1,526 matches
-
SÎrma ghimpată era coroana noastră de spini. SÎnt și niște busturi mutilate ale „părinților“ revoluționari, o statuie a lui Stalin care a fost redusă la un cub de metal de un compactor dintr-un cimitir de mașini. Aerul este dinadins prăfuit, pentru a evoca poluarea industrială a orașelor comuniste. Susan citește cu voce tare o altă declarație: Cortina de Fier era făcută din ciment. RÎurile erau Îndiguite cu ciment, munții erau acoperiți cu ciment, eroii istoriei revoluționare erau eternizați În ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un sfert de oră), iar restaurantele drive-in unde se serveau burgeri aveau farfurii zburătoare parcate pe acoperișuri și majorete delicioase care zburau printre mașini pe patine cu rotile, ducînd milkshake-urile. A găsit magazine rock adăpostind adevărate comori În sertarele lor prăfuite, neatinse de pe vremea În care prospectorii jegoși și bărboși le lăsaseră baltă; un muzeu construit special pentru „cel mai mare șarpe din lume“, 50 de cenți intrarea, unde șarpele era mînuit de cea mai bătrînă femeie cu cele mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
singură, Lisa e doar Lisa. Abia cînd am văzut-o Îmbrățișînd-o pe Kate În avion mi-am dat seama pe deplin că Lisa face parte din acest peisaj. Din peisajul acestor oameni care mă fac să mă simt stîngace și prăfuită. — Noi ne-am mai Întîlnit. Înregistrez aceste cuvinte cînd strîng mîna unui bărbat a cărui față Îmi pare vag cunoscută. Dar fețele tuturor celor din Încăpere Îmi par ușor familiare, căci ele apar cu duiumul În paginile revistelor, În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
neapărat să-ți explic. Trebuie să te rog să nu Îi sufli o vorbă. Te rog. Aud o undă de teamă În vocea lui. Te rog să nu-i spui Lindei de Lisa. — Presupun că acum o să spui ceva Îngrozitor de „prăfuit“, gen Lisa nu Înseamnă nimic pentru tine sau că erai nefericit. Sarcasmul meu Îl face pe Michael să ofteze adînc. — Ellie, viața nu merge Întotdeuna În direcția În care ai sperat și, uneori, mai faci greșeli sau lucruri de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
câmpurile de bătaie, cuvintele leprosului întâlnit de mine pe drumul Ravennei, drept care părea să se retragă exorcizat. Atât de mult mă îndepărtasem de Dumnezeu, că bucata din crucea care mi-a fost dată la Bizanț zăcea uitată într-o desagă prăfuită, vârâtă sub hainele vechi din dulap. - Adeodato, i-am spus pe nepusă masă, am ceva să-ți arăt. Voiam să-i arăt doar o copie după cartea Apocalipsei scrisă cu litere aurii pe fond de purpură, care-i aparținuse Gundepergăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
e ceva vreme de când nu se mai aude nimic - Îmi pare rău că m-am Înșelat. Agentul simplu gâfâie, trăgându-și suflarea. Celălalt Își șterge papucii pe un covoraș În formă de pisică. Lângă ușă e o plantă cu frunzele prăfuite. Pământul din vas s-a uscat, În bulgări tari ca betonul: planta moare de sete. Agentul principal sună pe interior, la 27. Privește, chiorându-se, plăcuța de alamă: literele BUONOCORE sunt șterse, roase de patina timpului. — Ce facem? Ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cutremure de spaimă și forțându-l să deschidă larg ochii, bătând din pleoape. Unde suntem? Întrebă Zero. — Chiar că ești ciudat, frate, râse Ago. — Arunci În aer multinaționala și În loc să ai adrenalina la două mii, dormi ca un Îngeraș! Dincolo de geamurile prăfuite ale camionetei, Zero zări malurile Tibrului. Habar n-avea cum ajunseseră acolo, sau de unde veneau. Îi părea că visase bomba, explozia, flăcările. Dar cioburile care-i scânteiau Încă pe hanorac stăteau mărturie faptului că totul se Întâmplase cu adevărat. Coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bătrână ca vrăjitoarele, iar tu ai să mă duci În brațe, așa cum te car eu acum pe tine. Fără să se fi liniștit de tot, Kevin se cuibări În eșarfa ei pufoasă și Începu să deseneze cu degețelul pe geamul prăfuit, cu un zâmbet bucuros În colțul buzelor. Valentina Închise ochii, căci ceva din intimitatea blândă dintre mama și Kevin o rănea. Clătină din cap - surâse o clipă. Emma fu străbătută de o emoție dureroasă. Fiica ei se schimba. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ele tristețea. Dulapurile erau și ele din metal cenușiu, mobilele din imitație de lemn. Calculatorul sergentului În care se Îngrămădeau denunțurile părea ca scos de la rebuturi, pansat și supraviețuitor al multor cârpeli tehnice. Chiar și drapelul era vechi - un tricolor prăfuit, șters, ce atârna deasupra capului președintelui Republicii Italiene - nici acela nu era prea tânăr. Emma rămase Înspăimântată de neglijența aceea, de toată acea sărăcie evidentă. Italia e o țară Într-adevăr ciudată. Toți erau bogați. Bogați până la indecență. Aveau mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Într-un punct mort și Începea să apună. Iarna mai Înregistra câte-un refren În studiouri - astăzi discurile acelea mai puteau fi găsite doar pe tarabe În talciocul de la Porta Portese -, iar vara mergea În turnee prin provincie, colecționând stadioane prăfuite, serbări naționale, serbări patronale și câmpenești. În același an 1986, cariera lui Antonio atinsese Însă apogeul. La sfârșitul unui august umed și sufocant, Emma era Într-o anonimă cameră nr. 236, dintr-un hotel de patru stele din Rimini, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că stă să plângă. Îi fu milă de ea. Își lipi mâna de fereastră și fata - pe partea cealaltă - o lipi pe a ei peste a lui. Semaforul se făcu verde. Rămaseră astfel - cu palmele lipite, dar despărțite de geamul prăfuit. Apoi trenul se desprinse de lângă peron. Mâna lui lăsase pe sticlă un halo lucios, ca o răsuflare. Pentru câteva clipe, Antonio alergă după tren, după fată, după avion, după pădurile din Maine, și după granița Canadei, după miile de pistrui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
romană și participase deja cu mult entuziasm la campanii de săpături În Liban, În Siria și În Turcia. Dar apoi comisese teribila eroare de a părăsi arheologia, căci la un moment dat nu mai simțise nici o pasiune pentru cioburile acelea prăfuite ce aparțineau trecutului, și Îi părea că era de datoria lui să Încerce a trăi În prezent, oricât de banală și de nesemnificativă ar putea să pară uneori contemporaneitatea. Trebuia așadar să fie contemporan cu el Însuși. Așa Încât se Întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
elefănțelul zburător Dumbo. Alături, o reproducere decolorată a sistemului solar. Preotul răspunse: — La un moment dat mi-am dat seama că trăiam viața altcuiva, și acela era un impostor. Am simțit chemarea adevărului. Pe etajeră, alături de un serviciu de pahare prăfuite, era Enciclopedia Naturii și un vraf de manuale care amenințau să se răstoarne. Deci asta era casa În care trăia Emma. Și totuși nu se vedea nici un obiect care să-i aparțină, sau care să dezvăluie ceva despre ea. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unde frunzele teilor mângâie zidurile Începe strada Carlo Alberto. Acasă. Alergară În sus pe scări. Intrarea În hotel era iluminată. Niște pelerini slovaci abia coborâți dintr-un autocar preistoric stăteau aplecați peste biroul de la oficiu Înconjurați de valize și genți prăfuite. Antonio Îl salută pe portar printr-o fluturare a mâinii. De obicei se ignorau reciproc. E ciudat să locuiești Într-o clădire În care pe lângă locuințe funcționează și un hotel, dar te obișnuiești. Antonio introduse cheia În ușa mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Chiar și biblioteca de pe peretele din față era aceeași - dar pe rafturi nu mai era nici o carte, doar un vraf de reviste ce stăteau să cadă, ca turnul din Pisa. Revista din vârf se numea Arme și Tir. Pe coperta prăfuită se vedeau două puști cu pat de argint Învechit și inscripția: MUNIȚII. Acasă. Totul era identic, dar estompat și mai vechi. Altfel, se simțea un miros Închis, de mucegai și fum stătut care zăcea În canapele ca un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
infinite. Deci locul În care se refugia Aris pentru a scăpa de tatăl lui și de ea și de tot ceea ce ei reprezentau era clădirea aceasta dezolantă care puțea de bere și de transpirație și de subsuori. Cu podeaua aceasta prăfuită și cu zidurile cenușii pline de sloganuri - I NEED LAND, A PLACE WHERE NO MONEY IS SPENT, THEN KICK BACK AND LIVE LIFE IMMACULATE -, cu acoperișul spart, susținut de bârne de fier ruginite și cu gemulețele lipite cu scotch. Aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ierburile Înalte, dădu la o parte o creangă și-i arătă drumul: plasa de protecție străbătută de un fir de sârmă ghimpată fusese sfâșiată și În ea se deschidea o gaură. O dâră Îngustă de pământ se desfășura printre urzicile prăfuite și frigiderele stricate, coborând râpa. Metroul care trecea pe deasupra, protejat de un trotuar Îngust și de un zid jos din cărămidă, În locul acela cobora pătrunzând În tunel. La lumina lampioanelor se zărea intrarea: un semicerc perfect, amenințător și ademenitor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de noi Ne vor face dependenți. Totul ne va dezamăgi - Un gând prietenos Regăsind iubirea. Astăzi abisul s-a sfârșit, Tăcerea a șoptit. Manuscrisul vieții rămâne secret. Era prieteniei începe cu stângul! Suavul zâmbet Simple cuvinte Uitate în sertar, Astăzi prăfuite, Vor deveni viață. Umbra trecutului se apropie, căci Lumina dragostei s-a stins. Ziua se-ntunecă și Aflu împrejur totul răpus. Magnolia privirii se usucă-ncet când Bucuria zâmbetului pare abruptă. Este incert. Totul... Rusu Robert, clasa: a VIII-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mele. Analizez cu privirea fiecare colțișor și tocmai când vreau să ies ceva îmi atrage atenția. E un cufăr maroniu, lăcuit, de care parcă stă spânzurat un lacăt. Îl deschid cu grijă și îmi atrage atenția o carte veche și prăfuită. O iau în mână și dau să o deschid. Nu apuc să văd ce se ascunde între coperțile de piele pentru că cineva mă trezește. E mama cu glasul ei blând. Am ajuns! Bunica sigur ne așteaptă cu prăjituri și șerbet
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mi-aș trece cu mâna peste părul cărunt, imaginea de pe sticlă rămâne aceeași: o fetiță cu fundițe cu alai de fluturi în păr,cu stele în palmă, cu baghete fermecate, cu zâne și povești, cu păduri și ape,cu ulițe prăfuite,cu doruri și împliniri. Este o oglindă magică pe care o aveam cu toții ascunsă într-un ungher de cameră. Nu e nevoie decât s-o privim și tot ce se află în spatele ei va da năvală peste sufletele noastre. Iovu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
era de cele mai multe ori înghețata rece de la magazinul din colț. Stau și mă gândesc: nu, în nici un caz nu rezistam prea mult în casă “lipiți” de ecranul calculatorului. Ne chema uneori mirosul ierbii grase și alteori urmele mingii pe pământul prăfuit sau ploaia caldă de vară care ne răcorea și alunga oboseala. Vremuri de neuitat, unde v-ați dus? Îmi apare uneori ca-n vis parcul din centrul satului care vuia de glasurile copiilor de toate vârstele, în care ne întreceam
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ascunse de bunica sau mama în tricourile noastre. Ce gust bun aveau și cum le mai împărțeam frățește când ne odihneam pe banca noastră din parc care ne știa toate secretele și promisiunile făcute unul altuia. Îmi amintesc de cărarea prăfuită sau acoperită de frunze, toamna, care-mi purta agale pașii spre școală. Revăd parcă urmele șotronului sau sunt tentată să caut și acum pietrele cele mai șlefuite pentru joacă. Unde mă poartă pașii, unde întorc capul revăd la nesfârșit o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
s-o facem acum. Și-a luat fiii de mână și l-a urmat pe Iuda în cortul unde Iacob trăgea să moară. Eu am rămas cu restul servitorilor lui Zafenat Paneh-ah și i-am urmărit cum dispar în satul prăfuit. Eram înșurubată în pământ, tremuram, furioasă că nici unul nu mă recunoscuse. Dar eram și ușurată în același timp. Benia m-a condus spre locul unde servitorii ridicau corturile pentru noapte și am așteptat acolo. Nici n-am avut timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
găsea că arată chiar rău. Bău un al doilea whisky, ejaculă pe revistă și adormi aproape Împăcat. 2 TREISPREZECE ORE DE ZBOR Foarte curând, Locul Schimbării se confruntă cu o problemă de Îmbătrânire. Idealurile fondatoare ale acestei inițiative le păreau prăfuite tinerilor din anii 80. În fond, cu excepția atelierelor de teatru spontan și de masaj californian, Locul era mai ales un camping; În ce privește confortul găzduirii sau calitatea bucătăriei, nu putea rivaliza cu centrele de vacanță consacrate. În plus, o anumită cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
alta. ─ Spătarului 29, se aude prin stație. Spătarului 29, în cinci. Spătarului 29, hai care sunteți, în zece. Spătarului 29, donșoară, sunt 241, ajung în șapte minute. Spătarului 29, în șapte minute, doamna Aurora. În atelierul aflat în spatele unor geamuri prăfuite, lumina a semnat un contract pe termen nedeterminat cu pictorul. Îl doare drept în cot de rotația pământului, ba chiar și de ecliptică, e un tip tare de tot, îl bârfesc cunoscuții. Dar de perindat se perindă mereu pe la dânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]