabilă în literatură. Obișnuiesc să spun că postmodernistul e ca evreul: e postmodernist cel căruia așa i se spune
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
elogii si fixarea într-un postmodernism memorabil. Vá simțiți în continuare postmodernist? Eu nu-mi spun nicicum, dar despre mine într-adevăr uneori se spune că sunt postmodernist. Dar pentru că un postmodernist adevărat niciodată nu spune despre sine că e postmodernist, treaba asta nu înseamnă cine știe ce. Nemaivorbind că noțiunea în cauză e destul de maleabilă în literatură. Obișnuiesc să spun că postmodernistul e ca evreul: e postmodernist cel căruia așa i se spune sau a cărui mamă a fost deja postmodernistă. Cu
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
într-adevăr uneori se spune că sunt postmodernist. Dar pentru că un postmodernist adevărat niciodată nu spune despre sine că e postmodernist, treaba asta nu înseamnă cine știe ce. Nemaivorbind că noțiunea în cauză e destul de maleabilă în literatură. Obișnuiesc să spun că postmodernistul e ca evreul: e postmodernist cel căruia așa i se spune sau a cărui mamă a fost deja postmodernistă. Cu alte cuvinte, aceste aspecte n-au importanță pentru mine. În timp ce văd că anumite reflexe pe care le am corespund pentru
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
că sunt postmodernist. Dar pentru că un postmodernist adevărat niciodată nu spune despre sine că e postmodernist, treaba asta nu înseamnă cine știe ce. Nemaivorbind că noțiunea în cauză e destul de maleabilă în literatură. Obișnuiesc să spun că postmodernistul e ca evreul: e postmodernist cel căruia așa i se spune sau a cărui mamă a fost deja postmodernistă. Cu alte cuvinte, aceste aspecte n-au importanță pentru mine. În timp ce văd că anumite reflexe pe care le am corespund pentru ceea ce se numește postmodernism. Borges
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
e postmodernist, treaba asta nu înseamnă cine știe ce. Nemaivorbind că noțiunea în cauză e destul de maleabilă în literatură. Obișnuiesc să spun că postmodernistul e ca evreul: e postmodernist cel căruia așa i se spune sau a cărui mamă a fost deja postmodernistă. Cu alte cuvinte, aceste aspecte n-au importanță pentru mine. În timp ce văd că anumite reflexe pe care le am corespund pentru ceea ce se numește postmodernism. Borges spune: Coșmarul, acest tigru al visului. Chiar seamáná cosmarul cu un tigru? Este exact
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
exclusă, sâmbătă, din PNL Prahova pe motiv că există contradicții între discursul ei și cel al formațiunii politice. Într-un text scris, în urmă cu două luni, pe voxpublica, Săftoiu îl numește pe liderul PNL „narcisiac și egolatru”, „un Brutus postmodernist”. „A urmat campania prezidențială din anul 2009. Nu l-am căutat pe Crin Antonescu, el m-a căutat, propunându-mi să fac parte din stafful de campanie. Deși apăreau în permanență... semne suspecte, am pus totul pe seama tensiunii campaniei și
Ieșirile publice care au exclus-o pe Adriana Săftoiu din PNL by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40098_a_41423]
-
însă trasee sinuoase. Ulterior, C. Antonescu a arătat că, într-adevăr, domnul Geoană nu-i prea era pe plac, dar asta s-a întâmplat, explicit, abia după ce domnul Geoană n-a mai fost președintele PSD. Antonescu devenea astfel un Brutus postmodernist - un personaj!”, scria fostul membru PNL în urmă cu mai bine de două luni, potrivit Adevărul. Adriana Săftoiu a subliniat și lipsa lui Crin Antonescu din Parlament, ca senator, dar și lipsa de bun simț. „Nu m-am mai intersectat
Ieșirile publice care au exclus-o pe Adriana Săftoiu din PNL by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40098_a_41423]
-
din capul locului că mi s-a părut utilă distincția pe care dna Sanda Cordoș a introdus-o, la un moment dat, în dezbatere. Dna Cordoș crede (și eu îi dau dreptate) că este o greșeală să contăm pe "instrumente" postmoderniste în critica de întîmpinare. Într-adevăr, ce poate fi aceea o recenzie ori o cronică postmodernă? Există, desigur, o factură postmodernă a criticii literare, o nouă arie de preocupări, anumite procedee nefolosite înainte, dar acestea nu trebuie căutate în banalitatea
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
și metodă pe care cercetătorul o adoptă. E destul să notez încercarea să de a evidenția - împotriva ipotezei moderniste a evoluției interne, a "biologismului spiritual" -, "interrelațiile pe orizontală între curentele și autorii unei epoci". Deși Mircea Cărtărescu face din doctrina postmodernista un criteriu de unitate a demersului sau investigativ și chiar a generației optzeciste, nu le confundă, nu le egalizează, dimpotrivă, se grăbește să observe neconcordantele și raporturile ambigue. El ține să precizeze că "stilul optzecist e fixat înainte de apariția la
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
n-a cotizat la nici una din ăbisericileă timpului, cele care promovează și consacră nu doar pe criteriul valorii, ci mai ales sub imperiul alianțelor oportune. S-ar prea putea că fenomenul să se repete și azi și că noile ăscoliă postmoderniste să nu observe că au în Ilie Purcaru un precursor strălucit și în bunica Beps o strămoașa adesea mult mai tanara și mai ăvieă decat nepoții și strănepoții ce-i calcă pe urme." * În pagina 12, e publicată o parte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
la temele sale preferate și la stilul lui inconfundabil), și, pe deasupra, se citesc cu o plăcere pe care eu una n-am mai simțit-o de destul de multă vreme, fiind obligată să citesc fel de fel de produse literare afișat postmoderniste. Titlul volumului se referă la anumite "excursii" sau "călătorii aventuroase" nedorite, cum ar fi deportarea familiei în ghetoul de la Terezín, sau interminabilele interogatorii la care a fost supus tatăl autorului la sediul Securității. De fapt, aventura cea mai riscantă o
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
bază antologia lui Sorin Alexandrescu, Lucia }urcanu selecta în acel eseu opt poeți (Eugen Cioclea, Grigore Chiper, Nicolae Popa, Irina Nechit, Teo Chiriac, Vasile Gârneț, Emilian Galaicu-Păun și Nicolae Leahu) pornind, după propria mărturisire, de la moderniștii tardivi spre ezitanți și postmoderniști. Preluând această terminologie, Nicolae Popa este un onorabil modernist tardiv. Scrie o poezie intens metaforică, cu numeroase simboluri, cam "bătrânicioasă" în expresie pe alocuri, în fine, un neoexpresionism înrudit pe undeva cu cel blagian. În acest volum, Nicolae Popa abandonează
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
seamă traducătorul, Andrei Oprea, care a izbutit un balet aproape perfect între o exprimare colocvială de yankeu autentic, pasaje lungi argotice (sunt câteva nume de personaje absolut delicioase), fraze ample și întortocheate sau referințe intertextuale subtile, pentru ca tacâmul unei scrieri postmoderniste autentice să fie complet. Formația jurnalistică a autorului (editorialist la publicații precum „The New York Times”, „GQ” sau „Men’s Journal”) se vede cel mai bine în redarea excelentă a unor situații sau fapte de viață, ori în creionarea și imortalizarea impecabilă a
Cronica unui zbor amânat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5549_a_6874]
-
Daniel Cristea-Enache In contra programului "optzecist" al poeziei tranzitive, Nichita Danilov a făcut de la bun început o lirică simbolică, vizionară și reflexivă. El a preluat din întreg arsenalul postmodernist (poate și din versurile lui Geo Dumitrescu) o anumită detașare "tehnică" de propriile viziuni, împrumutate unor personaje și expuse într-o ramă colocvială. Poetul și le asumă, însă nu la suprafața textului, ci la un nivel mai profund, în care
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
John Dewey, William James, Peirce, J.L. Austin și Wittgenstein, autorul volumului pe care îl prezint este în momentul de față, pentru mulți dintre umaniști, campionul absolut al relativismului moderat și consolidat pe premise filozofice (ca alternativă serioasă la anumite bazaconii postmoderniste). În tabăra adversă (pentru că întotdeauna există o tabără adversă, nu?), întîlnim persoane nu mai puțin onorabile precum Jerry Fodor și John Searle, ai căror venerabili aliați se pierd în negurile istoriei filozofiei, fiind mult mai "bătrîni" decît iluștrii enumerați mai
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
sub comunism? Nicolae Manolescu însuși concepe canonul ca pe o suprapunere multiplă: valoarea dată de cota critică, succesul și o serie de factori variați, sociali, morali, politici și religioși. Cum putem noi accepta un canon politizat după experiența comunistă? Dacă postmoderniștii au triumfat teoretic, de ce au eșuat practic? Dacă există un contra-canon, atunci care e acesta și cine nu e de acord cu el? Până una alta, cine îi contestă pe Dimov, Naum, Radu Petrescu sau pe târgovișteni, nume tot aduse
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]