KorAP: Find »[drukola/base=postoperatoriu & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...126 >

3,133 matches

Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556

momentul introducerii noului tip de intervenție. Sângerarea Procentul bolnavilor care necesită reintervenție pentru controlul sângerării este variabil în diferite statistici, dar în general se încadrează între 3% și 5%. Sângerarea este o complicație care contribuie în mare măsură la morbiditatea postoperatorie, iar în cazul bolnavilor cu risc crescut stă de multe ori la baza evoluției nefavorabile încheiată cu deces (102). În aproximativ două treimi din cazuri se identifică o sursă chirurgicală de sângerare: ramuri ale arterei mamare, arterei gastroepiploice, venei safene

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
pontaje coronariene permeabile. Din această cauză toate leziunile coronariene semnificative trebuie în principiu by-pass-ate. Dacă la aceasta mai adăugăm și progresiunea leziunilor coronariene (nesemnificative la data efectuării operației) urmare a unui tratament medicamentos ineficient de control al lipidelor în perioada postoperatorie, se poate ușor deduce importanța revascularizării complete chirurgicale pentru prevenirea reapariției anginei după operația de by-pass aortocoronarian. Chirurgul Chirurgul este un factor de risc pentru reapariția anginei după operația de by-pass aortocoronarian din mai multe considerente. În primul rând de

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
mic de intervenții. Capacitatea bazelor de date administrative de a stratifica cu acuratețe riscul a fost pusă însă sub semnul întrebării în special ca urmare a dificultății de a diferenția stările morbide asociate existente preoperator de complicațiile apărute în perioada postoperatorie (114, 115, 116). Acest inconvenient a fost rezolvat prin trecerea la utilizarea bazelor de date chirurgicale (117) ceea ce a dus la concluzia că în instituțiile în care se realizează mai mult de 223 de revascularizări chirurgicale anual mortalitatea este semnificativ

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
bolnavilor pare să fi dispărut, existând date ce atestă rezultate foarte bune în ciuda unui volum operator relativ redus. Factori de risc în revascularizarea miocardică experiență personală Din perspectiva experienței proprii (119, 120) prezentăm în continuare factorii ce influențează semnificativ evoluția postoperatorie a bolnavului la care se practică revascularizarea miocardică prin procedeu clasic, utilizând circulația extracorporeală. Factori asociați independent cu disfuncția multiplă de organ (metoda regresiei multiple) Pentru p < 0,05: durata circulației extracorporeale > 206 minute, sindromul de debit cardiac scăzut, sindromul

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
complicațiile infecțioase pulmonare; Pentru p < 0,001: durata circulației extracorporeale > 206 minute, complicațiile infecțioase pulmonare. Pe baza factorilor de risc identificați și enumerați mai sus se vor avea în vedere următoarele modalități practice pentru scăderea mortalității și reducerea ratei complicațiilor postoperatorii (120): În infarctul miocardic acut în evoluție by-pass-ul aortocoronarian ca primă intenție de revascularizare miocardică va fi luat în considerare în condițiile în care ischemia miocardică nu poate fi limitată în ciuda măsurilor terapeutice folosite (terapie trombofibrinolitică, metode perfecționate aparținând cardiologiei

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
flap-uri musculare vascularizate spre deosebire de atitudinea clasică reprezentată de reexplorarea plăgii, sutura sternală secundară și lavaj mediastinal cu drenaj care și în experiența noastră s-a dovedit puțin eficace; Instituirea precoce a terapiei de epurare extrarenală în cazul disfuncției renale severe postoperatorii și instruirea adecvată a personalului din unitatea de terapie intensivă pentru utilizarea adecvată a echipamentului; Reintervenția pentru controlul hemostazei nu va fi temporizată excesiv astfel încât aceasta să se poată realiza în condiții de stabilitate hemodinamică, fără irosirea nejustificată a produșilor

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
plachetelor și leucocitelor în sistemul circulației extracorporeale; discrepanța dintre diametrul grefonului venos și artera coronară la nivelul anastomozei; expunerea bruscă a grefonului venos la presiunea arterială. Pentru minimalizarea agresiunilor și asigurarea rezistenței grefonului la tromboză (în măsura posibilului) în perioada postoperatorie precoce, prepararea adecvată a graftului trebuie să includă următoarele principii: 1. Disecție meticuloasă pentru a evita zdrobirea sau întinderea graftului; 2. Distensie blândă folosind papaverină (6) și un limitator de presiune pentru a evita ruperea endoteliului; 3. Folosirea sângelui în locul

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
atribuite folosirii AMI în revascularizarea miocardului includ: 1. Infecția plăgii sternale (12), în special când au fost folosite ambele AMI, iar pacienții sunt obezi și/sau diabetici; 2. Incidența crescută a revărsatului pleural și a volumului drenajului toracic în perioada postoperatorie; 3. Disfuncție ventilatorie în cazul în care în timpul recoltării AMI s-a deschis cavitatea pleurală; 4. Dureri la nivelul peretelui toracic într-un procent semnificativ mai mare (23% comparativ cu 4,5% ș13ț) la acești bolnavi. Au fost raportate o

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
31, 32, 33, 34), reducerea personalului și a traficului în sala de operație, folosirea ventilației cu flux laminar, scurtarea duratei intervenției chirurgicale, utilizarea strict necesară a electrocauterului (35, 36) și construirea flap-ului pleuropericardic (37) reprezintă modalități valoroase pentru reducerea infecțiilor postoperatorii. Administrarea preoperatorie a antibioticelor reduce de cinci ori riscul apariției infecției (38). Profilaxia antimicrobiană eficace este dependentă de atingerea unei concentrații tisulare adecvate a antibioticului înainte de expunerea microbiană (39, 40). Studii multicentrice sugerează că multe instituții nu sunt consecvente în

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
reintervențiilor. Mai mult decât atât, unii chirurgi consideră că pericardul protejează grafturile venoase. Cu toate acestea, închiderea pericardului poate induce o poziție vicioasă a grefoanelor folosite la revascularizarea miocardului ceea ce duce la compromiterea fluxului sanguin și apariția ischemiei miocardice. Sângerarea postoperatorie în cavitatea pericardică poate duce la apariția tamponadei cardiace. Acumularea de sânge și cheaguri în sacul pericardic comprimă inima și impiedică umplerea normală a cavităților cardiace. Semnele clasice ale tamponadei cardiace postoperatorii sunt date de creșterea și egalizarea presiunilor de

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
compromiterea fluxului sanguin și apariția ischemiei miocardice. Sângerarea postoperatorie în cavitatea pericardică poate duce la apariția tamponadei cardiace. Acumularea de sânge și cheaguri în sacul pericardic comprimă inima și impiedică umplerea normală a cavităților cardiace. Semnele clasice ale tamponadei cardiace postoperatorii sunt date de creșterea și egalizarea presiunilor de umplere. Presiunea în atriul drept, presiunea blocată în capilarul pulmonar, presiunea în atriul stâng și presiunea diastolică ventriculară se egalizează și reflectă creșterea presiunii intrapericardice. Lipsa de umplere a ventriculului stâng duce

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
drept, disfuncția severă de ventricul stâng de alte cauze. Ori de câte ori este posibilă, este indicată efectuarea unei ecocardiografii transtoracice sau transesofagiene care va preciza cu ușurință prezența lichidului intrapericardic. Tratamentul tamponadei cardiace acute are drept scop reducerea presiunii intrapericardice. În perioada postoperatorie imediată aceasta înseamnă redeschiderea sternului și pericardului, evacuarea sângelui și a cheagurilor, controlul surselor de sângerare. Prima cerință este reprezentată de recunoașterea imediată a tamponadei urmată de susținerea circulației prin aport de volum și drenajul rapid al pericardului. Creșterea presiunii

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
și mai frecvent în prima săptămână, dar poate apărea și după trei luni de la intervenția chirurgicală. Poate fi prezentă o ușoară leucocitoză, iar ECG poate evidenția modificări nespecifice de fază terminală. Diagnosticul diferențial se va face cu alte sindroame febrile postoperatorii, incluzând atelectazia, pneumonia, endocardita, infecții ale plăgilor sau ale tractului urinar. Boala este autolimitantă cu o durată medie a perioadei simptomatice de circa o lună. Pacienților li se va recomanda limitarea activităților fizice, analgezice și antiinflamatorii nesteroidiene. La cei cu

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
circa o lună. Pacienților li se va recomanda limitarea activităților fizice, analgezice și antiinflamatorii nesteroidiene. La cei cu simptome severe și persistente se va lua în considerare terapia cu corticosteroizi. Până la aproximativ 20% dintre bolnavi au recidive ale sindromului. Sângerarea postoperatorie Tendința actuală și totodată firească este reducerea la minim a volumului de sânge transfuzat și în același timp creșterea numărului de intervenții fără utilizarea produșilor de sânge (51). Cu toate acestea, există o serie de factori de risc care predispun

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
aspirină preoperator, durata circulației extracorporeale, terapia trombofibrinolitică recentă, by-pass-ul aortocoronarian în antecedente, diferențe în protocoalele de administrare a heparinei și protaminei (52, 53, 54, 55, 56, 57). Aspirina, frecvent întâlnită în medicația bolnavilor coronarieni, inhibă agregarea plachetară și crește sângerarea postoperatorie (58). Administrată preoperator, se asociază cu un risc crescut pentru transfuzie, prelungește timpul operator ca urmare a hemostazei dificile, crește de patru ori incidența reintervențiilor pentru sângerare (59). Dacă în cazurile de angină pectorală instabilă beneficiile administrării aspirinei contrabalansează în

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
aspirinei contrabalansează în mare măsură riscul întreruperii acesteia, la o serie de pacienți cu angină pectorală stabilă de efort, cu stenoze coronariene prin plăci ateromatoase stabile, oprirea administrării aspirinei cu 7-10 zile înaintea intervenției chirurgicale scade semnificativ riscul de sângerare postoperatorie ca de altfel și necesitatea pentru transfuzie. Controlul hemostazei este indicat dacă apărea o sângerare masivă, dacă drenajul pe tuburile toracice se accelerează brusc sau drenajul toracic persistă în primele ore postoperator (> 500 ml în prima oră, > 400 ml/oră

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
toracice se accelerează brusc sau drenajul toracic persistă în primele ore postoperator (> 500 ml în prima oră, > 400 ml/oră în primele două ore, > 300 ml/oră în primele trei ore sau > 1000 ml în patru ore). Reintervenția pentru sângerare postoperatorie este necesară în 3-5% din cazuri și la 2/3 din acești pacienți se identifică o sursă chirurgicală (60). Cele mai frecvente surse de hemoragie sunt reprezentate de: ramurile arterei mamare interne, radiale, gastroepiploice sau ale unui alt conduct arterial

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
inserția firelor de pacemaker; patul arterei mamare; timusul; locul de trecere al firelor de sârmă folosite la sternorafie; ventriculografia în cazul în care revascularizarea miocardică a fost asociată cu rezecția unui anevrism de ventricul stâng. Circa o treime din sângerările postoperatorii recunosc drept cauză o tulburare de coagulare legată de administrarea heparinei, numărul și funcția trombocitelor, fibrinoliza, diluția proteinelor implicate în cascada coagulării. Excesul de heparină (demonstrat prin creșterea timpului de tromboplastină parțială) va fi neutralizat cu protamină fără teamă de

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
un defect în calea extrinsecă a coagulării și va fi contracarat prin administrarea de plasmă proaspătă congelată (10-15 ml/kg). Concentratul trombocitar va fi administrat (1 U/10 kg) în caz de trombocitopenie (< 80.000/ml) și în cazul sângerărilor postoperatorii, știut fiind faptul că disfuncția plachetară este comună în perioada imediat următoare by-pass-ului cardiopulmonar. Fibrinoliza începe o dată cu incizia tegumentului și se accentuează semnificativ pe durata by-pass-ului cardiopulmonar. În încercarea de a reduce sângerarea postoperatorie, au fost folosite o serie de

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
000/ml) și în cazul sângerărilor postoperatorii, știut fiind faptul că disfuncția plachetară este comună în perioada imediat următoare by-pass-ului cardiopulmonar. Fibrinoliza începe o dată cu incizia tegumentului și se accentuează semnificativ pe durata by-pass-ului cardiopulmonar. În încercarea de a reduce sângerarea postoperatorie, au fost folosite o serie de droguri. Trebuie subliniat însă faptul că acestea nu pot substitui o atentă și meticuloasă hemostază chirurgicală. Aprotinina (inhibitor de protează serică cu activitate antifibrinolitică) scade semnificativ sângerarea postoperatorie și necesarul de sânge transfuzat după

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
În încercarea de a reduce sângerarea postoperatorie, au fost folosite o serie de droguri. Trebuie subliniat însă faptul că acestea nu pot substitui o atentă și meticuloasă hemostază chirurgicală. Aprotinina (inhibitor de protează serică cu activitate antifibrinolitică) scade semnificativ sângerarea postoperatorie și necesarul de sânge transfuzat după by-pass-ul aortocoronarian la bolnavii la care nu s-a întrerupt aspirina și în mod particular în cazul pacienților cu by-pass aortocoronarian în antecedente (61, 62). Contrar unor opinii, se pare că aprotinina nu scade

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
by-pass aortocoronarian în antecedente (61, 62). Contrar unor opinii, se pare că aprotinina nu scade patența pe termen scurt a grafturilor (63, 64). Alte droguri cu activitate antifibrinolitică folosite sunt acidul ε-amino-caproic și acidul tranexamic, ambele eficiente în reducerea sângerării postoperatorii după revascularizarea chirurgicală a miocardului (65, 66), deși există și păreri contrarii (67). Deși sunt relativ ieftine, datele acumulate până în prezent par insuficiente în a recomanda folosirea largă a acestora în condițiile în care nu s-a stabilit efectul asupra

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
excitoconductor; durata lungă a by-pass-ului cardiopulmonar; protecție miocardică inadecvată în timpul perioadelor de ischemie; ventriculotomia; atriotomia; infarctul miocardic perioperator; dezechilibre metabolice (potasiu); protezele valvulare folosite pentru leziunile asociate bolii cardiace ischemice; hipoxia și/sau hipotensiunea. Bradiaritmiile Sunt extrem de frecvente în perioada postoperatorie. Aproximativ 45% din pacienți dezvoltă un bloc de ramură, iar circa 4% un bloc complet atrioventricular. De cele mai multe ori aceste blocuri atrioventriculare au un caracter tranzitor. Prognosticul pacienților cu bloc de ramură stângă preoperator este mai prost decât la cei

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
iar circa 4% un bloc complet atrioventricular. De cele mai multe ori aceste blocuri atrioventriculare au un caracter tranzitor. Prognosticul pacienților cu bloc de ramură stângă preoperator este mai prost decât la cei la care acest tip de bloc apărea în perioada postoperatorie și aceasta deoarece pacienții din prima categorie au de regulă o boală coronariană mai severă, fracție de ejecție mai mică, semne de ischemie și necroză miocardică mai frecvente. Montarea electrozilor epicardici pentru stimulare electrică externă este bine să se facă

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-ul atrial și tahicardia atrială multifocală. Tahicardia joncțională prin reintrare apărea mai precoce decât fibrilația atrială. În etiologia acestora au fost incriminate inflamația pericardului și a mediastinului, distensia atrială și hipoxemia. Fibrilația atrială rămâne una dintre cele mai frecvente complicații postoperatorii apărute după by-pass-ul aortocoronarian. Încă de la primele serii de bolnavi operați în urmă cu peste 30 de ani (71) s-a constatat o incidență postoperatorie a aritmiilor supraventriculare de tipul fibrilației atriale și a flutter-ului atrial de aproximativ 12

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]