4,908 matches
-
făcut el pentru tine, ce face? Îl doare-n cur de Stațiunea ta, de greața ta, de ulcerul tău, de geniul tău! Pentru că îl ai! Artistul care nu este convins că îl are e pierdut. De ce poporul, popoarele, nu-și prețuiesc - cu adevărat - poeții decât după ce aceștia mor? Pictorii, romancierii, compozitorii: primesc ei, în cursul vieții, tot ceea ce li se cuvine? Mulțimea este înclinată spre dispută, de aceea îi iubește pe sportivi: tot pentru asta face războaie și crime: mulțimea dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fruntea ca o lavă aprinsă, răspunse Dante anevoie. O străfulgerarea luci În ochii lui Teofilo. — Poate că dispun de ceva... de un leac nou, zise el. Părea fericit că avea ocazia să-i fie de folos unui bărbat atât de prețuit și, În același timp, să se evidențieze ca maestru al Artei medicale. Ai Încredere În mine, messer Alighieri, și Îngăduiește-i puținei mele științe să adauge un grăuncior la a dumitale, care e mai mare. Într-un ungher al prăvăliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Căci se poate prea bine cunoaște un om, stând de vorbă cu dânsul, dacă are minte...“ Dincolo de plăcuta noastră Întâlnire În Cerul al Treilea. Din nou un citat din versurile lui. Se părea că, Într-adevăr, toți membrii Studium-ului Îl prețuiau. Dante roși, cuprins de o văpaie de orgoliu, și era cât pe ce să recite și restul sonetului, dar se Înfrână. Ceva din privirea celuilalt Îl Îndemna să rămână În gardă. Înapoia trăsăturilor de vulpe se ascundeau colții unui lup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pot sluji, messere? Îl Întrebă Îndatoritor cârciumarul, care Îi ieșise de Îndată În Întâmpinare. Pe tejghea erau expuse câteva tăvi cu felii de brânză și de șuncă, Înconjurate de câteva farfurii cu legume. Omul urmări privirea poetului. — Văd că Îmi prețuiți mâncarea. Nu vă veți căi de alegerea domniei voastre, luați loc, Îl pofti el cu mare veselie. Dante se lăsă să cadă pe o băncuță. — Adu-mi ceva, ce ai, se mărgini să spună sumbru. Și de băut. Alb. Lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pe cât de scuzabil, Într-un fel, pe atât de periculos. - Cum trebuie considerată atunci, din punctul de vedere al omenirii, existența Centrului? Un succes? - Mult mai mult decât atât: o necesitate. Imperioasă, vitală. Salvarea, dacă agreați cuvintele mari. Mister Adam, prețuiesc spiritul dumneavoastră polemic. L-aș prețui și mai mult dacă n-ar avea o componentă, scuzați, deviaționistă. Am impresia că vă place atât de mult să aveți În aproape orice situație o replică percutantă, Încât, uneori, vă lăsați furat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe atât de periculos. - Cum trebuie considerată atunci, din punctul de vedere al omenirii, existența Centrului? Un succes? - Mult mai mult decât atât: o necesitate. Imperioasă, vitală. Salvarea, dacă agreați cuvintele mari. Mister Adam, prețuiesc spiritul dumneavoastră polemic. L-aș prețui și mai mult dacă n-ar avea o componentă, scuzați, deviaționistă. Am impresia că vă place atât de mult să aveți În aproape orice situație o replică percutantă, Încât, uneori, vă lăsați furat de expresivitate În dauna coerenței. Aveți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai sus...), motivul pentru care te-am rugat să mă Însoțești rămâne și pentru mine puțin nebulos. Faptul că Îmi inspiri Încredere ar fi un argument, dacă s-ar baza pe o motivație fermă. Nu e cazul, și Încearcă să prețuiești franchețea cu care Îți vorbesc. Aș putea să invoc rezultatele evaluărilor din unghi profesional - Îți amintesc că sunt psiholog și că, prin urmare, mă pricep la oameni -, dar nu mai sunt sigură pe ele din momentul când am constatat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mărite han, că nevrednicele mele picioare sunt departe de cuget și nu mai voiesc a-l asculta. Au greșesc mult dacă, văzând colea acel minunat jilț, poftesc a ședea cum, iaca, și fac? Nicidecum, răspunse tătarul înclinându-se. Noi înșine prețuim șederea. Zăbava, când vine dinăuntru, vestește ridicarea, precum și ridicarea precede prăbușirea. Șezi, preacuvioase, simte-te bine, căci în curând te vei înălța. — Ibi bene, ubi sum, cum au zis proorocii! oftă cu plăcere Metodiu. — Tuzuma, se-ntoarse hanul cel tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spus și nu mă mai bate la cap cu soarta cretinilor ălora... După câțiva metri, se întoarse: — Era să uit! exclamă. Poți folosi un milion de franci ca să-i salvezi. — Un milion de franci? se scandaliză celălalt. Atât de puțin prețuiește viața acestor nenorociți? — Este mai mult decât plătește asigurarea, dragul meu. Cu mult mai mult! Pilotul rămase uluit și, în cele din urmă, se așeză pe scara aparatului, locul său preferat, de unde privi acel du-te-vino de piloți, mecanici și personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
niciodată nu mi-am dat seama de incredibila importanță pe care o are apa. Poate că ar fi interesant ca guvernele țărilor bogate să-i oblige pe locuitorii lor să rabde de sete câteva zile pe an ca să învețe să prețuiască ceea ce au. Dar să continuăm... - adăugă. Să presupunem că suntem de acord să predăm jumătate din armele și munițiile noastre. Ce altceva mai vrei? — Un ostatic. Sam Muller îl privi îngrozit. — Altul? — Unul foarte special, care să ne risipească orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
făcut decât să vă tot ploconiți de cinci mii de ani. Îi spune fiecare ce are de zis și cu asta, basta. Așa-mi închipui eu. Ștergea praful de pe capul mumiei, râzând. — Eu cred că mai degrabă pentru el noi prețuim cu pălărie cât alții fără pălărie. Dar știi ce? Te primesc în rândul evreilor, ca să nu ne mai invidiezi atâta. — Mă primești? Cum să nu! Măcar atâta să fac. L-am primit și pe Baár Andor. Avea aceleași probleme ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Al șaptelea cer Îl atingi doar cu gîndul, căci acolo este numai lumină și beatitudine. Iar beatitudinea nu-i este dată muritorului.“ „Gata cu filosofia“, zise un ucenic al lui Petru. „Măcar să atingi norul acela, atunci vom ști să te prețuim ca pe Nazarinean.“ Vestea ajunse pînă la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea să se petreacă ceva neobișnuit, flecarul ăla avea să-și arate măiestria de fachir, drept care lumea se adună iar. „Vezi, să te Întorci degrabă“, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aproape și tocmai acea apropiere, adierea morții la gîtu-i dezgolit, Îi denatura imaginea realității, așa cum un astigmatic, cu cît se apropie mai mult de obiecte, cu atît le vede mai deformat. Ceea ce Îl preocupa acum - căci În lumea sa era prețuită nu numai o existență onorabilă, ci și o moarte onorabilă - era să-și păstreze demnitatea care se pretindea unui Esterhazy În astfel de momente. Își petrecuse noaptea În stare de veghe, dar cu ochii Închiși, cu respirația stăpînită, Încît străjerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Frate-meu știe prea bine În ce ape ne scăldăm cu toții. Ce se Întîmplă e că nu spune niciodată nimic. Dacă Însă Într-o bună zi are să i se năzare să deschidă gura, au să se prăbușească pereții. El te prețuiește mult, știi? Am ridicat din umeri, coborîndu-mi privirea. — Vorbește mereu de tine, și de taică-tău, și de librărie, și de prietenul acela care lucrează cu voi, despre care Tomás zice că e un geniu nedescoperit. Uneori pare să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
țintă a satirei nu numai înfățișarea și caracterul, ci și opera lor. Nu mai speram de mult să mă exprim vreodată cu abilitatea și fluența lor. În vremea aceea conversația mai era cultivată ca o artă; o replică pertinentă era prețuită mai mult decât trosnetul lemnelor sub o oală. Iar maximele nu erau încă socotite un mijloc mecanic prin care proștii pot să simuleze vorbele de duh și, deci, încă mai înviora bârfa, celor rafinați. E trist că nu-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l fac să înțeleagă că cineva poate fi scos din minți de egoismul lui de gheață. Doream de mult să-i străpung armura indiferenței totale. Mai știam și că la urma urmei avea dreptate în ceea ce spunea. Inconștient, poate, noi prețuim puterea pe care o avem asupra oamenilor după atenția pe care o acordă opiniei noastre despre ei și-i urâm pe aceia asupra cărora n-avem o asemenea influență. Presupun că aceasta este rana cea mai cumplită făcută mândriei oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
asigura baza bustului. Apoi, acționând peste niște Închizători invizibile, deschide o porțiune deasupra capului, făcând să se rotească o parte din chipul sculptat. În cavitate luci o albeață. Craniul vreunui sfânt sau al vreunui martir, se gândi Dante, plictisit. Nu prețuise niciodată acea obișnuință de a li se mărunți trupurile, În loc să fie lăsați să aștepte, În integritatea lor, trâmbița celei de a doua judecăți. Dar poate că era vorba doar de o statuie din fildeș, asemănătoare cu acelea ale zeilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
inefabil, dublul cub pe care se sprijină lumea. Este forma pe care cei din vechime au conferit-o edificiilor menite a păstra lumina lui Dumnezeu. - Lumina Lui? - Desigur... spiritul Lui. Sau urmele trecerii Sale. În opera poeților pe care Îi prețuiești nu este oare scris că Graalul Însuși e păstrat Într-un octogon din piatră? Dante Își ridică privirile spre mozaicul de pe boltă, apoi Își roti capul de jur Împrejur. - Și Baptisteriul e un octogon, observă el. Celălalt Îi urmărise privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ce se spune despre dumneata. - Ce se spune? Întrebă poetul pe un ton indiferent. - Că la Paris ți-ai adăpat știința din niște izvoare tare ciudate. Inclusiv la ale mahomedanilor, precum Siger. - Siger de Brabant nu era mahomedan. - Dar Îl prețuia pe Averroes, și asta e de ajuns. Dante se trase mai aproape, Întinzându-se către cardinal ca și când ar fi vrut să Îl sărute pe obraz. Buzele lui aproape că Îi atinseră urechea. - Mai bine lumina păgânilor decât umbrele prostiei voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mână, spre a-și putea Îndeplini misiunea. Își apropiase cele două vârfuri de față și le privea cu luare-aminte, ca și când abia acum descoperea cât erau de ciudate. - O altă creație a acelor demoni, a căror ingeniozitate se pare că o prețuiești atât de mult, pentru a-i orbi pe condamnați dintr-o singură lovitură. Vezi cum distanța dintre cele două vârfuri reproduce măsura exactă a celei dintre ochii unui om? Mișcă arma spre chipul lui Dante ca pentru a-i Îngădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de Europa și-ntru virtute ai murit.“ — Aceasta a fost, În mare parte, ideea lui Tennyson, s-a auzit vocea conferențiarului. Cântec Într-o vreme a ordinii de Swinburne ar fi putut foarte bine să fie un titlu de Tennyson. El prețuia ordinea, opunând-o haosului, risipei. În sfârșit, inspirația lui Amory a rupt zăgazul. A mai Întors o foaie și a scris viguros toate cele douăzeci de minute ce mai rămâneau din ora de curs. Pe urmă s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
așa că era pregătit pentru criză. Pe cuvânt dacă nu cred că totu-i o abureală, deși am impresia că le oferă o oarecare alinare spirituală celor de acasă și poate să-i determine pe tați și pe mame să-și prețuiască mai mult copiii. O religie care produce crize este, În cel mai bun caz, lipsită de fermitate și de valoare, cred eu. Cred că pentru fiecare om care l-a descoperit pe Dumnezeu, alți patru au descoperit Parisul. Dar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
va fi gata, atunci Contesa nu va fi trăit degeaba. Atunci Contesa va merge în Rai și îi va ondula părul Maicii Tereza, și îi va vopsi unghiile, și vor fi în sfârșit, amândouă, fericite. În fața micuțului televizor alb-negru (Contesa prețuia numai culorile din natură), Horațiu se gândea la violență. Când Jerry îi mușcă lui Tom coada, Horațiu își zise gata, o să mă duc și o să-i trag o palmă mongoloidului. Cufundat în fotoliul de catifea, Horațiu era cumva conștient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
e suficient de departe, am zis. El se întoarse cu fața la mine. — Sincronicitate... Îmi place asta. Un cuvânt simandicos pentru ceva care mă roade la stomac de multă vreme. Sunt un om retras, Kindermann. Făcând ceea ce fac, mă îndeamnă să îmi prețuiesc și mai mult intimitatea. De exemplu, eu nu mi-aș scrie niciodată numărul de telefon de acasă pe spatele cărții mele de vizită. Decât dacă acel cineva este foarte special pentru mine. Așa că atunci când am întrebat-o pe mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodemos mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât niște magi, iar victimele lor - decât boii căsăpiți în măcelării... Bilanțul nu-i strălucit, nu prea e îmbucurător... Ce-i de făcut? Dacă-i să ne mulțumim cu gândul la ideal și să nu ascultăm lecțiile realității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]