4,003 matches
-
rozul speranțelor a devenit cenușiul cu nuanțe din ce în ce mai închise al dezamăgirior, al neîmplinirilor. Dorul de Erica, hrănit luni în șir cu propria-i simțire, cu propria-i ființă, a devenit dintr-o dată nelegitim, năruindu-se orice speranță de a fi potolit. Amarrnic își mai reproșează faptul că, se lăsându-se purtat de val, se îndrăgostise mai mult decât nebunește. Se întâmplase cu aproape doi ani în urmă. Înainte de a se întâmpla avea mintea limpede, era ferm convins că implicarea într-o
I. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365175_a_366504]
-
priveau cu stupefacție: - Ai înebunit stimabile? - Lăsați-mă. Bran mă dă la gazetă... - Pentru ce? - Fiindcă am lipsit. Adică, am chiulit. În plus, mai sunt și derbedeu. Acum am aflat-o de la el. Ce vreți? Mă comport doar ca atare! - Potolește-te. Nu poate face una ca asta! Era însă prea departe de a se potoli. Atenția i-a fost atrasă de grafica desfășurată pe banca unui coleg: - Neicușorule, nu asta este gazeta? - Îhî, o colorez; i-a răspuns Mihai al
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
Fiindcă am lipsit. Adică, am chiulit. În plus, mai sunt și derbedeu. Acum am aflat-o de la el. Ce vreți? Mă comport doar ca atare! - Potolește-te. Nu poate face una ca asta! Era însă prea departe de a se potoli. Atenția i-a fost atrasă de grafica desfășurată pe banca unui coleg: - Neicușorule, nu asta este gazeta? - Îhî, o colorez; i-a răspuns Mihai al doilea mestecând gumă. - Mă talentatule, culorile astea nu-s ale mele? - Ba da. - Și cum
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
pe rânduri și grupuri distincte, ca niște plutoane disciplinate, adăpătorile pentru albine, făcute din anvelope uzate de tractor, tăiate în jumătate și în care erau așezate crenguțe ce pluteau pe apă, pentru ca albinelor, să le fie mai ușor să-și potolească setea. La urdinișuri era forfotă mare. Unele albine aterizau din zbor cu sacii de pe piciorușe plini cu polen, altele ieșeau din stup și după o scurtă ezitare își ridicau în văzduh aripioarele transparente, îndreptându-se iute spre locurile doar de
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
cu glas tare, în timp ce fața îi radia de bucurie, iar ochii îi luceau în lacrimii. -Nu am cancer! Nu am cancer! Am scăpat Eloim, Eloim, Eloim todaraba! (Dumnezeule mulțumesc mult)! Doamâna mea să fiți binecuvântată! Sofia a încercat s-o potolească, deoarece în jurul lor erau foarte multe femei bolnave care poate nu aveau aceeași șansă, dar spre surprinderea ei a observat că unele o priveau cu simpatie pe Eva și chiar i-au zâmbit amar. Aceasta a continuat să se minuneze
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
cu glas tare, în timp ce fața îi radia de bucurie, iar ochii îi luceau în lacrimii.-Nu am cancer! Nu am cancer! Am scăpat Eloim, Eloim, Eloim todaraba!(Dumnezeule mulțumesc mult)! Doamâna mea să fiți binecuvântată!Sofia a încercat s-o potolească, deoarece în jurul lor erau foarte multe femei bolnave care poate nu aveau aceeași șansă, dar spre surprinderea ei a observat că unele o priveau cu simpatie pe Eva și chiar i-au zâmbit amar. Aceasta a continuat să se minuneze
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
alături de Ion Iliescu, pe un fond roșu.Votați pe Ion Netea-Soare! Care ne v-a da mâncare! Era sloganul tipărit pe afiș.Mai era și un alt model de afiș.Tot pe fond roșu: Votați pe Ion Netea! Ce ne potolește setea! Unul din acest model era lipit chiar pe geamul cârciumi. În timp ce el dădea de băut la consăteni. Alături era Gicu lui Mârțoagă ce-i finanța campania.Vorbise cu el mai înainte:Băi, Gicule, finanțează-mi campania, că ai furat
ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE..., POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366400_a_367729]
-
-o mai mult de o jumătate de oră, minunându-mă de inteligența acelei furnicuțe, până ce a trebuit să plecăm (eram cu soția) fiindcă ni se făcuse frig și venea și ploaia... În altă zi, eram pe plajă, vântul se mai potolise, dar soarele mai mult stătea ascuns după nori și numai din când în când binevoia să-și arate fața, și atunci - doar fugitiv. Prin aer zbura o mulțime de pescăruși înfometați, făcând o gălăgie infernală cu țipetele lor... La un
FURNICA ŞI PESCĂRUŞUL de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366408_a_367737]
-
îț’ trag o mamă de bătaie soră cu moartea, de-o să mă pomenești toată viața ta. De obicei, se ajungea rar chiar și la amenințarea verbală, darămite și la punerea ei în practică. Atunci când totuși se-ntâmpla asta, femeia se potolea îndată, fiindcă realiza că era de rău dacă-și mai toca bărbatul la cap, tocmai pentru că acesta se înfuria foarte rar, fiind, cum am spus, un om foarte calm. A murit destul de tânără, înainte de începerea celui de-al doilea război
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
slobozise acel potop nemaivăzut ca să pedepsească pe cei doi copilași. Urgia ținu multă vreme și oamenii satului, adăpostiți care pe unde, abia au putut răzbi până la casele lor, dar pas să mai poată face ceva. Când stihia s-a mai potolit, mama și tatăl copiilor au pornit spre pădure să-i caute nădăjduind că Leura și Urmăn s-au adăpostit pe undeva. Dar drumul era de nerecunoscut, pădurea dărâmată gemea și se zvârcolea sub vânt, ducând strigătele părinților disperați: - Leura! Urmănaș
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
trei sau patru zile ?” “Poți să stai și-un an, și doi !”, îi raspund cu nonșalanță, Închizând ușa ‘napoi, chiar ... ținându-mă de clanță, Altceva nu-mi amintesc să-i fi zis și mă consum Că nu pot s-o potolesc pe nevastă-mea nicicum! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Inocență / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 949, Anul III, 06 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valeriu Cercel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
INOCENŢĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366630_a_367959]
-
cartea Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, ca o chemare la paza legilor evanghelice. Neagoe Basarab considera că liniștea este începutul tuturor virtuților isihiei. „Când sufletul a ajuns la liniște, și războiul din afară și cel dinăuntru se potolesc”. Ascensiunea și decadența, în viziunea lui Machiavelli, sunt determinate și de conducători și de șanse: „Destinul este arbitru a jumătate din acțiunile noastre, dar ne lasă să decidem cealaltă jumătate”. De asemenea, sunt determinate și de legile care acționează asupra
„DIVIDE ET IMPERA!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366623_a_367952]
-
genul acesta. De dat la câini nu puteau, deoarece părea făcut din piatră și oricum Decebal, câinele de serviciu, când a fost adus să adulmece, începuse să urle ca un dement și nici măcar șuturile luate în coaste nu l-au potolit. Să-l arunce undeva, nici atât, că-l găsea iar vreun dobitoc și reîncepea povestea, ba mai mult, intrau și la pitirea probelor, unde, de fapt, figurau ca recidiviști, așa că, treaba nu era prea simplă... - Păiii, șefu' uite că zic iooo
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
să ne gândim la riscurile bolilor venerice și de nu mai vreau să-mi amintesc ce alte complicații apar... unul ce a fost la o „variantă” din prea mult „patos” ce nu i-a dat astâmpăr până nu și-a potolit „trebuințele”, atunci când se ‘întoarce’, poate infesta soția, dar asta fără să o știe pe moment... ci, poate când îi este lumea mai dragă. Poate că nu mai trebuie spus că un asemenea comportament deficitar nu are cum să acceadă pe
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365549_a_366878]
-
Era lumina soarelui în apus. Aceasta a întredeschis ochii și i-a închis imediat la loc. A repetat gestul de câteva ori, întorcând capul în partea opusă sursei de lumină. Durerea primului contact cu aceasta pierdea încet-încet din intensitatea inițială, potolindu-se, devenind egală. Emanuela se afla pe pat într-o poziție nefirească și nu înțelegea de ce. „Ce s-a întâmplat?” Era extenuată. A închis ochii, din nou, încercând, printr-un exercițiu de memorie, să-și amintească cum a ajuns așa
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
să-mi povestești mai mult decât am văzut eu? -Lucrurile par așa cum le-ai văzut, dar realitatea e alta. Mihai încerca să explice situația, e greu să te faci înțeles de o femeie geloasă și plină de nervi. Mai repede potolești un taur în arenă în timpul coridei, decât o femeie rănită în amorul propriu, în propria ei iubire. -Nu mai rămân niciun minut sub același acoperiș cu o femeie de stradă, pentru că numai o femeie de joasă speță se lăsa purtată
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
LUMEA POVEȘTILOR STRĂBUNE, SAU SIMPLU...PUȘA, de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1003 din 29 septembrie 2013. ” Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei și la care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumusețe, de perfecțiune”, spunea Francesco Orestano. Câți dintre noi credem asta după ce ne îmbrăcăm haina Omului Mare? Prinși în vârtejul lumii nebune în care banul este stăpân, uităm de dragostea adevărată, uităm
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei” și dragostea părinteasca o măsurăm ... Citește mai mult ” Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei și la care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumusețe, de perfecțiune”, spunea Francesco Orestano.Câți dintre noi credem asta după ce ne îmbrăcăm haina Omului Mare?Prinși în vârtejul lumii nebune în care banul este stăpân, uităm de dragostea adevărată, uităm
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
un an după plecarea din România, un soi de sete... Nu e vorba de dorul tipic, de amintiri care crează melancolii, ci de o sete organică de seva pământului unde m-am născut, pământul din care strămoșii mei și-au potolit setea veacuri și veacuri. Acest soi de sete nu are nicio legătură cu aspectul psihologic, este pur și simplu o necesitate a organismului de a-și extrage energia necesară lui, din locurile potrivite lui. Am ajuns să văd munții, câmpiile
LUCIAN DUMBRAVĂ ARTA DE A PROMOVA ARTA LA COTELE SUBLIMULUI (I) de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366113_a_367442]
-
nr. 369 din 04 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Pământule, tu frate mai mare, care ne ții în brațe de mult, de prea mult timp, mai dă-ne-a ta iertare și de această dată, mai ține focu-n tine, mai potolește-o apă și nu te răzbuna. Tu ,care ai grijă ca-n iureșul mișcării să nu simțim rotații, să fie somnul lin, mai iartă-ne o dată, alungă din blesteme, pentru răule ce-l facem și că te-am istovit. Mai
PĂMÂNTUL , FRATE BUN de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361678_a_363007]
-
răzbuna. Tu ,care ai grijă ca-n iureșul mișcării să nu simțim rotații, să fie somnul lin, mai iartă-ne o dată, alungă din blesteme, pentru răule ce-l facem și că te-am istovit. Mai dă-ne încă hrană, mai potolește setea, mai dă o șansă vieții, mai ține-ne ... Și-atunci când fiecare, în clipa despărțirii, îți lasă trupul rece să-l ții în casa ta, eliberează-i duhul și lasa-l ca să zboare, spre-aduce mai departe povestea lui și-a
PĂMÂNTUL , FRATE BUN de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361678_a_363007]
-
provoace în fiecare secțiune a publicului o reacție adecvată: pe cei disponibili să-i atragă și mai mult, pe cei indisponibili ori să-i provoace și să le deschidă gustul ori să-i lase în pace, pe euforici să-i potolească, pe nesimțiți să-i evite, toate astea cu un singur discurs. Și Lui I S-a părut că formula optimă pentru a ataca această diversitate de audiență este parabola. Pentru că parabola este o poveste care pe unii îi lasă indiferenți
VOLUMUL PARABOLELE LUI IISUS. ADEVĂRUL CA POVESTE , DE ANDREI PLEŞU, APĂRUT LA EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351703_a_353032]
-
beau în neștire... O hărmălaie de nedescris. Numai unul înalt și strâmb de spate, cu fața măslinie ciupită de vărsat, zdrăncănea la o ghitară dezacordată cine știe de când o frază muzicală dintr-un cântec de preerie trist și sălbatic. - Mai potolește-te o dată, mexicanule!, se auzi vocea unui yankeu de la una din mesele unde se măsluiau la mare știință cărțile de joc. Abia pe la orele patru dimineața salonul rămase gol. Pe jumătate treaz, pe jumătate moțăind, domnul Forest ieși de după tejghea
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
Nu se ține ea de glume... - Mărine, necazu-i mare: Simt cum inima mă doare, Și-am să mor de supărare. Vreau să-ți spun, dar nu-ndrăznesc... Doamne, poate-nebunesc. Aoleu, mă prăpădesc. - Nu țipa, că... te pleznesc! Netă, ești descreierată? Potolește-te odată! Te-aude comuna toată? - Aoleu, și vai și-amar ... Ce tot țipi ca un birjar? - Că-mi faci capul calendar; Iar dacă nu-nchizi gurița... Îți înroșesc muzicuța! - Omule, uită-te-n în coastă! Printre pruni, vezi fata
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
premierei avută cu piesa “Livadă cu vișini”. Se strecura pe lângă ea în salonul japonez și se opri sub sabia samuraiului, cu o privire ciudată sclipind în ochii lui minunați. După ce i se risipi uimirea, Diana îl urma, încercând să-și potolească bătăile gonite ale inimii. - Nu am avut cu cine merge la balet... Se priviră intens. Diana încerca să își dea seama ce se întâmplase, ce îl determinase să o viziteze. După care, el se apropie cu pași mari și o
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]