9,158 matches
-
la prăbușirea comunismului în cea mai mare țară comunistă și în care s-a născut bolșevismul. Meritul acestui lider este incontestabil. Rusia s-a născut pe ruinele URSS-ului și regimurile comuniste din țările aflate sub influența sovietică s-au prăbușit și ele, deschizând drumul democrației. Acțiunea lui Gorbaciov a constituit o mare «reparație istorică». Totodată, comunismul s-a dezvăluit (fără a se mai ascunde sub diverse măști) ca fiind o mare utopie distructivă: Dacă utopia și iluziile pot fi înțelese
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
externe crescânde. Însă doar Mișcarea legionară s-a arătat receptivă față de aceste chemări. «Reconcilierea» cu Mișcarea legionară a marcat o deplasare spre dictatură și totalitarism a întregului regim. Dar această manevră nu a putut asigura durabilitatea regimului care s-a prăbușit în primele zile ale lunii septembrie 1940. Iminența izbucnirii celui de-al doilea război mondial este vădită de expansiunea teritorială a Germaniei hitleriste (care a anexat Cehoslovacia, Austria, a împărțit Polonia împreună cu URSS) și de pactul Molotov-Ribbentrop, precum și de Dictatul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
din țările comuniste aflate sub influența fostei Uniuni Sovietice a trecut și peste noi. Oare cine nu-și amintește cu emoție și respect de febra acelor zile de iarnă de după 22 decembrie 1989 și de martirii Revoluției? Odată ce s-a prăbușit dictatura cea mai odioasă din această zonă a Europei, după atâția ani de privațiuni și suferințe, am asistat la cea mai teribilă descătușare a poporului român însetat de dreptate și libertate. Cineva spunea că: „acolo unde se sfârșește teama, începe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la baza acestei decizii. Dacă ar fi înăbușit în sânge revoluția, se puteau aștepta la alte revolte și mai mari (riscul fiind sporit și pentru integritatea lor). Pe de altă parte, schimbarea părea iminentă (regimurile comuniste din țările vecine se prăbușiseră deja). Situația generală actuală din România poate fi sintetizată chiar și în câteva cuvinte, prin expresia populară: „am căzut din lac în puț”. Nivelul de trai al oamenilor de rând (a majorității covârșitoare a populației) a scăzut mereu în mod
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Groparii din cimitirul Ghencea nu știau, se pare, pe cine îngropau. Toate aceste detalii arată că sfârșitul mizerabil de care a avut parte Ceaușescu este de o vulgaritate extremă. Iar, dacă îl raportăm la luxul și slava de unde s-a prăbușit cuplul dictatorial, el pare o ironie demonică. De altfel, acest sentiment că istoria este o comedie proastă, că am trecut de la o teroare trivială la o libertate trivializată, îl suport cel mai greu. El mă face să vreau să uit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
planuri diferite crimele fascismului și ale comunismului. De ce? Nu sunt tot crime? N-a existat un «Nürnberg al comunismului», așa cum a existat un «Nürnberg al nazismului», nu fiindcă ororile săvârșite de comunism ar fi mai puțin abjecte. Nazismul s-a prăbușit la sfârșitul unui război. El a fost judecat de învingători. Comunismul s-a prăbușit fără să existe învingători și învinși. Dar, oare, cele două coșmare ale secolului nu sunt la fel de detestabile? Deportările la Canal sau în Bărăgan (cu regimuri dure
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
existat un «Nürnberg al comunismului», așa cum a existat un «Nürnberg al nazismului», nu fiindcă ororile săvârșite de comunism ar fi mai puțin abjecte. Nazismul s-a prăbușit la sfârșitul unui război. El a fost judecat de învingători. Comunismul s-a prăbușit fără să existe învingători și învinși. Dar, oare, cele două coșmare ale secolului nu sunt la fel de detestabile? Deportările la Canal sau în Bărăgan (cu regimuri dure de exterminare fizică), în numele «urii de clasă», au fost mai puțin criminale decât deportările
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
schelei, șurubul se mai ridica cu câteva sutimi de milimetru. Niște pietoni remarcaseră tărășenia și începuseră să își dea cu părerea despre ce se va întâmpla. Majoritatea erau de părere că, în mai puțin de două ore, schela se va prăbuși pe Magheru, îngropând sub ea câteva mașini și probabil și niște oameni. Iar acum oamenii așteptau deznodământul privind la ceasuri, bând beri reci cumpărate de la ghereta de la colț. Un polițist se strecură prin mulțime. - Ce faceți aici? se răsti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
înfăptuite aproape zilnic de japonez. De exemplu: - închisese robinetul din bucătăria unui orfelinat, salvând astfel de la înec 26 de copii; - gonise cinci câini vagabonzi care încolțiseră o domnișoară în Cișmigiu; - desfundase burlanul unei școli, drept care acoperișul acesteia nu se mai prăbuși, îngreunat de apă, peste cei 209 elevi aflați la ore; - înșurubase un bec de 40 de wați în beciul doamnei Vrânceanu; - împinsese o Dacie 1310 rămasă în pană în intersecția Calea Victoriei cu Bulevardul Dacia, salvând viețile celor patru persoane aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
asupra animalelor și este condamnat la o pedeapsă de nouă ani de închisoare fără drept de apel și fără suspendare. Declar procesul încheiat. Aplauze și câteva urale zguduiră sala. Lupul făcu semnul victoriei, adică un V, cu laba. Vânătorul se prăbuși pe jos plângând. Bunica Scufiței suspină și își duse o batistă la ochi. Iar eu, grefierul de ședință al tribunalului, am așternut pe hârtie această poveste în toate detaliile ei. Și acum, lipsit de alte preocupări, mă duc la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în fața fetei se întinde o râpă. Fata cade în genunchi plângând și urlă hohotind: „Mateeeeeeeeeeiii!“. Din râpă își ia zborul o pasăre și dispare la orizont. Asta-i tot. Printr-un miracol am reușit să mă abțin să nu mă prăbușesc pe masă râzând. În liniștea care se lăsase din nou, mi-am aprins o țigară și am golit sticla de vin dintr-o înghițitură. Ceilalți îl priveau pe Marcel. În privirile lor se citea admirație și respect. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în aer, vizibilă, palpabilă chiar. Ceasul de la mână-mi arăta că se apropie ora 21. Încă patruzeci și cinci de minute până când începea Sopranos. M-am urcat pe covorul zburător și am părăsit încăperea prin peretele dinspre vest, care se prăbuși în urma mea. Zburând peste Magheru, l-am văzut pe Baronu’. M-a văzut și el pe mine și mi-a făcut voios cu mâna. Mâine mă duc să îmi dau demisia de la Greenpeace, iar poimâine voi ieși din ACR. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
liniștit înspre el. Cum valul nu părea să se grăbească, abia înaintând, Shuoke nu se sperie prea tare. Dar peste nici o secundă, valul ajunsese la câteva zeci de metri de Shuoke, care începu să înoate din răsputeri - evident zadarnic, valul prăbușindu-se peste el și trăgându-l la fund, moment în care Shuoke se trezi, simțind nevoia să se pișe. Probabil că între pișat și vis exista o legătură, și anume apa, își zise, orbecăind prin cameră în direcția camerei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
coș, ca să apere de vânt, erau așezate în semicerc: păreau să sugereze o lume în care specia umană a dispărut, iar lucrurile nu știu decât să vorbească despre absența acesteia. Am avut o senzație de amețeală, de parcă m-aș fi prăbușit dintr-o lume într-alta, și în fiecare dintre ele ajungeam puțin după ce sfârșitul lumii avusese loc. Am trecut prin dreptul terasei după o jumătate de oră. De pe un scaun, văzut din spate, flutura o panglică liliachie. Am coborât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
jos și țineți-vă de brațul meu; urmați-i pe ceilalți; suntem deja la capătul podului, îi spun, sperând că argumentele mele o vor liniști. Iar ea: — Aud toți acești pași desprinzându-se de o treaptă și avansând în gol, prăbușindu-se; o mulțime care se prăbușește... spune, tot poticnindu-se. Privesc în jos, prin spațiile dintre treptele de fier, la râul incolor, care transportă bucăți de gheață, ca niște nori albi. Într-o spaimă de-o clipă, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
meu; urmați-i pe ceilalți; suntem deja la capătul podului, îi spun, sperând că argumentele mele o vor liniști. Iar ea: — Aud toți acești pași desprinzându-se de o treaptă și avansând în gol, prăbușindu-se; o mulțime care se prăbușește... spune, tot poticnindu-se. Privesc în jos, prin spațiile dintre treptele de fier, la râul incolor, care transportă bucăți de gheață, ca niște nori albi. Într-o spaimă de-o clipă, mi se pare că aud ce aude ea: fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Valeriano, râzând. — Revoluția nu dă în judecată visele, Irina Piperin, îi răspund eu. — Nici nu ne scapă de coșmaruri, replică ea. Valeriano intervine: - Nu știam că vă cunoașteți. Ne-am întâlnit într-un vis, spun eu. - Eram gata să ne prăbușim de pe un pod. Iar ea: — Nu. Fiecare om are un vis diferit. — Iar unii se nimeresc într-un loc sigur ca acesta, la adăpost de orice amețeală... insist eu. — Amețeala există pretutindeni - și apucă revolverul pe care Valeriano l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
erau ruine tipice pentru sudul Africii; erau ziduri văruite ce păreau să se fi năruit până la câteva picioare deasupra pământului, de parcă le-ar fi turtit o greutate; altele încă își mai aveau acoperișul sau doar scheletul acoperișului, căci paiele se prăbușiseră înăuntru și fuseseră mâncate de furnici sau luate de păsări ca să-și construiască cuiburi. — Asta-i ferma? — Da. Iar acolo - vedeți -, acolo am locuit noi. Așa cum o prevenise pe Mma Ramotswe, Mma Potsane revenea aici cu tristețe; aici își petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în buzunare și să mergi. Să mergi până te lasă oasele și mușchii, ca-n Legiunea Străină. Și să fii fericit că nimeni nu se va întoarce să-ți ridice botul înfundat în nisip. Te lasă acolo când te-ai prăbușit. Îți mai trebuie pozele bunicilor? Nu, Dumnezeu să-i ierte. Mai ai nevoie de toate cărțile? Nu, nu m-au făcut mai deștept și nici mai bogat. Tablouri? Nu erau ale unor nume mari și, dacă vrei artă, sunt destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rachiu de cactus și blestemînd ca un posedat cînd vedea că broasca nu suferea, deși el o străpungea cu cuțitul și o tăia În bucăți. CÎnd, În cele din urmă, Îi retezase dintr-o singură lovitură capul și broasca se prăbușise la pămînt, avusese ocazia să constate, uimit, că Încă mai Încerca să-l muște și avea să facă asta aproape o jumătate de oră, iar trupul continuase să trăiască și inima să-i bată, cu aproape desăvîrșită normalitate, vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întreg, nici un scaun care să poată fi folosit, iar comoara lui cea mai de preț, chihlimbarul obținut după ani de recoltă răbdătoare pe țărmul mării, dispăruse cu totul. Văzînd că pînă și mizerabila lui saltea fusese sfîșiată cu cuțitul, se prăbuși abătut pe frunzele uscate, observînd cum acestea se lipeau de miile lui de răni și Îngăduind, pentru prima oară de cînd se ținea minte, ca lacrimile să-i curgă pe obraji. Își dădu frîu liber lacrimilor și plînse fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu sete spre cel mai mare mascul al unei familii de foci. Surprins de moartea bruscă, spintecat În două ca o portocală lovită de o săgeată care nimerește drept la țintă, bietul animal făcu un salt În aer și se prăbuși pe stîncă fără un geamăt măcar, lovind de două ori cu coada o băltoacă din apropiere, din care a ridicat În aer perdele de apă Înroșită. Pentru femele și pui, născuți pe acea insulă generație după generație, după ce poate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sau curajul. Aceasta era moartea naturală și logică, demnă de un cap de familie și rege al turmei, dar niciodată, de cînd analele speciei Își aminteau, nu se Întîmplase ca acolo, În Galápagos, un mascul puternic și sănătos să se prăbușească, doborît deodată de un fier ascuțit, aflat În prelungirea unui baston de lemn. Nici nu fură impresionați, pentru că erau lipsiți de noțiunea de frică, rău sau dușman, cînd bărbatul puse mîna pe un pui micuț, cu puțin mai mare decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din interiorul pietrei, pentru a se urmări prin aer cîteva clipe și a se Întoarce din nou, trecînd iarăși prin primejdioasa stîncă. Îi fu cu neputință să priceapă cum de nu se făcuseră zob de faleza abruptă pentru a se prăbuși mai apoi, cu gîtul frînt, În adîncul prăpastiei, și părea logic ca insula să-i fi Înghițit cu totul spre a-i scuipa din nou, În același fel, cîteva minute mai tîrziu. În dimineața următoare, foarte devreme, cînd fluxul Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ajungă la niște dimensiuni deloc de neglijat, pricină pentru care chiar În acea după-amiază căută să coboare pînă la ea și, cu toate că i se păruse din cale-afară de riscant, ba chiar fusese de două ori pe punctul de a se prăbuși În hău, ceea ce descoperise l-a răsplătit cu vîrf și Îndesat pentru toate primejdiile prin care trecuse. Strîmtă la Început, gura peșterii se deschidea aproape imediat spre o cavernă uriașă, de vreo cincizeci de metri lungime și tot atîția lățime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]