1,132 matches
-
sau nu. De cele mai multe ori ea te scrie pe tine și nu tu scrii poezie. Cum să aibă oră fixă? Ca locuitor al acestei emoții și ca unul dintre oamenii ținutului care mai crede în inspirație (pe aceste vremuri accentuat pozitiviste e ușor să fii considerat vetust), vă pot spune că poezia vine pe neașteptate și pleacă fulgerător. Te lasă de multe ori deznădăjduit și cu mâinile goale. S-o oprești, imposibil. E ca și cum ai încerca să păstrezi cu tot dinadinsul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
I (1ère série), 3 (1974), pp. 111-121. Vezi și scrisoarea lui Alois Closs către Eliade, Graz, 17 octombrie 1953, cf. Corespondență I, p. 203. 5. Ipoteza „originii” ca vector metodologic poate scufunda cercetarea, printr-o anchetă exhaustivă, într-un demers pozitivist, care câștigă în extensiune și exactitate, dar pierde în intensiunea unui înțeles lăuntric al faptelor eminamente religioase de care se ocupă un istoric al religiilor. A trasa istoria unei religii, a-i cuprinde morfologia mereu estompată de variabila „arheologică” a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ci pentru că așa am fost educați. Educația ține într-o măsură foarte mare de țara de unde vii. De mediul în care ai fost format. Promotorii noțiunii de "mediu" din Franța trec drept niște personaje necioplite. Sainte-Beuve, Hippolyte Taine sunt niște pozitiviști, niște determiniști, niște materialiști și alte alea. Atunci când ideile unui om cinstit ne șochează, să privim cu atenție humusul pe care a crescut. Cu cine a copilărit alături, ce fel de chipuri a văzut în jurul lui, ce cântece de leagăn
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să se întoarcă și el aici ar fi un lucru lipsit de logică. Faptul cel mai întristător, în această curioasă involuție a statului Israel (o invenție laică), pe pământul lui Israel (reminiscență biblică), este copita măgarului: vârful avansat al spiritului pozitivist, cel al fondatorilor acestui stat, s-a transformat în vârful de lance al supranaturalului. Dacă bunii mei magiștri parizieni ar fi putut presimți așa ceva, ar fi avut loc multe sinucideri la Sorbona. Mă întreb chiar dacă nu cumva, atunci când și-a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
O pudoare victoriană, de o pedanterie moroză. Ne e rușine, în fond, de actul vital al "consumului" textelor literare, ca și cum ne-ar fi rușine că mâncăm, că bem apă, că respirăm. Și ce punem în locul experienței estetice nemijlocite? O aspirație pozitivistă, un schematism scientizant, ce ar consta într-o "metodă" cu impulsuri de acaparare a întregului câmp al exegezei, într-o trufașă operație de "explicare", desigur "științifică", a operei, de secare a inefabilului, de suprimare a iraționalului. Să fim sinceri: o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
OGLINDĂ (Călin Teutișan) O bună școală de eminescologie s-a dezvoltat la Cluj de-a lungul vremii, mai ales pe două direcții de cercetare, cu punctul de plecare în demersurile a doi iluștri profesori universitari. O linie, să-i zicem, pozitivistă, avându-l ca magistru pe G. Bogdan-Duică și o alta, exegetică prin excelență, dezvoltată din comentariile pe criterii pur valorice, estetice, ale lui D. Popovici. Nu vreau să dezvolt acum și aici o analiză a acestora dar trebuie să notez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
forțînd-o să-și intensifice investigațiile, să-și perfecționeze metodele de cercetare. Astfel, s-a impus în lumea științifică metoda experimentală, a cărei utilizare a fost generalizată în toate științele naturii. Filosofia însăși devine foarte receptivă față de rezultatele cercetărilor științifice. Spiritul pozitivist domină o bună parte din secolul al XIX-lea. Metoda experimentală a pătruns și în domeniul psihologiei. W. WUNDT (1832-1920) a creat, la Leipzig, în 1878, primul laborator de psihologie experimentală; un laborator similar a organizat și TH. RIBOT (1839-1916
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
BINET, P. JANET, N. VASCHIDE, H. PIÉRON). Psihologia se desprinde astfel de ultimele legături care o mai mențineau sub dependența filosofiei. Ribot însuși spusese că în laboratorul său se studiază fenomenele psihice, nu se face metafizică. Un astfel de curent pozitivist și experimentalist nu putea să nu se manifeste și în pedagogie. Și aici a apărut după cum s-a arătat o reacție față de pedagogia veche, acuzată de a fi avut un conținut constituit din norme deduse exclusiv din scopul educației, scop
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
intervenția divinității: "E în perioada senzitivă o orînduire dumnezeiască ce însuflețește prin spirit lucrurile inerte" (14, p. 40). Prin conținutul unora din scrierile sale, ca și prin declarații directe, M. Montessori lasă impresia că se bazează pe o concepție filosofică pozitivistă, vrînd să dea teoriei sale o bază științifică. "Casele copiilor" pe care le-a creat le considera ca laboratoare ale științei umane, iar prima sa lucrare Metoda pedagogiei științifice cuprinde chiar în titlu intenția de științifizare a pedagogiei. Winefried Böhm
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Atti pentru a-mi revărsa extazul și bucuria demons trativă înaintea privirilor sale nedumerite. Mă îmbătam de măre ția propriilor mele porniri și virtualități! Bineînțeles, Atti a avut grijă să mă coboare pe pământ și să-mi răstălmăcească în mod pozitivist și pământesc visările-mi cerești. N am protestat decât cu jumătate de gură. Fie că mi era lene, fie că nu găseam de cuviință să mă opun, fie că avea puțintică dreptate... Până la urmă, am motivat în fața propriilor mei ochi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că mă execut și mă las și condus de ea jumătate din dans, că așa îi place. Ce zici! La vîrsta asta noi scormoneam în țărînă! Dar să lăsăm amintirile, deși noi avem magia lor cum poate alții (oamenii practici, pozitiviști, cum ar zice Eminescu) nu o au. Copilăria noastră știe de Moș Crăciun, cum spui și tu în scrisoare, și pentru mine este și înainte tot Moș Crăciun, nu Moș Gerilă. Tradiția e mai puternică și cultul pentru ea este
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
aceea de a-i corecta pe specialiștii în cutare sau cutare materie. și, lucrul ce merită apreciat, datorită contribuțiilor sale adevărul despre oameni și opere se înmulțește. Istoric literar de factura descrisă mai sus, Nicolae Gr. Stețcu era, deopotrivă, un „pozitivist” și un „sentimental”. Punea în cercetările sale mult devotament și multă grijă. îmbina cultul celebrării cu cel al exactității. Studiul cel mai bun pe care mi l-a dat spre publicare, „Contribuții la viața lui G. Ibrăileanu” (cinci părți), îl
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
un ecart ironic naturalismului efectele, este un mod de a scrie după rețetă, așa cum G. Călinescu scrie romane balzaciene după rețetă. Ictusul ironic devoalează jocul dublu de scriitură în oglinda unui model prestigios, dar și a unei mefiențe față de epistema pozitivistă a sfârșitului de secol XIX. Acest reflex nu face dispozitivul optic invocat mai puțin funcțional, ci ne demonstrează că avem un autor care și-a deconstruit modelul și l-a reasamblat, un autor care-i cunoaște toate piesele. O făclie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
patologic, de convertire prin violență la o religie a violenței, care altfel îl condamnă sau îl desemnează ca potențială victimă, cealaltă dimensiune este științifică, dată de fondul patologic care se reflectă în epistema de sfârșit de secol XIX, o paradigmă pozitivistă care-și relevă aici mai degrabă vul- gata. Felul în care violența este redată din perspectiva naratorului reprezintă o altă formă de aliaj pe care teoriile rasiale o vor recupera și remodela pentru a da o expresie sistematică violenței. Avem
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
insinuat-o Shakespeare prin personajul Don Adriano de Armado, din Love’s labours lost. Fâsâiala sovietică din august 1991 ar fi de un pur efect comic din vremea filmului mut, dacă n-ar fi fost cadavrele celor trei tineri. Explicația pozitivistă a fenomenului e desigur posibilă, plauzibilă și adevărată, dar în fond rămâne irelevantă. E adevărată, dar nu destul de realistă. Un realist profund nu se mulțumește cu explicații prin A+B. Nu le respinge, bineînțeles : explicația pozitivistă, cauzalistă, este ineludabilă, obligatorie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
celor trei tineri. Explicația pozitivistă a fenomenului e desigur posibilă, plauzibilă și adevărată, dar în fond rămâne irelevantă. E adevărată, dar nu destul de realistă. Un realist profund nu se mulțumește cu explicații prin A+B. Nu le respinge, bineînțeles : explicația pozitivistă, cauzalistă, este ineludabilă, obligatorie, riguroasă, strictă. Dar cine se mulțumește cu atât, în anumită ordine de evenimente și fenomene, nu ajunge la esența lucrurilor. Un realist profund merge mai departe cu analiza, cu raționamentul, cu imaginația, cu intuiția. El trebuie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mă stârnească. Interesul constant al lui Eliade pentru acest scriitor, total neluat în seamă în timpul vieții, e cu atât mai remarcabil, cu cât e vorba de un spirit față de care se afla la antipod : un „agnostic” ireductibil, ireligios și antimistic, pozitivist și evoluționist (dar luându-l în derâdere pe Darwin) ; pe de altă parte însă, ce e drept (și asta contează), un spirit de cea mai desăvârșită libertate, la culme de original, cu un umor tipic englezesc și de o ironie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
esenței a cincea, interpretator al documentelor în sens hieroglific, pe plan colosal. Istoria critică a românilor dă în ordinea intelectului aceleași emoții epice ca și Contele de Monte-Cristo. Gândirea lui Hasdeu nu merită să fie neglijată, cu tot diletantismul ei. Pozitivist, transformist, el admite și o selecție providențială pe lângă cea naturală. În chipul acesta devine rasist, îmbrățișător al "doctrinei predestinațiunii ginților". Hasdeu acceptă "gințile alese", cu rectificarea că nu crede într-o damnare eternă a unor popoare, într-o "fatală bestialitate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ideii prin cuvânt; când e cazul face pacientului un simplu examen de cunoștințe; în sfârșit, metoda cea mai teribilă este considerarea minții autorului studiat sub raportul fenomenologic, încadrarea lui într-un lanț de necesități și imperturbabila clasificație. În acest moment pozitivist Maiorescu creează o expresie nouă, memorabilă (limbut, beție de cuvinte). Capodopera polemică a lui Maiorescu este Beția de cuvinte. Răspunsul la discursul de recepție al lui Duiliu Zamfirescu la Academia Română e de altfel și el o capodoperă de umor rece
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
identifică următoarele trei moduri fundamentale de regionalizare [2004, p.32-33]: regionalizarea normativ - formală care se referă la cadrul instituțional al regionalizării, având caracter normativ pentru societate (împărțire administrativ - teritorială); regionalizarea simbolic - informală, determinată de apartenența culturală și de grup; regionalizarea pozitivist - științifică, utilizată de știință în crearea spațiilor determinate de construcțiile raționale ale realității din diferite domenii (spațiul geografic, spațiul social, spațiul economic, etc.). Triada modurilor de regionalizare argumentează clasificarea propusă de H.H. Blotevogel [1996, p.44-68] în care se disting
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
interdependență dintre modurile de regionalizare prezentate, care se crează în procesul de organizare al regiunilor, demonstrează caracterul evolutiv al acestora. Modificările survenite în organizarea regiunilor sunt consecințe ale multiplelor interacțiuni manifestate la nivelul acestora. Din punct de vedere al regionalizării pozitivist - științifice, caracterul complex al conceptului de regiune face dificilă o clasificare a acestora. Printr-o analiză a conceptului, Richardson [1973, p.19] definește trei tipuri de regiuni: o regiunea omogenă, care grupează unitățile teritoriale pe principiul asemănării, după considerente geografice
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
lui D.Vatamaniuc la actele privind numirea ca subbibliotecar: „Contemporanii lui Eminescu considerau că poetul își revenise din boală și i se puteau încredința funcții publice” (O.XVI, p. 802) trebuie înțeles în contextul rigorilor speciale ale unei ediții academice, pozitivistă până în vârful unghiilor la 1989. Editorii nu cunoșteau, apoi, petiția lui B. P. Hașdeu din octombrie 1884 către același Ministru al Cultelor, prin care ruga să fie angajat la Arhivele Statului din Iași pe un post rămas vacant „d. Mihai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
alți scriitori români își petreceau timpul în tihna acestor ziduri vechi. Iată cum poeta a salvat mănăstirea, zic cei care ți împărtășesc asemenea taine. Vreau să spun că există multe necunoscute în ecuația acestei vieți, ca să mă exprim în expresie pozitivistă; că există, adică, taine până azi ținute bine în rostul lor. La fața locului simți, însă, din primul moment că te afli în poezia eminesciană. Casa poetului are deschidere către largul cimitir care se încheie, mai jos, cu biserica Sfântul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
lucrare pentru care a redactat articole referitoare nu numai la Costache Conachi, autor pe care îl și editează, ci și la Ion Budai-Deleanu, Ioan Barac, Ienăchiță Văcărescu, Ion Creangă și Mihai Eminescu. Demersul său istoriografic este unul de factură predominant pozitivistă, sprijinit însă și pe câștigurile de abordare și de metodă ale anilor ’60-’80 din secolul trecut. Și-a îndreptat atenția, de asemenea, spre relațiile care pot fi stabilite între opera literară și cea plastică, spre istoria culturii sau spre
TEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
și numeroase traduceri. În texte apărute în periodice ori în broșuri și volume precum Două sărbătoriri literare feminine: Ricarda Huch și Isolde Kurtz (1934), Sippenfeindschaft und Wiedervergeltung im Nibelungenlied (1938), prezintă și explică aspecte ale culturii germane, într-o manieră pozitivistă, adecvată scopului urmărit, acela de informare și promovare. Deosebită - prin informația utilizată și metodă - este teza de doctorat, Cântecele de cruciată ale lui Walther von der Vogelweide, o cercetare de literatură comparată aplicată producțiilor similare din „mittelhochdeutsch, provensală, flamandă și
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]