1,069 matches
-
ne spune că parohia greco-catolică Frata avea o biserică de lemn ridicată în 1827 cu prestol de piatră și turn cu două clopote. În altar se mai aflau: patru sfeșnice de aramă galbenă cu câte trei crengi, trei cruci, un potir de sticlă, un disc de argint, o stea suflată cu aur, un antimis din 1839, trei icoane, un sfeșnic pe proscomidiar și o scatulă pentru comunicat. La capitolul veșminte aflăm trei feloane de mătase, din care două negre, două stihare
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
Catavasier fără an și cinci registre matricole cu un registru de intrare-ieșire. Acest inventar va rămâne neschimbat zeci de ani la rând; în 1896, deci 30 de ani mai târziu, inventarul e același, singura modificare fiind dată de apariția unui potir de argint cu chenar de aur pentru slujbă. Tot din acel inventar aflăm și starea celorlalte clădiri pe care le deținea parohia și anume: casa parohială are 3 încăperi și e acoperită cu trestie. Nu avem amănunte despre casa sfătului
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
biserica bărbaților, culminând cu iconostasul bogat decorat ce separă altarul de restul bisericii. Ferestrele originale nu sunt lipsite nici ele de decor, fiind încadrate de mici scobituri "„în unghie”". Despre piciorul mesei de altar, tăiat sub forma unui picior de potir, se spune că "„îi făcut dintr-un trunchi de la lemnul care o stat pe acel loc”".
Biserica de lemn din Miroslovești () [Corola-website/Science/314126_a_315455]
-
mare, precedată de un cor păstrat în dreptul navei principale. Din vecea biserică se mai păstrează stâlpii dintre nave, bolțile navelor laterale, absidiola navei laterale de S, precum și părți ale portalurilor de S și N. Pe baza inscripției păstrate pe un potir, se presupune că biserica ar fi purtat hramul "Sf. Andrei". La sfârșitul secolului al XV-lea s-au întreprins ample lucrări de transformare a bisericii, ocazie cu care corul a fost reboltit pe nervuri în cruce. Pe exterior s-au
Gușterița, Sibiu () [Corola-website/Science/313781_a_315110]
-
Cinei cea de taină este în stilul picturii italiene. Restul icoanelor din catapeteasmă sunt în pictură post bizantină, lucrate de meșteri zugravi din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Printre obiectele de cult de valoare se mai păstrează un potir de argint din 1795, “Evanghelia” (ediția de Râmnic) din 1784, Evanghelia mare de la Mănăstirea Neamț din 1821 și un chivot de argint din 1824. Biserica mai dispune și de obiecte cu valoare istorică cum sunt jilțul domnesc al primului domnitor
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
stăteau două sfeșnice din aramă. Pentru proscomidie se folosea o scândură învelită cu două fețe de masă de hârtie. O ladă de lemn era folosită ca spațiu de depozitare. Dintre vasele specifice cultului întâlnite în această biserică, protocolul enumeră: un potir, un disc, o lingură pentru cuminecătură din cositor, o stea de aramă. Cădelnița era tot din aramă. Cărțile bisericii erau: o evanghelie, un liturghier, un minologhion și un "apostoleriu". După edificarea noii biserici, vechea biserică a fost demolată iar lemnele
Biserica de lemn din Târlișua () [Corola-website/Science/318940_a_320269]
-
reședință episcopală ortodoxă (secolul XVI - XVII). Tot aici era un puternic centru cultural românesc, unde se pare că se editau și cărți. Până în mijlocul secolului al XVIII-lea aici exista o biserică, probabil edificată din lemn, în care exista un potir cu inițialele „M KO“ (probabil Matia Corvin), donatorul și protectorul cu chipul lui în armură medievală sculptat pe potir (probabil hramul bisericii) și chipul Mântuitorului pe cruce. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Ineu se ridică la de locuitori
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
editau și cărți. Până în mijlocul secolului al XVIII-lea aici exista o biserică, probabil edificată din lemn, în care exista un potir cu inițialele „M KO“ (probabil Matia Corvin), donatorul și protectorul cu chipul lui în armură medievală sculptat pe potir (probabil hramul bisericii) și chipul Mântuitorului pe cruce. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Ineu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (83,32%). Principalele minorități
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
doilea hram - „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Părticele din moaștele Sfinților Constantin și Elena urmează a fi aduse în scurt timp din Grecia. Biserica are în patrimoniu o serie de obiecte de cult valoroase: o cruce de argint (1851), un potir (1859) și un policandru (donat de Gavrilă Pavă în 1876). este construită din bârne de brad cioplite din grinzi despicate și îmbinate în „cheotori”. Ea se sprijină pe tălpi de stejar. Edificiul are un acoperiș din draniță. Monumentul are formă
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
de logofătul Alecu Dimitrie Ghica și soția sa Ecaterina, proprietarii de atunci ai moșiei Păușești. În decursul timpului, biserica a mai suferit reparații în trei rânduri: 1900, 1950 și 1980. Biserica de lemn din Păușești dispune de obiecte de cult (potire și cruci sculptate) donate de voievodul Grigore Alexandru Ghica (1849-1856) și de zeci de cărți bisericești vechi, printre care o Evanghelie din 1693, un Apostol etc. Vechea bisericuță se păstrează aproape în forma inițială, lemnul construcției fiind în stare bună
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
doar din câteva scene pe pandantivi și în emisferele calotelor. În prezent, ea este deteriorată și ștearsă, păstrându-se doar chipul Maicii Domnului îndurătoarea de pe calota din pronaos. Biserica păstrează câteva obiecte de cult de valoare printre care menționăm un potir de argint cu ornamentații florale și medalioane aplicate (din secolul al XVII-lea), o Sfântă Evanghelie ferecată în argint și tipărită în grecește la 1693, o icoană a Mântuitorului și alta a Maicii Domnului de pe catapeteasmă, iar în pridvor icoana
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
Surduc”. Mai încolo, se continuă inscripția astfel: ”...chitorii bisericii Vese Luca, Vese... Vese Toader, Iovan Petru”. Pe același perete, în alt loc, scrie: ”Biserica s-a reparat în 1887”. Pe suprafața peretelui nordic al altarului, lângă imaginea lui „Isus in potir”, se mai văd doar frânturi din pomelnicul ce se putea citi aici odinioară. La muzeul Țării Crișurilor din Oradea se păstrează o piesă de etnologie juridică, deosebită prin forma și destinația ei. Este vorba de un scaun, zis „de tortură
Biserica de lemn din Surduc, Bihor () [Corola-website/Science/319187_a_320516]
-
apostolilor, așezați în lavițe, în veșmintele preoților de țară, alternând coloritul grena, roșu și bej; în partea de jos, dincolo de intrări, ,cuviosul Alexie omul lui Dumnezeu” și Cuvioasa Paraschiva. În altar decorul pictat este alcătuit din: imaginea lui Isus în potir; părinții bisericii răsăritene; pe boltă, Sfânta Troiță și cete îngerești; pe timpanul de est, Maria și arhanghelii Mihail și Gavril. La ieșirea din sat, cărarea străbate un peisaj minunat, către culmea înaltă de 1353 m a masivului calcaros. De sus
Biserica de lemn din Belioara () [Corola-website/Science/315887_a_317216]
-
Coșula care se mai păstrează și astăzi menționăm o "Cruce de metal", în stil apusean, trei broderii cu caracter religios în fir de mătase cu perle, cel mai mare având și două rubine ("Acoperământul" pentru Sf. Disc, "Acoperământul" pentru Sf. Potir, "Aerul" sau văzduh pentru Sf. Vase) și un "Epitrahil", lucrate de mână și atribuite cneaghinei Anghelina, soția vistiernicului Matiaș, ctitorul bisericii. Casa egumenească din curtea Mănăstirii Coșula datează din secolul al XVII-lea și este catalogată ea-însăși ca monument istoric
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
la vânătoare în pădurile Dobrovățului cu arhitectul Constantin Iotzu. Profesorul Iorga a stăruit către industriașul Malaxa, care a acceptat să confeționeze clopotele și să le doneze bisericii de lemn. De asemenea, mai sunt aici icoane vechi pictate pe lemn și potire din metal prețios lucrate în filigran. Biserica de lemn din Dobrovăț a fost inclusă într-un program de restaurare cu fonduri europene. În jurul bisericii se află o curte de 4.000 de metri pătrați, în care se află o livadă
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
închisoare, Mărgelatu auzise de la un boier înlănțuit pe nume Hargot (Vasile Nițulescu), care fusese acuzat că a încercat să-l răstoarne pe domnitorul Gheorghe Bibescu (Ion Besoiu), o poveste despre existența unei comori. Boierul înlănțuit moștenise de la înaintașii săi bijuterii, potire și icoane de aur. Aurul fusese turnat în lingouri și îngropat în mina de la Baia de Aramă. De existența acestei comori nu știa decât verișorul său, boierul Vâlcu (Marin Moraru). Boierul închis le spune colegilor săi de suferință să ia legătura cu
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]
-
Biserica a fost extinsă prin construirea în partea vestică a pronaosului a unui pridvor închis din lemn de dimensiuni mari, terminat pe verticală cu o boltă cilindrică. Biserica se mândrește cu un patrimoniu bogat: icoane, clopote și obiecte de cult (potir și disc) din sec. al XIX-lea, precum și Evanghelie ferecată în argint din 1928. Biserica are o stare de conservare bună, existând totuși igrasie pe latura de nord, iar fundația din piatră fiind înclinată pe direcția transversală a bisericii. Biserica
Biserica de lemn din Ciurbești () [Corola-website/Science/316188_a_317517]
-
înfățișarea bisericii de astăzi să difere de cea din 1833. În patrimoniul bisericii se găsesc peste 50 de icoane pictate în secolul XIX dintre care cea mai valoroasă este icoana „ Sfintele Mironosițe la mormântul Mântuitorului ” pictată de zugravul Atanase. Un potir de argint din anul 1806 reprezintă și el mândria bisericii. Arhitectura exterioară a bisericii este în stilul neoclasic specific secolului XIX. Este construită din cărămidă , cu ziduri groase de 1 metru, în formă de cruce, altarul și sânii având o
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]
-
Ioana, Nicolae, Mihail, Ion, Dumitru, Maria, Ana.1910. Altarul nu are valori deosebite în afară de Sfânta Masă și de epitaful înrămat, folosit numai în zilele de Paști. În altar se mai găsește un sfeșnic de bronz cu două brațe și un potir. Pe pereții altarului sunt zugrăviți Sfinții Ierarhi: Nicolae, Ioan, Vasile și Grigore.
Biserica de lemn din Titerlești () [Corola-website/Science/320354_a_321683]
-
a cărei acțiune se petrece în Caracalul antebelic. Epigramele sale erau semnate cu pseudonimul Nicomah, fiind apreciate „pentru causticitatea și umorul lor fin”. A publicat 21 de volume de proză, versuri și epigrame: "Femeia cibernetică" (1969), "Demascarea lui Turnesol" (1970), "Potirul Sfântului Pancrațiu" (1971), "Postul clandestin" (1972), "Războiul undelor" (1974), "Dispariția profesorului" (1974), "Damen-Vals" (1975), "Sub aripa vântului de noapte" (1979), " Întâmplări ciudate la miezul nopții" (1984), " Aventurile unui soldat de plumb" (1993), "Endograme" (1998), "La roata norocului" (2000), " Ce mi-
Nicolae Paul Mihail () [Corola-website/Science/328932_a_330261]
-
tocmai pentru pictura acestor renumiți pictori. Pe valea Hârtibaciului sunt bisericile din Mohu, Fofeldea, Țichindeal, Retiș și biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Săsăuș. Obiecte vechi de cult de valoare istorică și artistică: Icoana Sfântul Nicolae, pictură pe lemn, sec.XVIII; potir de argint aurit; cărți de cult: Liturghierul lui Antim Ivireanul, Târgoviște, 1713; Liturghierul lui Iacob Stamati, Iași, 1759; Penticostar, București, 1743; Biblia, Blaj, 1795. În prezent, slujește în biserică părintele Ovidiu Petru, din anul 2003.
Biserica Sfântul Nicolae din Mohu () [Corola-website/Science/325484_a_326813]
-
ruptă în momentul când sătenii au hotărât ridicarea unei noi biserici. Această nouă biserică, prezentată în fotografia alăturată a fost construită în anul 1898, fiind făcută tot din lemn dar tencuită și văruită. De la biserica anterioară s-a păstrat un potir vechi de cositor pe care era gravat: ”"Pop Simion 1736"”. S-a folosit apoi un alt potir din bronz dar în preajma anului 1933 se folosea un al treilea potir, de argint aurit, cumpărat în anul 1910 de către Ioan Hora și
Biserica de lemn din Cornești, Cluj () [Corola-website/Science/325928_a_327257]
-
alăturată a fost construită în anul 1898, fiind făcută tot din lemn dar tencuită și văruită. De la biserica anterioară s-a păstrat un potir vechi de cositor pe care era gravat: ”"Pop Simion 1736"”. S-a folosit apoi un alt potir din bronz dar în preajma anului 1933 se folosea un al treilea potir, de argint aurit, cumpărat în anul 1910 de către Ioan Hora și Maria Sălăjan, morarii de la Băgara. Biserica avea două clopote bune, cu glas ”"foarte dulce și armonios"”. Despre
Biserica de lemn din Cornești, Cluj () [Corola-website/Science/325928_a_327257]
-
dar tencuită și văruită. De la biserica anterioară s-a păstrat un potir vechi de cositor pe care era gravat: ”"Pop Simion 1736"”. S-a folosit apoi un alt potir din bronz dar în preajma anului 1933 se folosea un al treilea potir, de argint aurit, cumpărat în anul 1910 de către Ioan Hora și Maria Sălăjan, morarii de la Băgara. Biserica avea două clopote bune, cu glas ”"foarte dulce și armonios"”. Despre acestea este amintită o altă întâmplare din viața comunității. În timpul primului război
Biserica de lemn din Cornești, Cluj () [Corola-website/Science/325928_a_327257]
-
arată că pe teritoriul satului a fost o așezare dacică. Din secolul al XV-lea sunt date care menționează existența unei mănăstiri de la care provine numele locului - Coasta Mănăstirii. Acestei mănăstiri i-a dăruit domnitorul Munteniei, Constantin Brâncoveanu (1668-1714), un potir cu inscripția „dăruit de Vodă Brâncoveanu”. Tot în această mănăstire, cu hramul Înălțarea Domnului, a trăit episcopul Iosif Stoica și, tot aici a fost locul de înmormântare a episcopilor Maramureșului. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Biserica Albă era
Biserica Albă, Rahău () [Corola-website/Science/323366_a_324695]