1,366 matches
-
mulțumit de studiul său, după cum reiese din prefața pe care a preferat să și-o scrie el însuși. Culmea este că această prefață este redactată în același stil solemn-apodictic ca întregul volum. „Scriitura - afirmă Petre Isachi despre propriul său studiu - postulează o hologramă spirituală interogativă, care sub visul unității pluraliste și al refuzului exclusivismului întreține și găzduiește o negativitate infinită ce-i asigură un prezent pur și o salvează de riscul dogmatizării.“ Același Petre Isachi este optimist în legătură cu modul cum va
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ne obligă să distingem între valori-scopuri relative și absolute. De exemplu, valoarea-politică este un scop-relativ, deoarece în înlănțuirea valorilor, ea apare când ca scop, când ca mijloc. Valorile teoretice, estetice, morale și religioase sunt scopuri absolute, pentru că conștiința nu le postulează ca mijloace în vederea atingerii unor scopuri mai înalte. Valorile mai pot fi integrabile, neintegrabile sau integrative, adică ele pot fi însumate în structuri axiologice mai cuprinzătoare (valori economice), pot să se refuze lucrării de însumare (valori estetice), sau pot lucra
Valorile profesionale la elevii cu deficien?? de auz by Daniela Leahu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84069_a_85394]
-
Platonic notion of Truth itself is absurd“). Nu are în atenție o stare concretă a vieții comune. Dimpotrivă, pre feră o descriere simplu speculativă, aparent ideală, ce ar exclude orice altă descriere posibilă. Însă cine și cum anume ar putea postula un adevăr unic, în sine? Desigur, întrebarea 94 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 88. 89. lui Rorty este de bun simț, rezonabilă, cel puțin în primă instanță. Poate să se ivească în mintea oricărui cititor, cel puțin la o primă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dovedi și noi cumva, cândva, apartenența la el, că vom fi și noi premiați sau, cel puțin, vom fi în preajma celor premiați. Consider că, în principiu, premiile instituie valori (de fapt le certifică); într-o epocă în care ne-am postulat drept izvorul tuturor valorilor avem nevoie de acest mecanism de selecție și recunoaștere a lor. Omul contemporan tinde să se orienteze după modelele sociale; trecerea la o astfel de raportare cred că au făcut-o sfinții. Gândirea prin definiții este
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în a ne reteza din înălțime pentru a nu le face umbră; ne liniștește un pic faptul că nu ezităm nici un moment în a apela la aceleași gesturi față de ei. Și în contextul acestor torturi imaginare ia naștere societate ce postulează idealuri ca Adevărul și Binele. Impersonalul "se" (the happy man) constituie regula pentru fiecare dintre noi; altfel spus, recurgem în mod cotidian la înțelesul comun al lucrurilor, lăsându-ne în voia șabloanelor. E o formă de economie a gândirii, prin intermediul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de abstractizare. Am fost totuși rupți de structura contemporană a vizualului, ceea ce explică șocul vizual trăit după Revoluție. Orice analiză a structurilor mentale ale cetățenilor români trebuie să țină cont de această "evoluție". În universul de discurs al regiunilor ontologice postulate de Husserl, limbajul constituie o regiune particulară. Discursul lui Heidegger despre sensul ființei desfășurat în Sein und Zeit în această regiune își are situarea. ٭ A-ți trăi viața înseamnă într-un fel a te contura la suprafața lumii, în pojghița
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
excluzând sarcina, îl constituie faptul de a ști și alții că s-a asta întâmplat, bărbații au mutat semnele posesiei pe zona lui a se ști, creând cuvinte care să exprime posesia. Tocmai acesta este faptul vizat de femei când postulează intimitatea pentru a nu se ști. În felul acesta, intimitate smulge bărbatului o parte din plăcerea înrădăcinată în iluziile sale. Sens magic al banului: el face ca lucrurile să se aproprie foarte mult de posesorul lui. Însă munca depusă pentru
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
idei le citim la un moment dat. Această posibilitate este potențată de similitudinile existente pe fondul de lume în care ne situăm. Care este transcendentalul numărului? Pentru a putea pedepsi, legea prezumă libertatea absolută în modalitatea în care ea este postulată de Sartre, recurgând chiar și la conceptul de rea-credință: ești prezumat a ști toate legile pentru că, teoretic, ai fi putut să le știi dacă ai fi vrut. Lipsește însă conștiința de lege, fiind astfel anulate toate prezumțiile legale. O comparație
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
găsi gândurile deja rostite de alții. În orientarea noastră către descoperirea legităților, fundamentată pe credința în raționalitate, se ascunde și ceva din fuga de noi înșine; vrem parcă să ne descoperim ca stând sub semnul legilor, pe care le-am postulat sau care urmează a fi descoperite, și din dorința de a scăpa de povara responsabilității pentru existența noastră, pentru sensul vieții noastre. Legile creează senzația unei necesități obiective pe seama căreia putem pune o parte din lipsa noastră de curaj. Invențiile
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
puțin. Dinamica dorințelor noastre ne arată că nu există o libertate față de nevoie în general, ci doar față de nevoi specifice. "Gradul de nevoie" al unei persoane este aproape constant; suntem continuu nevoiași. Mintea umană pare să corespundă mai tuturor teoriilor postulate despre ea; asta și datorită unui fel de mimetism, tinzând să simuleze simptomele care sunt așteptate. Cred că pretenția unei înțelegeri riguros științifice asupra minții este un pic exagerată. Din păcate progresul a adus cu sine și o formă de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
el fiind baza deciziilor sale etice. Altfel spus, în antichitate transformarea de sine survine înainte de cunoaștere, ca o condiție a ei, în timp ce pentru modernitate mai întâi vine cunoașterea iar apoi, ca o consecință a cunoașterii, transformarea de sine. Consecința: modernitatea postulează subiectul ca fundament atât al cunoașterii cât și al deciziei etice. Nu sunt de acord cu un existențialism creștin așa cum nu pot fi de acord nici cu o bioetică creștină, decât într-un sens slab al acestor concepte (care fundamentează
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
A scrie presupune curajul să-ți asumi că undeva în lume aceasta altcineva a exprimat deja ideile de noutatea cărora te bucuri, fără ca tu să fi avut timpul, răbdarea, posibilitatea etc. să știi asta. Te poți salva de riscul repetării postulând bucuria regăsirii unui "suflet pereche" sa a unei "minți gemene". Numai că pornirea inițială e cea de-a fi unic, marcându-ți astfel locul într-o lume prea plină de similitudini. Două idei la fel de goale de sens: scriitor fără (o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să vizeze o depășire a metafizicii. În ce măsură trăsăturile acestui "inamic" sunt date sau în ce măsură ele sunt constituite tocmai de cei ce luptă împotriva lui? Altfel spus, asistăm și aici la binecunoscuta tehnică de demonizare a adversarului? Gândirea lui Jaques Derrida postulează, în mod implicit, o cădere în istorie, dând un conținut tare progresului (pe care acesta nu-l avea încă): totul se face și rămâne de făcut, fără a căuta o înțelegere totalizantă a ceea ce se întâmplă. Din această perspectivă autorul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
perfecte, la care nu se mai poate adăuga și nici scoate nimic, și versuri de legătură, confecționate volițional, care sunt mai puțin reușite. Creatorul primește fulgerul Verbul Primordial a creat o lume disontologică, o ființare menită morții Sein zum Tode postulează Martin Heidegger, disanalogică în raport cu Marele Anonim, afirmă Lucian Blaga, De aici necesitatea unei neogeneze. Această a doua creație a revenit geniului poeziei, al artelor în general, chemat să încerce transvaluarea primei zile. Pentru Immanuel Kant, geniul este "cel posedând dispoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mi are-o taină și scrie cu nespus." Or, taina de dezlegat aici este următoarea: "desăvârșirea este o sclavie, dar este cea mai pură". Pentru că armonia este o finitudine, dar iubirea o transmută în sacralitate și inefabil. Prin urmare, Hafiz postulează un adevăr fundamental: pentru a înțelege ceea ce creează un văz transcendental este nevoie de un ochi cu deschidere afină. Poemele lui Hölderlin se află pe crestele gândirii de unde nu coboară niciodată. Prin excelență, tot ce el a scris sub semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
că, alături de un poet, filozoful este o caricatură. Nietzsche rămâne princiar atât ca filozof, cât și ca poet. Căci adevărata filozofie nu poate fi decât poetică, așa cum marea poezie nu poate fi decât metafizică. Rațiunea este infirmă. Poezia are aripi", postula Immanuel Kant. Justiția poetică Căci există o justiție poetică. Nietzsche La modul definitoriu, justiția trebuie să restabilească normele axiologice care afirmă viața umană împotriva răului fizic sau moral. Dar justiția umană este grevată de subiectivism, dificultatea de a discerne la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fost nemulțumit de capodopera sa, mai ales de finalul din forma publicată, astfel încât intenționa să modifice poemul și "să-l o înalțe nesfârșit à la Giordano Bruno", cum a notat cu două săptămâni înainte de prima umbrire a minții. Or, ceea ce postula filozoful poet italian era zborul neîncetat al "intelectului eroic" în căutarea unei onto-axiologii supreme care nu pot fi atinse niciodată. De aici, zborul fără oprire. Aceeași maximă deschidere o întâlnim în sublimul poem al lui Rabindranath Tagore Lebedele, unde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu declararea absurdului morții și, de aici, ateismul continuând apoi cu Rugăciunea unui dac, unde are loc condamnarea și renunțarea la existența umană, spre admirația superlativă a lui Emil Cioran. La un alt pol, postuma Bolnav în al meu suflet, postulează spaima de existență, teama de a reveni identitar, iară și iară, pe toată rostogolirea veșniciei. Iar răul este condamnat într-o serie de postume, mai ales în Confesiune, odată cu demiurgul, care pare că l-a creat pe om cu neînțeleasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
derivă de la grecescul poiein care însemnează a face, a crea. Tot ceea ce un poet scrie cu entuziasm (= en teos în dumnezeu), inspirat de suflul divin, este superior de frumos", afirma Democrit. "Poezia este mai adevărată și mai elevată decât istoria", postula definitoriu Aristotel în Poetica. "Ceea ce durează poeții întemeiază", iar "Plin de merite, omul poetic trăiește pe pământ", scria, în ecou, Friedrich Hölderlin. Iar Eminescu: Noi suntem din cei cu auzul fin/ Și ascultarăm șoapta misterului divin". Ca atare, axiologic, poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și-a găsit expresia... Refuzînd deopotrivă „exclusivismul poporanist”, ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe - nu l-a agreat prea mult pe „liricul”, „ruralul”, „evocatorul” Sadoveanu), Vinea respinge panaceul artistic al „formulei singure”. Admirația postulată de adepții tradiționalismelor ideologice e asimilată unui parazitism mistificator și veleitar: „Scriitorii-ciuperci de prin codrul lui Sadoveanu au apucăturile acelor cameriști care fură batistele și cămășile din scrinul contelui pentru a purta blazon la complectul periferic”. Pe ansamblu, avem de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nativ. În fond, Urmuz satisface o tinerețe pornită pe frondă și negare absolută. Sub semnul lui trăești un nihilism liric, o oscilare între invenții scenice și verbale și teoretizări strict logice”; Ca în Ultimul om de Max Picard, „fenomenul magic postulat de Urmuz indică o conexiune reală, generatoare între creatură și nume”; Urmuz și Rimbaud „au început un război, amîndoi, cu gîndirea, cu formele și tiparele stabilite de milenii, și vai de acela ce cade în mîinile unui Dumnezeu de biologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
averi, bani, profit, tranzacții, violență, alienare etc.), deși este pe de-a-ntregul reificată. Posesia absoarbe ființa pe care mai întîi o prelungește: este proteza ei mecanică” (p. 530). Respingînd „caracterul exclusiv parodic” și „caracterul exclusiv amuzant” al scrierilor lui Urmuz postulat de o parte a criticii tradiționale, Nicolae Manolescu afirmă caracterul autonom, coerent și individualizat al „universului urmuzian”: „astăzi sîntem mai aproape de convingerea că există un univers urmuzian deopotrivă de substanțial și constituit ca acela, să zicem, al Hortensiei Papadat-Bengescu”. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înnebunea cu întrebările lui, cu adevărurile lui ce trebuiau stabilite, care, vai Doamne!, ele nici nu există sau nu au nicio importanță; în fapt, adevărurile nu există dincolo de reprezentările oamenilor, în timp ce viața se desfășoară în afara veridicității pe care oamenii o postulează despre ea. Deși eu intuiam toate astea prea bine, continuam să-i dau curs, să mă pierd în acele conversații absurde cu El, în loc să-i dedic ei întreaga mea ființă. Și ea, inconștient, tulburată de prezența lui, era tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
încăpățîneze, că locul său de la masa de joc a fost păstrat cald." Robin ascundea, cu discreție, că Revoluția Bolșevică a pornit de la un pariu hazardat, pus, la o întrecere bahică, împreună cu un agent al serviciilor secrete nemțești. Agent care postula că o mișcare populară nu poate fi, niciodată, declanșată de o per- 222 DANIEL BĂNULESCU - Ba da. Tocmai ședeam într-o rână și plănuiam cum să mă sinucid... Acum dacă ție tot ți-a venit ideea asta... - Nu, zău, vorbesc
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Gorful nostru a fost primul care a văzut uriașele implicații ale acestei afirmații. Dota voise pur și simplu să spună că nimic nu putea exista fără prezența unui intelect cognitiv care să-i perceapă existența. Gorful nostru a inversat afirmația, postulând că orice lucru pe care un astfel de intelect îl poate concepe trebuie deci să existe. A continuat concepând existența altor Endimiunse posibile altor Endimiunse ce conțin forme de viață accesibile. Gorfii nu erau siguri dacă trebuiau să aclame sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]