1,618 matches
-
mai plăcut așa cum a fost pe Dinamo. Era altă chestie, la Roma... Așa, deci. Am mers și eu cu ei și-l pe văd pe olandez că-mi dă cureaua asta. Vorbea pe nemțește cu Katy și râdeau de se prăpădeau. Pirpiriul se răzgândi. Îi făcu semn să-ăi scoată iar cureaua. O luă, o studie câteva clipe îngândurat. - Vă rezolv. Cu cuiul. Îl dau prin foc ăi iese la fix. Un cui de doiăpe. Bătrânul se veseli. Se-așeză pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o dată, senzația că se revarsă peste mine un timp pe care chiar că nu-l mai pot stăpâni. Cât te știam plecat, dispărut, fusese așa, ca o poveste închisă. Coerentă. Avea logica ei. Îl aveam pe Iacob. Chiar dacă s-a prăpădit, îmi rămăsese certitudinea prezenței lui adevărate, palpabile, lângă mine. Tot timpul acela continua. Acum... Atunci rămăsesem singură, parcă plecase timpul tot din mine. Acum, când am aflat că te-ai întors, mi se părea că timpul venea revărsat peste mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe spate, contemplând o mulțime fictivă care-i sorbea cuvintele în amfiteatru. Poate că îi revedea pe foștii lui colaboratori și studenți, pe toți cei care îl făcuseră demult celebru și care astăzi îl uitaseră, surghiunindu-l într-un bloc prăpădit de la marginea Bucureștiului. - Anticiparea mișcărilor posibile într-un spațiu dat! Previziunea, Costine. Cu caietele astea, cu codul lor și cu Păvălache-Greuceanu, pot să prevăd tot ce-o să se întâmple în următorii ani într-un spațiu definit. Și să mai zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cât se poate de pregătită să înfrunt lumea. Am urcat în furgonetă și am pornit spre Kilburn. Drum drept până la Camden, un viraj pe strada Delancey, pe lângă Regent’s Park; pe șoseaua Edgware, într-un peisaj ce devenea tot mai prăpădit până când am ajuns la noul hotel, transformat cu optimism și mare cheltuială și care, fără îndoială, declara în pliantele sale publicitare că e în inima districtului Maida Vale1. Treaba putea să țină câtă vreme nici unul dintre oaspeți nu cotea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
strădania lui profesională. Hugo ajunsese înaintea clienților ca să se asigure că apartamentul arăta prezentabil. Arătase. Apoi, într-un moment nebunesc de exces de prudență, de care fosta sa persoană, cea din epoca londoneză, ar fi râs de s-ar fi prăpădit, Hugo se decisese să verifice și parcarea subterană. Pentru orice eventualitate. Să adune orice ambalaje de dulciuri aruncate pe jos - chestii care nu trebuiau să fie văzute. După care urmase zgomotul mecanismului de închidere a ușii și conștientizarea faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era teamă să se arate în toată puterea lui. Iorgu se uita pe geam și plângea... Și, a plâns încet mult, mult pe ascuns... Și, totuși o aștepta... Aștepta ca Fata lui să intre pe ușă... ...De când Vasilica s-a prăpădit, timp de o săptămână Iorgu n-a scos niciun cuvânt, n-a dormit și n-a mâncat aproape nimic. Slăbise mult, numai ochii i se făcură mai mari... licăreau parcă o durere ascunsă, tainică și nemărturisită. Cu fața în sus
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
izola de lume, de epoca pe care o înțelegea tot mai puțin, și, cu care nu avea nimic în comun. Frământările prin care trecea țara, îl îndepărtau încă și mai mult de lumea aceea. Iar, dupa ce Vasilica s-a prăpădit, pașii îl purtau singuri, zi de zi, pe aleile cimitirului, la mormântul ei să aprindă candela, să ude florile și să se închine. Era în ajunul Sf. Mucenic Dimitrie... Când, se trezi în fața mormântului. Copacii se clătinau încet-încet unduitor. - Sunt
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nimic... Fata de altădată, care ardea în taină de o dragoste nevinovată, dar blestemată... zăcea acum sub piatră. Iorgu nu putu îndura pierderea... Fugea de oameni și se zăvorî singur cu durerea lui. De un an de când ea s-a prăpădit, nu mai făcuse nimic, nu mai așternuse niciun rând pe hârtie, nici măcar un cuvânt. Nici nu îndrăznea să spere că ar mai fi în stare. Zilele pierdute fără muncă, lăsaseră un haos de dorințe neîmplinite, nimicindu-se una pe cealaltă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
care se va numi IANCU DERDENA, fost CASAPU. El a venit cu mare noroc din casa CASAPU În casa DERDENA, unde toți, câți se vor naște după aceea, vor trăi până la bătrânețe, cu doar o excepție, MUȘA (MARIA), care se prăpădește În copilărie. Căsătorindu-se cu TANA (SULTANA), bunicul meu IANCU DERDENA a avut patru copii: două fete și doi băieți. Primul născut, un băiat cu prenumele MITCU (DUMITRU) a decedat când avea 6 ani. Au urmat două fete, ale căror
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fiică a ei, care este neasemuit de frumoasă, inteligentă și de o moralitate desăvârșită, o adevărată rara avis (in terris) . Copilul cel mare al Tanei, numit DIMCIU (DICEA, ca bunicul său patern), de asemeni frumos, isteț și serios, se va prăpădi pe la 40 de ani, În Constanța, lăsând orfani un fiu și o fiică (din două căsătorii). 2. IANCU (IANI)II, născut În 1927, poartă numele de botez al bunicului nostru patern. S-a căsătorit de două ori. De la prima soție
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
acesta era un lucru important pentru cei foarte tineri; glumea, uneori. Știau cîte ceva despre trecutul său și asta Îi Întărea: nici ei nu erau uși de biserică, dar nici nu aveau să se piardă, după cum nici Thomas nu se prăpădise, Îl aveau drept pildă; acesta avea experiențe pe care ei nu le Încercaseră Încă; aveau vreme. Ori, poate, preveniți, le-ar fi evitat. Dar liniștea potrivită cititului trecuse, gîndurile din ultimul timp o tulburau; Thomas aproape că nu se mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o vreme. Am fost Înșelat! Nu fusese; un chilipir, așa socotise atunci. Un ban cîștigat repede, fără efort, Doamne, numai cîtă sămînță Înghițiseră, gratis, tipele cu care tot umblase În anii aceia! Iar cîștigul de la Cryos tot cu ele Îl prăpădise. Și pe benzina pentru motocicletă, cînd Îi mai rămînea vreun ban netocat. Tinerețe. De parcă vîrstnicii erau niște Îngeri. Se preocupau de afaceri, de politică, Îi judecau pe juni, se străduiau să termine pentru totdeauna cu Christiania, locul din care porneau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
s-ar fi putut să-i crească, dintr odată, aripi - un Înger - și să-i cadă, apoi, desprinzîndu-se de trup, sexul; Începutul Îl făcuse deja, preda morală unor tineri care, probabil, tocmai gustau din toate; Îi venea, uneori, să se prăpădească de rîs. Așa era făcută viața, să te usuci nu doar pe dinafară, ci și pe dinăuntru; lui Thomas, de multe ori, i se făcea frică. Încăleca pe motocicletă și mai trăgea cîte o raită pe șosele, mai rămînea o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Luiza, cu o voce neașteptat de tăioasă, privindu-l în ochi pe bietul Eugen care începu să-și frece mâinile, fâstâcit total. Mi-o cereți mie? Este mâna ei, nu a mea... ea ce zice? Ați întrebat-o? Iuliana se prăpădea de râs și nu știa cum să-și ascundă fața, doamna Eleonora o privea stupefiată pe doamna Luiza, neștiind ce să creadă, iar Iustin ridicase brațele ca într-o rugă rostită în gând. Eugen se stăpâni cu greu, dar își
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
grav pe Felix, îi cuprinse amândouă mâinile într-ale sale și-i vorbi astfel: - Felix, ești destul de mare și de cuminte ca să-ți spun o imensă veste tristă: mama ta n-are să mai vie niciodată acasă, mama ta s-a prăpădit. Doctorul îngălbeni și mai tare la solemnitatea propriilor lui cuvinte și strânse puternic mâinile copilului, spre a-i ocroti izbucnirea. Dar vestea era prea tare pentru experiența sufletească a lui Felix. El înțelese doar atât, că ceva foarte neobișnuit se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în treburile ei. Domnule Felix, ești un tânăr inteligent, în pragul majoratului, știu că ții la Otilia, în privința căreia ți-am arătat sincer atitudinea mea, te rog să-mi ajuți să te ajut. Dumneata însuți, în cazul când s-ar prăpădi bietul Costache prea curând, ai nevoie de asistență. Voi pune avocatul meu, fiindcă de altfel îți cunosc situația. Probabil că Costache a făcut puțin abuz cu veniturile dumitale, dar în ce privește administrarea lor te asigur că ți-a apărat bine interesele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nici o logică. Fata, cel puțin, este moartă, bolnavă, la propriu, nu la figurat. A cheltuit ta'su o grămadă de parale pe doctori. Leacul ei nu poate să-l dea doctorul, ci Felix. Dacă nu-l ia pe Felix, se prăpădește Lili. Să zic că Lili ar fi o fată urâtă, săracă, aș spune: să moară sănătoasă. Dar e delicioasă, în felul ei, bineînțeles, cum tu ești în felul tău. Și e o alianță minunată pentru un viitor doctor. Tată-său
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în preajma Crăciunului. Te-a și adus în vizită la mine acasă. Aici. Nu te cunoaștem. Am stat, am conversat, cuiva priceput săreai în ochi că posezi ceva neobișnuit... În rest, am aflat că-ți plac dulciurile, dar că nu te prăpădești cu iubirea pentru plutonieri. Îți aplicase o corecție corporală unul, fiindcă, tocmai în a patra zi de școală, îți trîntisei în fund, cu un pumn bine țintit, un coleg de generală, îl apucasei de o gheată și-l târai, într-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
toată căldura Dar e indescifrabilă semnătura! Oricum sub litera hârtiei Strălucește Steaua Romîniei! Aș fi vrut să am un balon umflat cu ultima ta răsuflare. Să respir în fiecare an, de ziua mea, cîte-o gură. * În seara când te-ai prăpădit, mamei i s-au umplut sînii: unul cu vin celălalt cu țuică. Și de atunci ne dă să bem în fiecare zi cîte-un păhărel în cinstea ta. Și noi creștem voinici și frumoși. 316 DANIEL BĂNULESCU - Cum nu-i muiere
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin ședințele de Partid și la câți nu țintuiseră ele la stâlpul infamiei. Atunci cântări Sinistratul că din 50-60 de obscure doamne Breslașu nu izbuteai să întocmești nici măcar o vertebră dintr-o autentică doamnă Macedonski. Oricine s-ar fi prăpădit după modul acesta palpabil, destoinic, direct, desfătător și neobișnuit de a învăța literatură. 355 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI pulberea or să se aleagă de toate coțofenele care ne ciugulesc soții, zdrobiți prin Munții Bucegi! - "De ce? Coțofenele alea trei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
calmează șeful: - Nu pot să vă dau drumul, ar ieși scandal dacă se află, trebuie să vă mai învârtiți pe aici dar nu vă mai dau nimic de făcut! I-am spus că am făcut cu buldozerul treaba, s-a prăpădit de râs și a întrebat: - Dar unde ați găsit utilajul? pe aici nu sunt deloc, acum lucrează la alt tronson lângă București. - Din balastiera de pe Argeș! - Acum cunoașteți zona mai bine decât mine! La sfârșitul practicii ne-a dat niște
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Domnului! Negustor, negustor! Om cu situație, ce mai calea-valea... Și-l iscodise cu ochii ei curioși. Lui nu-i trecuse prin cap una ca asta. - Adică de ce să-mi iau eu belea pe cap? - Ce belea? Nu vezi că te prăpădești? Te-ai înnegrit ca pământul. Ce-i puțin lucru să cari toată ziua basamac la neisprăviții ăștia de mușterii? O femeie mai te spală, mai te calcă, mai îți face o mâncare ca lumea, că om ești și dumneata! Noaptea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bună cârciumarul. Veni lângă ea și-i apucă brațul alb și cald. Tot nu isprăvise cu bocitul. Stere n-o scăpa din priviri. Trupul ei se cutremura, și pe spatele plin îi jucau cozile negre, împletite ca niște funii. Era prăpădită deplâns. 23 Aglaia râdea. Mai văzuse multe fete plângând. Se speriau la început, dar pe urmă, mamă, mamă, ce le mai plăcea! Bărbații mai vorbiră de una, de alta, muierile se strânseră și ele alături. Dogarul îl întrebă pe Stere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o luă de jos, cu o voce dulce: Și-o să vorbesc cu colindul Să nu-mi bată mititelul, Să nu-l puie de plantoane, Că e mititel și-adoarme, Să nu-l puie înainte, Că e mic și fără minte, Prăpădește gloanțe multe, Ia patagda, patagda, patagda... Lângă el pe peticul bătătorit se adunau piesele de doi lei, grămadă. Paraschiv avea mână bună. Luase de trei ori și ăl bătrui se uită la el pe sub sprîncene: - Ai fermece-n labă, le potrivești
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dădeau 102 În primire, de acum beau pe unde munceau. Cu ceilalți, petreceau până toamna. Pe ăștia îi mai știa Stere, pe fiecare, se dovedeau repede unul pe altul, la un pahar. Frizerului îi căzuse dragă nevasta lui Gogu. Se prăpădea, nu alta. - Astea-nalte-mi plac mie! îi spunea lui Spiridon când se amețea. Și are niște ochi coana Florica! Suflet larg, Tilică iubise și el la viața lui. Femei, nu jucărie... Dacă ședeai să-l asculți, aflai destule. Așa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]