1,960 matches
-
nostru părinte În joc. Sau, dacă simt că lucrurile merg Într-o direcție care Îmi va produce o asemenea frământare sau traumă morală, mă retrag din toată povestea și las pe altcineva, spunând că nu vreau să particip la deconspirarea postumă a lui Ștefan Augustin Doinaș și prefer să mă recuz. Mă aflu Într-o dilemă din care nu pot să ies. Dacă Însă mi-am asumat această poziție - nu pot vorbi pentru Horia-Roman Patapievici, Mircea Dinescu sau Andrei Pleșu, dar
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
sportivă, cronica modei, gastronomică, a șahului etc. Deși se declara „în afara școlilor”, „primitoare deopotrivă pentru toate talentele”, redacția manifestă în 1920-1925 o simpatie mai accentuată pentru modernism, cu deosebire în poezie. Așa se explică prezența lui Al. Macedonski (cu rondeluri postume), a lui I. Minulescu, Ion Vinea, B. Fundoianu, Elena Farago, Emil Isac, Aron Cotruș (acum într-o fază de revoltat și de umanitarist), a lui Camil Petrescu, Camil Baltazar, Vladimir Streinu. „Simpatia” nu exclude și publicarea unor poeți vetuști, de
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
mai sfârșit de carieră! E adevărat că nu avea norocul pe care-l ai dumneata, de a lucra „în binom“, după cum spui. Un camarad fidel îți poate sări mereu în ajutor sau, la nevoie, îți poate reabilita onoarea, cu titlu postum. Dar în cazul lui... Continua să vorbească, afișând un zâmbet tot mai disprețuitor. Eram acum sigur că în seara întâlnirii noastre în ploaie îi fusese foarte frică și că era mult prea îngrijorat, ca să se mai gândească la frumosul trup
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
1380-1471) prezenta religia ca o interiorizare pe plan mistic; în gândirea sa, speculațiile cad în plan secund comparativ cu momentul pur religios. Să fie vorba în cazul iluministului ardelean de o inițiere, din rațiuni de educație teologică, determinată de celebritatea postumă a lui Thomas din Kempis? Iacob Mârza, op. cit., p. 155. Asupra influențelor, interferențelor, ca și asupra modalităților proprii de exprimare vezi în special D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum, ediția a III-a, București, 1984, pp. 331-354; un excelent studiu în
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
intra ulterior În folclorul medieval creștin: Iuda se grăbește să moară Înaintea lui Isus ca să beneficieze de milostenia Acestuia. Altfel spus, Iuda se judecă singur, devine propriul său judecător, gest de orgoliu, impardonabil. Origen nu face nici o aluzie la soarta postumă a ucenicului pierdut, nu vorbește nici de condamnarea lui, nici de o posibilă salvare. El spune doar că Iuda a avut șansa mântuirii in extremis, după trădare, dar că a luat, pentru a doua oară, decizia greșită. Isus știa ce
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
creatură, tot așa Iuda se smerește, se Împuținează pe sine făcându-se trădător. „Ordinea inferioară este o oglindă a ordinii superioare. Iuda Îl reflectă așadar pe Isus.” Voi Încheia amintind o povestire „apocrifă” a lui Vasile Voiculescu, publicată În culegerea, postumă, Toiagul minunilor. Ea se numește „Copacul lui Iuda”. Imediat după predarea lui Isus, Iuda, ajuns„pe culmile disperării”, Începe să caute prin Ghetsimani un copac vânjos de care să se spânzure. Dar nu găsește decât un cedru multisecular „sub care
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Hugues, Shane Leslie, Richard Aldington), conturează mai concret aria interesului său, confirmându-i și posibilitățile expresive. O sensibilitate și o viziune particulare, o deosebită acuitate a percepției relevă poeziile din cartea de debut, Corp transparent (1934), precum și versurile și prozopoemele postume, toate adunate în Vizuina luminată (1971). B. consideră cuvintele realități concrete și invită nu la o lectură, ci la o vizionare din interior a poemelor. Privirea lucidă descompune imaginile lumii; figuri și obiecte, lumini și culori, senzații și stări sunt
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
cu precădere pentru cercetătorii formați în jurul Ioanei Em. Petrescu și al lui Liviu Petrescu. De altfel, a și realizat, în colaborare cu Diana Adamek, un volum omagial Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu (1991), a îngrijit ediții din volume postume ale Ioanei Em. Petrescu etc. Debutează cu volumul Eminescu și lirica românească de azi (1990), carte ce poartă subtitlul Citatul eminescian în poezia contemporană și unde vorbește întâi de toate profesorul, prea puțin criticul literar. Multe dintre deschiderile speculative, dar
BOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]
-
anunța intenția de a cultiva „talentele adevărate” și de a contribui la „înfrățirea tuturor curentelor literare”, intenție care nu se va realiza însă. În paginile publicației apar două texte de G. M. Zamfirescu (Vox clamantis și Ascultă Chrysis), o poezie postumă a lui M. Săulescu (Otravă), ca și versuri de Dem. Gâlman. Se publică, de asemenea, cronici și articole despre autori ca M. Săulescu și I. Chiru-Nanov, iar în al treilea număr, O. Goga, ministru al Cultelor și Artelor, lansează un
BRAZDE ADANCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285873_a_287202]
-
Capitole importante le sunt dedicate lui I. Agârbiceanu, apreciat ca povestitor spontan și fecund, și lui Pavel Dan, unde inedite detalii memorialistice și de istorie literară completează traseele analitice în universul operei. În versuri ce cultivă prozodia clasică - multe adunate postum în volumul Cântece de pe coline (1974) - B. rămâne la temele liricii ardelene: nostalgia satului mitic („satul cu minuni”), dezrădăcinarea, o anume încrâncenare rurală cu sugestii folclorice. Se adaugă trecerea ineluctabilă a timpului, regresia în vegetal, cu accente panteiste, regăsite și
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
, Vasile (17.VIII.1892, Pitești - 24.II.1968, Sibiu), prozator. Este fiul postum și nelegitim al lui Vasile Vasilescu, proprietar al unui mic teatru piteștean, crescut de bunicii din partea mamei, Gheorghe și Voica Brezeanu. După ce a absolvit clasa a IV-a gimnazială, pleacă la București, ajungând în cele din urmă figurant sub oblăduirea
BREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285880_a_287209]
-
piesă de teatru sătesc, Baba Floarea, i s-a publicat în 1943. După război, pentru orientarea sa de dreapta, nu mai poate să apară în presă până în 1956, când revine în „Scrisul bănățean”. Versuri din ultimii ani intră în volumul postum Cântecele mele (1980). Raliat tradiționalismului gândirist, B. a văzut în autohtonism un criteriu al valorii literare, recomandând „evadarea în autohton”, în acele straturi arhaice ce s-au întruchipat și se relevă prin miturile populare. Prizonier al dihotomiilor simpliste, reducea, însă
BUGARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
de apropierea morții, trece și asupra iubirii, ale cărei gesturi capătă înfățișarea grotescă a dansurilor macabre medievale: „Ultimul drum al tău trece prin nimfe/ scheletice, prin răvășite membre/ de paradis bolnav” (Eros în amurg). Corabia lui Sebastian (1978), volum publicat postum, contopește jurnalul și poezia într-un univers liric ce păstrează, în linii mari, caracteristicile definitorii ale cărții anterioare: spaima și sentimentul golului, al neantului, încercate pe o corabie aflată în derivă - imagine alegorică a societății de consum, în care, pe
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
prin sine însuși, un generos mesaj umanist. A doua carte, Vin apele!, are o compoziție mai eterogena, reunind amintiri din copilărie, unele structurate că autentice nuvele, portrete și peisaje, precum și eseuri privitoare la istoria, geografia și folclorul regiunii natale. Românul postum Muschetarii în Balcani stă mărturie pentru eforturile lui B. de a ieși din spațiul confesiunii. Subiectul și personajele aparțin experiențelor din perioada captivității, insă autorul se șterge practic din narațiune. Imaginea „lazaretului” e mai palida (poate și din cauza autocenzurii), în
BANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285603_a_286932]
-
antipoeticul. În fond, el este un introvertit și un senzitiv și cele mai multe strofe din Iubire albă, ca și cele scrise ulterior, sunt elegii erotice sau peisaje sufletești, când exultând de vitalitate, când pline de o langoare înfiorată de angoasă (Litanie postumă, Reîntoarcere, Căprioara sălbatică). Proza lui B., puțină, se constituie dintr-o suită de notații cvasipoetice și din câteva schițe de portrete. SCRIERI: Iubire albă, Ploiești, 1923. Repere bibliografice: Cornelia Buzdugan, O lacrimă pentru un poet: Emil Bărbulescu, VL, 1926, 12
BARBULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285630_a_286959]
-
cadru, în prim-planul poemelor invadează substituții solari, produsele ardelenilor - fânul, grâul sau vinul -, esențele, filtrul; regăsite în alt anotimp, al penumbrei, al ploilor dezolante, provinciale, cu unda abia perceptibilă de melancolie, ce spiritualizează decorul. Mai încăpător, dar eterogen, volumul postum, Anotimpuri (1980), îl dezvăluie pe poet mai puțin apăsat de canoane, mai expansiv și „vulnerabil”. Lirismul e difuz, evanescent, versul lăsat să vibreze acum și pe coarde intime. Întrebările conduc meditația (moartea, vanitatea vieții și a creației) în texte cu
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
București, 1968, 241-242; Streinu, Pagini, I, 357, II, 160, III, 86; Encycl. jud., V, 453-454, XIV, 420, 422, 425; Camil Baltazar, A. Axelrad-Luca, RCM, 1972, 279; Straje, Dicț. pseud., 37; Mirodan, Dicționar, I, 81-84; Paul B. Marian, A. Luca. Poezii postume, RCM, 1986, 613. R.Ș.
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
patriotiques publiés à Jassy en 1821 par un hétairiste, Bucarest, 1966; Athanasios Christopoulos. Sa vie, son oeuvre littéraire et ses rapports avec la culture roumaine, Salonic, 1981; Rhigas Velestinlis, I-II, București, 1981-1982. Ediții: D. Russo, Studii istorice greco-române. Opere postume, I-II, București, 1939 (în colaborare cu Const. C. Giurescu și Ariadna Camariano); Cronica Ghiculeștilor. Istoria Moldovei între anii 1695-1754, tr. și introd. edit., București, 1965 (în colaborare cu Ariadna Camariano-Cioran). Repere bibliografice: Bucur, Istoriografia, 223-225; Encicl. istoriografiei rom., 78
CAMARIANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286049_a_287378]
-
ar fi posibil. SCRIERI: Influența poeziei lirice neogrecești asupra celei românești, București, 1935; Spiritul revoluționar francez și Voltaire în limba greacă și română, București, 1946; Academiile Domnești de la București și Iași, București, 1971. Ediții: D. Russo, Studii istorice greco-române. Opere postume, I-II, București, 1939 (în colaborare cu Const C. Giurescu și Nestor Camariano); Cronica Ghiculeștilor. Istoria Moldovei între anii 1695-1754, București, 1965 (în colaborare cu Nestor Camariano). Repere bibliografice: Bucur, Istoriografia, 223-235; Encicl. istoriografiei rom., 78-79; Cornelia Papacostea-Danielopolu, Ariadna Camariano-Cioran
CAMARIANO-CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286048_a_287377]
-
directorul ei. În De disparitione angelorum, G. Călinescu abordează orientarea revistei „Gândirea” condusă de Nichifor Crainic, iar la rubrica „Bibliografie critică” recenzează cărți de Ion Călugăru, E. Lovinescu (Memorii), Camil Petrescu (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război), Urmuz (postumele). Problematica unor polemici se află în atenția lui I. M. Rașcu (Între Barbey D’Aurevilly și Gregory Ganesco. O polemică din 1867 asupra originii lui Ronsard) și a lui Al. Ciorănescu (Bibliografia unei polemici). Acesta din urmă panoramează critic discuțiile
CAPRICORN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286083_a_287412]
-
117-244; Zaciu, Lancea, 129-145; Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii, București, 1982, 79-80; Petre Pandrea, Atitudini și controverse, îngr. și pref. Gh. Epure, București, 1982, 547-548; Felea, Prezența, 140-145; Maftei, Personalități, V, 67-70; Ierunca, Subiect, 31-36; Z. Ornea, Scrieri postume ale lui G. M. Cantacuzino, RL, 1993, 22; Mihai Zamfir, La Bruyère în Moldova, RL, 1994, 10; Dicț. scriit. rom., I, 437-440; Zaciu, Departe, 39-42; Constantin Ciopraga, Polivalentul G. M. Cantacuzino, VR, 1999, 10-11; Faifer, Pluta, 57-61; Constantin Ciopraga, Un
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
de familie”, alcătuit din crochiuri delicate, „cărți poștale”, gravuri sau acuarele nostalgice ale amintirilor din copilărie sau mai târzii. Uneori, mici scene evocate fragmentar se grupează ca elemente ale unei mitologii personale, schițate în limitele productive ale sugestiei. Un volum postum, Marea liniște (1995), confirmând profilul liric deja afirmat al autorului, vădește totodată evoluția spre maxima concentrare, până la „poemul-propoziție” (Roxana Sorescu), apropiat de formula haiku-ului. Volumul cuprinde patru cicluri, intitulate Arhiva actelor uitate, „așezate fiecare sub semnul unui poem-manifest discursiv
ALMOSNINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
acum servește drept ac pentru cadranul solar ce poartă tot numele lui Octavianus, iar la nord îl flanchează Mausoleul. Este străjuit așa dar într-o parte de amintirea înfrângerii lui Antonius și a reginei Cleopatra, iar într-alta de apoteoza postumă a principelui. — Ho! Ușurel, unde vă grăbiți? se plânge din urmă Plautius. Îi este greu să țină pasul, chiar dacă merg la vale. Bine măcar că umblă pe la umbră. Fiorul de bucurie se stinge însă când se uită la crângul întins pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
influențat de scrisul lui. Iar dacă nu găsește mediul prielnic, atunci nu e gustat, citit, lăudat și consacrat. Se poate însă ca, după moartea lui, să vină o generație care să-l priceapă. Atunci e dezgropat, selectat - gloria lui e postumă. 8. ... când în scriitor va răsuna ecoul nefericirii mai multorclase, când nemulțumirile îi vor veni pe mai multe căi și când, la aceste nemulțumiri cu caracter "egoist", se vor adăuga și durerile altora, atunci în el va vibra toată durerea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și de adulter. Întoarcerea în țară, amânată mereu - provocată de boala mortală a tatei -, aduse soluția problemei. Sau un început de soluție, căci dacă afacerile tatei n-ar fi fost atât de încurcate, încît să-l amenințe cu o dezonoare postumă, m-aș fi întors la ea. Cuvintele ei " Sunt femeia ta" îmi ardeau creierul. Și, în sfârșit, târziu, în epoca cinică, culminând spre amiaza vieții, accesul de stupidă demență pentru femeia mare, cu părul 1 Lancinant - sfâșietor. roș, cu ochii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]