1,056 matches
-
valorile persoanei să fie integrate în valoarea persoanei, deoarece se subordonează față de această valoare. De aceea trăsătura principală a iubirii este afirmarea persoanei. În acest sens vorbim de dragostea ca virtute și nu de sentiment, deoarece se evidențiază ca o potențialitate spirituală a persoanei - ca angajament real al libertății persoanei. Iubirea nu se adresează doar corpului, nici doar ființei umane, ci persoanei care este mai mult decât corpul ei. „Experiența de viață ne învață că dragostea afectivă se naște mai des
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
globale, alta e să cauți să sesizezi de ce au loc lupte, raporturi sociale de dominație. Fără percepția acestor lucruri, este dificil să te simți responsabil de alegerile făcute. În ciuda refuzului soluțiilor colective, Georges Clemenceau denunța reticența oportuniștilor de a dezvolta potențialitățile de transformare socială a cadrului republican. Va trebui ca unicitatea problemei sociale să fie recunoscută de către o parte a Camerei Deputaților, pentru ca cetățenia republicană să-și recapete creditul în ochii lumii muncitorești. Raționalizare tehnică versus revendicări politice Înțelegem, astfel, de ce
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
vorba de a convinge opinia că este posibil să se trăiască mai bine în marile orașe de mâine. Într-un număr al revistei Urbanisme din 1965, consacrat "metropolelor de echilibru", "sociologul-consilier" al DATAR 93, Jean-Paul Trystam, nu ezita să enumere potențialitățile unui mare oraș de a influența favorabil calitatea relațiilor sociale: " Mediul rural, ca și mediul micilor orașe, este cel al relațiilor personalizate care nu pot fi elucidate [...]. În orașul mare, este posibil să alegem exact tipul relațiilor pe care vrem
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urbane), retorica proiectului (proiect de oraș, proiect strategic, proiect urban etc.) este simptomatică pentru maniera de a conduce care valorizează mobilizarea actorilor urbani în jurul unor obiective de dezvoltare împărtășite. A conduce orașul, aglomerația urbană, aria urbană înseamnă a-i valorifica potențialitățile de dezvoltare, miza fiind aceea de a ridica orașul la rangul de actor economic și politic credibil, adică susceptibil să pună în act strategii. În practică, o bună guvernare urbană, în măsura posibilului, înseamnă a dota orașul cu un maximum
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
majoritate de a testa reacțiile cetățenilor în legătură cu anumite subiecte, de a cunoaște evoluția și starea opiniei publice. Astfel, puterea poate să-și modifice discursul în funcție de opinia dominantă"482. Cu siguranță, chiar și instituționalizată, democrația participativă lasă spații publice a căror potențialitate subversivă nu este niciodată total circumscrisă. O informare privind traseul unui tramvai poate da naștere unor interogații mai generale asupra politicii transportului în comun. Cu toate acestea, oricât de util ar fi, acest exercițiu ține mai mult de o activitate
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care înseamnă zămislire, făurire, naștere. În sens larg, putem considera creativitatea ca pe un fenomen general uman, forma cea mai înaltă a activității omenești. În sens restrâns, putem distinge patru accepțiuni ale termenului de creativitate: ca produs; ca proces; ca potențialitate general umană, ca abilitate creativă; ca dimensiune complexă a personalității (M. Zlate, 1994). 1. Creativitatea ca produs. Majoritatea autorilor au privit creativitatea din perspectiva caracteristicilor produsului creator, cu trăsăturile specifice acestuia: noutatea, originalitatea, valoarea, utilitatea socială, aplicabilitatea lui vastă. Astfel
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
R. Thompson identifică patru faze (pregătirea, incubația, iluminarea, verificarea), iar Al. Osborn menționează șapte etape: orientarea, preparația, analiza, ideația, incubația, sinteza, evaluarea. Indiferent de succesiunea fazelor procesului creator, important rămâne caracterul evolutiv, dinamic al creativității care devine creație, trecând din potențialitate în aspecte manifeste. 3. Creativitatea ca potențialitate general umană. În prezent a fost depășită concepția conform căreia ereditatea are rolul principal în creativitate și se apreciază că aceasta este o capacitate general umană, existând în diverse grade și proporții la
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
iluminarea, verificarea), iar Al. Osborn menționează șapte etape: orientarea, preparația, analiza, ideația, incubația, sinteza, evaluarea. Indiferent de succesiunea fazelor procesului creator, important rămâne caracterul evolutiv, dinamic al creativității care devine creație, trecând din potențialitate în aspecte manifeste. 3. Creativitatea ca potențialitate general umană. În prezent a fost depășită concepția conform căreia ereditatea are rolul principal în creativitate și se apreciază că aceasta este o capacitate general umană, existând în diverse grade și proporții la fiecare individ, punct de vedere care permite
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
complexitate. În ontogeneză, ambele tipuri de creativitate, deși se activează în adolescență, în adevăratul sens al cuvântului, la vârsta preșcolară pot apărea indicatori pentru o formă sau alta. Acest lucru este important pentru demersurile educative care să favorizeze manifestarea unor potențialități, valorificarea acestora. În acest sens, menționăm și recomandarea lui I. Mânzat pentru învățământul prin descoperire dirijată, care poate antrena capacitatea elevului de investigare și care, de exemplu, se poate realiza la liceu prin cercuri de cercetare. Creativitatea artistică Principalele caracteristici
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
a creativității de inteligență, concluzie la care au ajuns în urma corelațiilor semnificative constatate între cele două dimensiuni; - corelația între creativitate și inteligență se manifestă până la un anumit punct; - cercetări ce vorbesc de corelațiile dintre inteligență și creativitate. Torrance apreciază că potențialitățile creatoare se desfășoară la nivel optim atunci când există un anumit prag minim al inteligenței, de aproximativ 120. Astfel, deși nu pot fi reduse una la cealaltă, pentru dezvoltarea adecvată a creativității, a potențialului creator, este necesar un anumit nivel al
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
a intereselor interne, orientarea spre cunoașterea și rezolvarea problemelor în sens larg (perseverența, încrederea în sine); - creativitatea este elementul definitoriu pentru modul de utilizare al potențialului intelectual și motivației. Evident, copiii supradotați, cei talentați își vor dezvolta și valorifica aceste potențialități cu ajutorul intervențiilor educaționale, care nu sunt întotdeauna înscrise în sistemele obișnuite de instruire. Inteligența completează creativitatea, iar prin produsele originale exprimă nivelul valoros de manifestare a intelectului. În acest sens, Sternberg amintește că evaluarea activității și produselor creative ale copiilor
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
modificarea personalității în alcoolism; Considerații clinico-sintetice privind alcoolismul patologic invalidant; Mortalitatea prin delirium tremens într-un serviciu de psihiatrie; Semnificația clinică a factorului S.H2 în alcoolo- dependență; Considerații privind dinamica și implicațiile medico-sociale ale alcoolismului;Unele tendințe, fapte și potențialități în evoluția familiei contemporane; Predispoziția și atracția patologică a consumului de alcoolice, implicațiile sale socio-familiare și asistența profilactică. Și multe alte studii publicate și nepublicate, însă preluate în diverse studii și sinteze din domeniul medicinii. O caracteristică a activității sale
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
dezvoltarea personalității. Stadiile dezvoltării psihosociale sunt considerate etape identitare distincte. În fiecare dintre aceste etape de viață apar achiziții noi, provocate de prezența unor crize de dezvoltare, înțelese ca perioade cu resurse formative deosebite, care au la bază confruntările dintre potențialitățile individuale și solicitările graduale tot mai complexe ale mediului sociocultural. În fiecare stadiu de dezvoltare există un conflict central care solicită un tip de adaptare - bună sau nu - privind modul de tratare al problemelor specifice acelei perioade. Eșecul adaptativ într-
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
la nefericire. Chiar dacă satisface sensul omenescului, nici ea nu trezește cele două emoții ale tragicului. Aristotel ignoră voit cea de-a patra posibilitate, cea a omului de bine care trece de la nefericire la fericire. Fără îndoială o consideră lipsită de potențialități tragice. Odată respinse aceste cazuri extreme, el are în vedere formula "intermediară" a omului care, "fără a atinge perfecțiunea în ordinul virtuții și al dreptății, datorează, nu viciului și nici răutății, ci unei greșeli, situația lui nefericită". Aristotel dă o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și Terențiu care ne-au parvenit mutilate au pus mari probleme de interpretare. Replicile pentru care lipsește numele personajelor care ar trebui să le pronunțe sunt uneori greu de atribuit. Corneille este conștient că textul de teatru este plin de potențialități care vor fi, sau nu vor fi, realizate la reprezentație și că autorului dramatic îi revine sarcina de a le preciza. Dacă este puțin urmat de contemporanii săi în privința acestui punct, începând cu secolul al XVIII-lea, în schimb, toți
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe muzicieni cu această idee care taie zborul oricărui fel de imaginație." Iluzia, care nu mai depinde de o pseudo-reconstituire a realității prin decor, se naște atunci numai din jocul actorului care îi permite imaginației spectatorului să se desfășoare. Exploatând potențialitățile infinite ale luminii în regia scenică, Appia suprimă elementele decorative ce nu pot, în inerția lor, decât să încarce, în timp ce mobilitatea surselor luminoase permite efecte mereu reînnoite. Pe când elementele de decor informează sau descriu, lumina este dotată cu o minunată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
materială devenind atunci secundară." Influența lui Appia asupra autorilor dramatici care, de acum înainte, vor lua obiceiul de a nota, în indicațiile lor scenice, variațiile luminii, este decisivă. Toți vor exploata, în decursul secolului al XX-lea, în scriitura lor, potențialitățile pe care le oferă jocurile de lumină pentru crearea de atmosferă. Notarea "momentelor de întunecime" (les "noirs") le va permite de asemenea să creeze efecte brutale de ruptură. Datorită jocurilor de lumină care pun în valoare gesturile actorului, deplasările sale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din mișcarea forței umane. Noi o știm, căci avem însăși dovada istoriei." Această mișcare este studiată de el atât la nivelul corpului omenesc, cât și al scenei. Gestul, este convins de asta, este o arie încă larg neexplorată, bogată în potențialități infinite. În cursurile pe care le susține, cel despre Mișcare este determinant. Trebuie lucrați actorii, cerându-li-se să analizeze și să compare mișcările cele mai diverse, cele ale corpului uman, ale arborilor, ale vântului, apei, peștilor, păsărilor etc. Plecând
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
naturalist. 98 Electricitatea, care înlocuiește gazul, este introdusă pe scena franceză în momentul apariției naturalismului. Dar ea nu este folosită, la început, decât drept substitut pentru iluminatul cu gaz. Trebuie să-l așteptăm pe Appia pentru a-i descoperi infinitele potențialități scenice. 99 Prefața la Domnișoara Julie a trecut mult timp drept unul din manifestele cele mai marcante ale Naturalismului în teatru. Zola nu s-a înșelat punând la îndoială caracterul naturalist al piesei și reproșându-i lui Strindberg abstracționismul său
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Rașn" (Rașnuxe "Rașnu"). Zoroastrismul, după cum s-a spus deja, crede În Învierea trupului și În nemurirea sufletului. Sufletul poate trăi și fără trup până la Înviere, iar apoi, desigur, În noua existență perfectă și incoruptibilă a ființei vii, restaurată În toată potențialitatea sa (Bausani, 1959, pp. 65 sq.). În special literatura de limbă pahlavi dă multă atenție Învierii trupurilor. Această ultimă sarcină nu este prea grea pentru puterea lui Ohrmazdxe "Ohrmazd", care, prin creație, poate aduce la viață ceea ce Înainte nu exista
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și, în cele din urmă, nevoia de împlinire prin depășirea suferinței. Din fragmente, din momente mozaicale încearcă să compună un „portret al trăirilor”, unic și complex. Discursul poetic este discontinuu, urmând legile formării cascadei: stropii de pe piscurile reci sunt doar potențialitatea șuvoiului înspumat, după cum cuvintele încep a construi o idee posibilă, care se va realiza doar în interrelațiile lor. Aceste postulate teoretice (eseul Momentul inimii) revin și în lirica propriu-zisă, al cărei ax e poetica aplicată: „Dacă tu ești chipul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
viață se proiectează și se desfășoară în raport cu munca. Aceasta devine un adevărat „ax” în jurul căruia se structurează activitățile noastre, ocupând „o proporție substanțială în majoritatea trăirilor noastre. Ea poate fi un simbol al valorilor personale, generează statutul, recompensele economice și potențialitatea noastră. De asemenea, ea poate fi privită ca o pedeapsă, munca și situația de angajat structurează viețile noastre și modelează inegalitățile condițiilor și oportunităților”<footnote Wilson, Fiona M., Organizational Behaviour and Work, Oxford University Press, New York, 2004, p. 1. footnote
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
nedesprins încă de piatra brută. Acest aspect embrionar al himerelor sale poate fi pus în relație cu ceea ce rămâne pentru totdeauna prizonier materiei la Rodin, a ceea ce dalta nu a decupat, nu a format încă în masa amorfă, densă, o potențialitate care întârzie să se desfacă, dar din care se alimentează restul. Cu câteva decenii înainte, non-finitul picturii lui Nicolae Grigorescu apăruse ca o inovație bizară, fiind puternic contestat ca o carență sub raport tehnic. O serie din Himerele paciuriene au
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
părerilor, de stingere a conflictelor și de reluare, de adresare a Întrebărilor, sau chiar de retragere dintr-o situație fără ieșire (refuzul de a asculta). Toate aceste strategii permit individului să se afirme pe sine prin câștigarea respectului și valorificarea potențialităților proprii. Este vorba despre exprimarea opiniilor personale, a sentimentelor pozitive și negative, a construirii pas cu pas a succesului În plan social și profesional. Robert B. Cialdini (1984/2004, 13) vorbește despre acei profesioniști ai puterii de convingere care utilizează
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
și a canaliza resursele disponibile. Factorii determinanți ai dinamicii problemelor sociale După cum s-a văzut, o problemă socială se poate plasa pe diferite niveluri: potențială, latentă, manifestă, centrală. Problema socială cunoaște o continuă dinamică: ea poate avansa pe scara de la potențialitate la centralitate, dar poate și coborî, părăsind starea de centralitate și regresând chiar la latență sau potențialitate. Convențional, voi numi numi trecerea „în sus” a unei probleme sociale spre centralitate și „în jos” trecerea ei spre latență/potențialitate. Acești termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]