16,810 matches
-
pregătesc degajările potrivite pentru așezarea mufelor, astfel încât și acestea să fie bine sprijinite. În timpul efectuării acestei operații se verifică înclinarea tubulaturii. Patul de așezare (figura 2.60Ă nu trebuie construit înainte de întărirea părții de jos a șanțului. Materialul cel mai potrivit pentru patul de așezare și pentru părțile laterale este nisipul de carieră, pietrișul cu diametrul de 10 - 15 mm sau nisip amestecat cu pietriș cu diametrul maxim de 20 mm. Înălțimea minimă a patului de așezare este de 0,10
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
momentul în care începe să imagineze povestea Domnului R. și a Teodorei se plasează în preajma războiului, poate chiar în timpul refugiului românilor dincoace de Prut, după căderea Basarabiei (iunie 1940). P.H.L. avea în jur de 60 de ani. Putea fi timpul potrivit pentru o poveste de dragoste târzie, pe care un bărbat se întâmplă să o trăiască după o lungă perioadă de neglijare a vieții intime, în favoarea unor preocupări acaparante și a multor responsabilități asumate. Eliberarea de ele, impusă de vârstă (dar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
naturalețe și autenticitate?” - filosofează autorul într-o paranteză, în timp ce Teodora pare „topită” de mângâierile Profesorului. Sau poate chiar este, nemaiputând rezista „asaltului” celui căruia continuă să-i spună în șoaptă „Domnule Profesor”. Pe când acesta este cuprins de o frenezie erotică potrivită mai curând fostului... student) „Ia să vedem noi - îmi zic, pregătindu-mi «spada criticăă - în ce «complicațieă a intrat și cum a descâlcit-o pînă la urmă «pudicul scriitoră P.H.L., astfel încât să nu o facă să roșească pe «duduca de la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
iubire, mărturisită la modul cel mai simplu, direct, fără patetisme, fără excese sentimentale, fără vorbe mari. Li s-a părut amândurora că această întâlnire le-a fost predestinată. Păcat că atât de târziu!... Sau, cine știe, poate la cel mai potrivit moment!... După ce l-a cunoscut mai bine, Teodora a avut senzația „aproape fizică” (cum a subliniat ea) că îl vede venind de undeva din visurile adolescentei care a fost, că l-a așteptat mereu doar pe el, chiar dacă s-a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
la piept mîngîindu-i urechile clăpăuge. Sosi, într-adevăr, după puțină vreme și Tomiță. Avea în spate o lopată, iar în mînă un pachet cu biscuiți. După ce rîse din belșug, fericit că se află și el acolo, spunînd cîte o vorbă potrivită fiecăruia, oferi biscuiții, cu multă dărnicie, Ilincăi. Toți ochii rămaseră pironiți pe pachetul atît de frumos colorat. Eu sap în echipă cu Tomiță! spuse Ilinca, nemaidînd nici o importanță faptului că fusese trasă la sorți. Lui Virgil îi mai veni puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăunul nevenindu-i să creadă. Eu le-am găsit pe toate trei, într-o crăpătură a zidului. Și voiai să-ți ascuți cuțitul pe ele, mototolule, așa-i? se zburli la el Nicanor. Bărzăunul nu găsi pentru moment un răspuns potrivit și, zdrobit sub greutatea privirilor domnului Nicanor, nu fu în stare decît să rupă o bucată mare de ciocolată și s-o vîre toată în gură. Păi eu de ce nu le dădeam voie să sape acolo? se adresă străinilor Nicanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vaca... se îngrijoră el. Lasă vaca fără teamă, îi spuse rîzînd un șofer. O păzim noi, că tot nu putem urca cu mașinile pînă sus. Mulțumesc frumos, zise el fericit și intră în grup. Nu-și găsi alt loc mai potrivit decît lîngă Ilinca. Virgil nu dădu nici o importanță acestui fapt. După cîțiva pași, Vlad îi întinse Ilincăi ciocolata lui spunîndu-i că el nu mănîncă "fleacuri de astea". Nu, Vlad, mulțumesc frumos, dar am și eu una la fel de mare, refuză politicoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
opri, nemaiștiind cum să continue. Își încreți fruntea, dar zadarnic. Ca să nu se facă de rîs, clătină din cap și spuse șoptit: N-are rost... zău...eu... Te rog, insistă Ilinca. Nu, se opuse hotărît Virgil. Acum nu-i momentul potrivit ca să-ți recit... crede-mă... O să-ți recit altădată. Nu te supăra. Păcat, spuse cu gura rotundă Ilinca... De-ai ști cît de mult îmi plac poeziile! Mai ales cele scrise de Eminescu și... și alții... Îmi pare bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lui Nuțu, dar acesta numai cît a văzut broasca și-a luat-o la fugă de credeai că-l urmărește un leopard. Virgil zîmbea superior și nu părea deloc dispus să se amestece în astfel de "copilării". Totuși, găsind momentul potrivit, prinse o șopîrlă și o strecură pe nesimțite în plasa Bărzăunului. Ilinca începu să țipe așa de tare, uitîndu-se la plasa cu pricina, încît Bărzăunul pricepu repede că a devenit victimă și aruncă plasa cu tot cu mîncare și cu șopîrlă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
așa?... Pentru că așa-i spune. Mare greu de priceput? Dealului Ursului de ce-i zice Dealul Ursului? Ție de ce-ți zice Virgil? Lui Ticu de ce-i zice Bărzăun? Hă, hă, hă, ce răspuns formidabil! rîse cu răutate Bărzăunul, găsind momentul potrivit pentru a-i plăti lui Vlad o poliță mai veche. Dacă nu cumva ai glumit, ceea ce nu cred, pentru un asemenea răspuns meriți o statuie în mijlocul mlaștinii, să rîdă toate broaștele de tine! Vlad făcu ochii mari. O asemenea batjocură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
atrăgea spre peretele de cremene, dar nu era atunci momentul să încerce dezlegarea nici unei taine. Și nici într-un caz nu s-ar fi putut încumeta singur spre o aventură de asemenea proporții. Deci trebuia să aștepte clipa cea mai potrivită pentru a-i convinge și pe ceilalți că porțile acelea de umbră care se zăreau spre vîrful peretelui pot oferi surprize extraordinare. Se uită din nou, cu mai multă atenție, mai ales spre cărarea ce părea că face legătura între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
înșel, prima mare enigmă din toată povestirea de pînă acum și nu cred să mai fie alta care s-o egaleze. Nu după multă vreme, doctorul, arheologul, studentul și domnul Nicanor ajunseră la marginea, pădurii și-și aleseră un loc potrivit, cît mai la umbră, pentru a-l aștepta pe Nuțu. După cîteva momente însă se sculară de acolo furioși din cauza unor furnici mici și roșii, nu prea dornice de musafiri și care i-au atacat fără nici un preaviz. Au căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care o să revenim. Cosmonautul își ia casca de pe cap; surpriză mare: un cap, un chip nemaivăzut; o față extrem de netedă, de culoare gri, doi ochi mari de culoarea chihlimbarului și sprincene ca de sidef, o gură normală, cu un nas potrivit. O frunte înaltă de la care pleacă un fel de puf capilar argintiu care se termina la spate cu mai multe șuvițe de păr lung de o culoare alb-argintie. In rest două măini, două picioare la un corp de o înălțime
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
vrânceană, comuniunea nemijlocită cu lucrurile. La Eminescu miticul are rolul de înveșnicire feerică a realului, transformându-l în prezent etern. * Se poate contura mai bine viziunea cosmică eminesciană referindu-ne la lirica lui Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Autorul Cuvintelor potrivite, manifestă o pregnantă tendință de a reduce dimensiunile mari. Infinitul, veșnicia, azurul, stelele devin apropiate, intime, pe măsura micilor lucruri. Calea pe care o urmează Arghezi este inversă celei a lui Eminescu. Acesta pleca de la elementul limitat și-i conferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
universal cei mai mulți poeți au glorificat existența, poezia constituind o liturghie care oficiază celebrarea ei ca pe un ritual divin. Nu însă toți la modul absolut, unii dintre ei având și momente de ieșire din entuziasmul necondiționat. Deși pentru om vremea potrivită exaltării ontice are măsură scurtă, totuși "muritorilor le sunt date zile nemuritoare", afirma Pindar, pentru că "există o vecie a vremii"; "bucuria și slava dau în flăcări când tot ce poetul atinge cu strunele se află în armonie" cu omul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Când o să zăbovească vântul într-o întoarcere care să se facă semn ? Atunci când cuvintele, îndepărtată dărnicie, vor vorbi fără a delimita, pentru a da un sens când arătând ne vor duce la locul potrivirilor dintâi, pe muritori dăruindu-i întrebuințării potrivite acolo unde cheamă corul liniștii, unde dimineața gândirii, către unison în smerită lumină se-nalță. Poemul și cvadratura cercului Nu există nimic care să înalțe mai mult sufletul oamenilor mari decât libertatea. Cassius Longinus Cvadratura cercului constituie o celebră problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să-ți spun, să râzi, să ai o vinișoară mică la tâmplă și nici o aluniță pe spate, să porți pantaloni din ăia idioți, cu turul jos, de care nu suport, să mănânci bomboane. Multe. Să fii pantagruelică. Pofticioasă. Nu grasă. Potrivită. Cu un păr frumos. Scurt, eventual. Sau lung, dar nu roșcat. Nu sexy, simpatică. Simpatică, într-un mod bizar. Cu voce de puștoaică și... și... habar n-am. Nu știu dacă te vreau tâmpită sau genială. Ocazional. Dacă ai fi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
început să le încredințeze mici sarcini de îndeplinit și n-a mirat pe nimeni că tinerii se descurcau. Poate că dura mai mult pînă izbuteau, sau poate că erau nevoiți să încerce mai multe metode pînă o găseau pe cea potrivită dar rezultatul era, de fiecare dată, cel așteptat. Și cum altfel decît așa, încercînd iar și iar, greșind, de multe ori, dar corectînd de fiecare dată, înveți atîtea cîte sînt de învățat în viață? Și cum altfel se clădește o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vere, cît de mulți ne-am strîns aseară la masă? Într-o zi, s-ar putea să nu mai ajungă mîncarea și atunci unii vor trebui să se retragă! Sau: Păi de unde știi tu, Lupino, că vizuina asta e mai potrivită decît celelalte? Că doar n-ai avut mamă și tată să-ți explice sau, acolo de unde vii tu, puii aterizează în lume gata învățați?! Răutățile lupilor tineri i se înfigeau drept în inimă, rănindu-l ca spinii veninoși. Altul poate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lup tînăr și curajos, aidoma lui, își luase soarta-n mîini și plecase încotro văzuse cu ochii. Îl urma aleasa inimii, lupoaica pentru care, dacă ar fi trebuit, și-ar fi dat și viața. Plecau în lume, să găsească locul potrivit pentru a se stabili și a întemeia o familie numeroasă și puternică, asemenea celor din care se trăgeau amîndoi. Tînărul lup era încrezător în forțele proprii și în destinul ce-i fusese hărăzit și care i-o scosese în cale
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
trebuie doar să vrem, și putem răsturna munții. Ce-i drept, uneori vom reuși dacă nu să-i răsturnăm, măcar să-i zguduim cît să se audă de departe. Așa au gîndit și cei doi fugari. Au mers, în căutarea locului potrivit, zile la rîndul. Poate că, la început, nici n-au dorit cu adevărat să se stabilească undeva. Plăcerea umblatului, a descoperirii atîtor locuri incredibile, a atîtor ființe deosebite, le-a fost unic țel. Au străbătut munți, apoi văi, apoi, de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lor. Dar acestea au fost puține doar cît să nu uite că-i iarnă. În rest, a toamnă tîrzie arăta vremea, și cei doi proaspăt deveniți părinți se rugau ca norocul acesta să nu-i părăsească prea curînd. Se dovedise potrivită oprirea lor acolo, în vizuina de la marginea pădurii. Unde să mai înainteze, cu micuțul după ei? S-ar fi expus unor riscuri inutile; așa că a trebuit să se mulțumească cu spațiul acela limitat de la lizieră, expus necunoscutului cîmpiei, dar și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
grilei oficiale), urmate de comentarii critice la cărți de literatură, proza de ficțiune mi-a oferit iluzia unei libertăți de expresie mai greu de controlat de cerberii cenzurii (D.G.P.T. - Direcția generală a presei și tipăriturilor). Credeam că am aflat terenul potrivit pentru simboluri și parabole inofensive la examenul „purității ideologice”. Astfel, descrierea unui fenomen geologic obișnuit se voia o metaforă a „transformării revoluționare” suportată de satul românesc, sufocat sub tăvălugul „socialismului atotbiruitor” ( Alunecarea). apărut cu titlu schimbat (Sufletul pământului) și cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
aude, își piaptănă cu degetele părul sârmos, „ușor grizonat”, cum zice dactilografa, și își exersează talentul muzical fluierând Menuetul lui Boccherini în timp ce răsfoiește colecțiile de ziare aflate în holul mare al redacției. I-o va plăti lui Constandache la timpul potrivit! El știe să aștepte! Deocamdată, sarcinile! Să le rezolve repede și bine ca să se constate că este „indispensabil”. Ca să ajungă unde este, el „a muncit”, s-a „sacrificat”, „a făcut teren”, a mers pe coclauri cu Gazul sau cu căruța
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
aprobare, dar între timp să-și completeze dosarul etc., etc. Ea se va agita înnebunită în cușca îndoielilor, lovindu-se orbește în plasă, dar fără a găsi (încă!) o portiță. Trebuie să ai o lanternă în buzunar și, la timpul potrivit, să i-o luminezi pe cea mai mică (portiță). Va ieși prin ea fericită, dacă îi întinzi nu mâna, ci și un singur deget... Îl va săruta, va face orice cu el. Va fi, fără îndoială, un „om cu care
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]