1,913 matches
-
pierdut soția. Ovidiu îi urează să se poată consola repede, căsătorindu-se din nou într-un an. Cine era acest Gallius? Era tatăl adoptiv al lui Annaeus Novatus, fratele filosofului Seneca, care a fost proconsul la Achaia pe când Sfântul Paul predica în Corint 181. Fiind născut în anul 13 î.H., avea patruzeci de ani pe vremea relegării lui Ovidiu. Având o bună pregătire retorică, a încercat să își deschidă o cale spre Mecena, printr-o orație. S-a împrietenit cu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ce "ne poate rezerva și surpriza omeniei"), cât și imaginea femeii ("născută soră de caritate", "rezervor imens de sacrificii"). Consimțind într-un sfârșit să se pronunțe și ea asupra subiectului, delicata Lulù, pentru urechile căreia fusese de fapt spusă povestea, predică fără ezitări teoria egoismului în amor ("fiecare se gândește la fericirea sa, fără să țină seamă de cea a altuia") spre exasperarea Maestrului, nevoit să constate că părerile exprimate nu lămuresc problema, neavând decât "valoarea unor documente sufletești" ("ne zugrăvim
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
În virtutea credinței că “lucrurile mari cer să fie trecute sub tăcere ori să le spui cu emfază: cu emfază, adică cinic și cu inocență”, Nietzsche declară, în aceeași lucrare - “Voința de putere” următoarele: “biserica este exact acel lucru împotriva căreia predică Iisus și împotriva căruia ea a învățat să lupte pe apostolii săi.” O asemenea sentință sugerează că nihilismul, în forma strigătului vestitor al lui Nietzsche despre moartea lui Dumnezeu, așadar ca încredințare istorică despre vacuitatea locului din care Dumnezeu lipsește
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
cum i se băteau tâmplele. De când era încă mic, taica îl învățase textul ca pe o lecție de umilință și de prudență. „...Nu vom tăinui nimic față de musulmani, nu vom învăța noi și nici pe copiii noștri Coranul; nu vom predica nimănui credința noastră și nici nu vom chema pe nimeni la ea, în același timp nu-i vom împiedica pe ai noștri, dacă aceasta le va fi vrerea, să îmbrățișeze Islamul... Nu ne vom folosi de șei când mergem călare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
citească manuscrise. Dar există ceva mișcător în chiar această ignoranță și în acest soi de confraternitate cu țăranul, cu care împarte lipsurile și durerile: cuvântul său câștigă o autoritate mai mare prin suferința comună. Când popa îndeamnă la răbdare, el predică și e el însuși o pildă; când încurajează la muncă, e primul care se apucă de ea88." Popa de la oraș e ceva mai învățat, un pic mai în largul său; dar se resimte de pe urma atmosferei în care trăiește; se amestecă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
zice ― mâna lui e grea când vede că oamenii nu se astâmpără. Dar zice că i-a fost milă de cei optzeci de ani ai lui Groza, altminteri nu s-ar fi mulțumit numai cu internarea. Că, zice, protopopul a predicat de pe amvon precum ca să nu ne lepădăm limba strămoșească și nici credința în Dumnezeu, ci să le păstrăm cu sfințenie. Și din pricina aceasta l-au ridicat și l-au închis, iar comuna a rămas numai cu diaconul, să facă slujba
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trebuie să piarză nici o zi, nici un minut. Numai când va fi dincolo va putea fi aievea liniștit și fericit... Casa preotului, peste drum de biserică, părea îmbrăcată în bucurie. Apostol își aduse aminte cum i-a spus Ilona că popa predică ungurește și pe urmă rușinea lui Boteanu în tren și lașitatea lui umilită... Întoarse capul. Nu știa încotro s-o apuce. Satul, de altfel, n-avea de ce să-l intereseze, ci numai frontul. Trebuie să plece dar imediat pe front
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ci doar un cadavru. Creștinismul ține de profunzimea ordinii morale, nu de superstițiile ritualului. Te poți retrage la mănăstire când ești cuprins de voluptatea ascezei.. Răstignirea lui Iisus ar fi trebuit să ne izbăvească de patima răzbunării. Singura religie care predică îndoiala este buddismul. Inchiziția a fost o aplicare “creatoare” a Bibliei unde nu există nici un îndemn la Justificarea crimei. Inchiziția a coborât iadul pe pământ. În suferința acerbă nu te poți lipsi de Dumnezeu. Suntem prea mulți! Nici Dumnezeu nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Imorali - ei cer de la alții moralitate, leneși - ei pretind de la alții să lucre, stupizi - ei pretind de la alții ca să fie cuminți. Cum să numim acea mină ironică cu care acești oameni își râd de morală, de catonism, de autorii cari predică imperativul categoric? Și, cu toate astea, cine-i mai zelos de-a se îngrădi față cu clasele de jos? Ei, cari nu cred în Dumnezeu, în religiune, în ordine divină. Ordinea divină este cuvântul pe care l-au inventat spre
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mari scriitori români, provin din prăfoase și mizere cartiere evreiești de prin orășelele de provincie, dovadă că ghetoizarea a fost nu numai sursă de umilință, ci și de eroism, gândire liberă și creativitate. După război, mulți evrei, atrași de internaționalismul predicat de comuniști și din repulsie față de fascism, au intrat cu entuziasm în Partidul Comunist Român, unde au avut la început funcții înalte în ierarhie. Dezamăgirea a venit însă repede. Curând, evreii au fost înlăturați de la conducerea partidului, intrat într-o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
anahoreți, rași în cap, cei zece trec prin experiențe paranormale, hiperestezice, generate de droguri vegetale. Cea mai cumplită e însă experiența morții. Deja purificați prin foc în laboratorul Maestrului, la începutul călătoriei, ei se purifică acum prin lacrimi. Li se predică doctrina non-atașării, a renunțării la dorințe și la propria persoană. Dar, pentru că structura mistică nu intră în tiparele surrealiste, totul rămâne cam la nivelul unui indianism facil. Este partea cea mai convențională a filmului și, în mod reflex, Jodorovski se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
luat-o în antrepriză religia. Religiile s-au născut totdeauna din frică și din ignoranță, iar când unii preoți și mai ales sacerdoții, pontifii, au devenit culți, de multe ori singurii posesori de cultură din societatea lor, firește că au predicat mai departe frica și ignoranța. - Aici, ai fără îndoială dreptate, căci asta-i menirea religiilor. La urma urmei, și cei dintâi țărani care au văzut automobilul au dat în el cu pietre și-au crezut că e diavolul în el
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
perpetuare, sunt și cele două chei ce deschid porțile spre sănătate și longevitate. În schimb, atunci când se abuzează de aceste două instincte naturale doar pentru plăcere, ele pietruiesc cel mai rapid drum spre mormânt. Dr. Sun practica, se pare, ceea ce predica, deoarece a trăit sănătos până la venerabila vârstă de 101 ani. Un alt important progres taoist înregistrat în timpul dinastiei Tang a fost dezvoltarea qi gong-ului, care înseamnă „practica respirației”, dar și „controlul energiei”. Qi gong a devenit cea mai importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
dăunătoare decât o ejaculare care are loc primăvara. Cel mai bun sfat practic referitor la subiectul controlului ejaculării vine din partea medicului centenar Sun Ssu-mo, taoistul din dinastia Tang care le-a supraviețuit celor trei împărați din vremea sa, practicând ceea ce predica. Etalonul său, menționat la începutul acestui capitol, era de două ori pe lună sau de 24 de ori pe an. Regimul său personal era însă de o emisie la 100 de acte sexuale. Dr. Sun a trăit până la vârsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mijlocul flăcării, lăudau pe Dumnezeu fără a lua în seamă mulțimea celor care disprețuiau adevărul — și trei fiind, se sprijineau reciproc. De aceea, nici pe noi nu ne-a înfricoșat mulțimea dușmanilor, ci, punându-ne nădejdea în ajutorul Duhului, am predicat adevărul cu toată îndrăzneala. De altfel, ar fi cel mai rău lucru dintre toate ca, pe când cei care defaimă pe Duhul să-și ia curajul a înfrunta dreapta credință cu atâta ușurință, noi, cei ce avem un astfel de apărător
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pentru a-l forța să primească, că adevărurile noastre de credință au o siguranță absolută? Trebuie a-i arăta lui că originea lor este divină, că Dumnezeu Însuși a venit să le vestească în lume; că Iisus Hristos Care le predică este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 162) „Între dereglarea vieții și necredință există legăturile cele mai strânse. Viciul are nevoie să nu creadă în nimic. Lui nu-i trebuie nici
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
s-a născut pe la 215-216 în Mesopotamia. La vârsta de 24 de ani își începe predica. Călătorește mai întâi în India, unde întemeiază o comunitate; în 241 se întoarce în patria sa și, favorizat de regele Sapur I, își continuă predica mai bine de 30 de ani, până când urgia magilor și mânia noului rege, Bahram I, îl duseră la moartea pe cruce (276). Ideea care stă la baza maniheismului este dualismul. Sunt două principii opuse, concepute sub forma celor două împărății
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
din această perspectivă, un element central al "gramaticii raționalității moderne", determinând "(...) emergența unui nou tip al discursului politic; discurs care urmărește acțiunea, dar nu numai prin invocarea autorității sau tradiției, ori numai printr-o retorică emotivă. E vorba de discursul predicat în ideea fundamentării acțiunii politice pe o teorie rațională și seculară. (...) Ideologia se separă de conștiința mitică și religioasă; ea justifică direcția acțiunii pe care o propune prin intermediul logicii și evidenței pe care o deține în susținerea perspectivelor sale asupra
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și de fenomenele care au marcat apariția lor. Conștientizarea acestui lucru poate fi interpretată și ca o datorie profesională a cercetătorilor din acest domeniu, întrucât, așa cum specifică gânditorul britanic, "(...) sarcina noastră, ca teoreticieni politici, nu este numai aceea de a predica nobilitatea; este și aceea de a înregistra, înțelege, interpreta și explica "dificultățile" în contextul unui set particular de credințe politice, și de a face acest lucru în scopul cunoașterii și, de asemenea, din rațiuni instrumentale"405. În al treilea rând
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
colier din ideea de chihlimbar sau de a bea o ceașcă de cafea, pe o terasă berlineza, cu umanitatea. Toate aceste consecințe epistemologice sunt, în mod evident, legate de manieră în care Toma din Aquino înțelege universaliile că putând fi predicate despre mai mulți doar în măsura în care sunt în minte, așa cum am spus mai sus. Uni versaliile există ca atare doar în mințile oamenilor, iar naturile obiectelor, cele care pot fi simțite și cunoscute, sunt prinse în obiectele extramentale: (ÎI.8.14
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
species, quamvis homo sit species (Sent. De anim., lib. 2, l. 12, n. 8). Așadar, de aceea este clar că naturii comune nu îi poate fi atribuită intenția universalității decât în măsura în care este în intelect: căci pentru că unul să poată fi predicat despre mai mulți, trebuie mai înainte să fie înțeles separat de principiile prin care este împărțit în mai mulți; de unde rezultă că universaliile, în măsura în care sunt universale, nu există decât în suflet. Naturile însele, cele prin care se produce intenția universalității
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
care este împărțit în mai mulți; de unde rezultă că universaliile, în măsura în care sunt universale, nu există decât în suflet. Naturile însele, cele prin care se produce intenția universalității, sunt în obiecte. De aceea, numele comune [care] semnifică natu rile însele sunt predicate despre [obiecte] individuale; numele nu semnifică intenții [universale]. Căci Socrate este un om, nu o specie, desi om este o specie. Acum, după ce am adunat datele necesare, pot elimina cea de-a treia consecință a interpretării realiste (3), conform căreia
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cunoscute prin lumină intelectului sau din concepte ale altor lucruri extramentale. Din cauza că formarea conceptului necesită un raționament discursiv, iar raționamentele discursive sunt, prin natura lor, deficitare comparativ cu cunoașterea îngerilor sau cea a lui Dumnezeu, conceptul nu poate fi predicat în mod propriu despre Dumnezeu. Mai simplu, deoarece conceptul are o genealogie discursiva, nu poate fi folosit ca nume propriu pentru Fiul lui Dumnezeu. Această problemă teologica rămâne intim legată de stadiul în care se află conceptul în De veritate
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
la prima etapă a dezvoltării conceptului, trebuie clarificata importantă și diferența dintre predicarea personală și predicarea esențială a numelui verbum despre Dumnezeu. Diferența constă în gradul de aplicabilitate: „a cunoaște“ este spus despre Dumnezeu în mod esențial, deoarece poate fi predicat despre toate Persoanele Trinității, pe când verbum, care își găsește corespondentul în con ceptul din procesul cunoașterii umane, poate fi predicat doar despre o singură Persoană, despre Fiul, fiind așadar predicat despre Dumnezeu în sens propriu și folosit în mod personal
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
despre Dumnezeu. Diferența constă în gradul de aplicabilitate: „a cunoaște“ este spus despre Dumnezeu în mod esențial, deoarece poate fi predicat despre toate Persoanele Trinității, pe când verbum, care își găsește corespondentul în con ceptul din procesul cunoașterii umane, poate fi predicat doar despre o singură Persoană, despre Fiul, fiind așadar predicat despre Dumnezeu în sens propriu și folosit în mod personal. Bazându-se doar pe înțelesul aristotelician al lui verbum, în comentariul la sententele lui Petrus Lombardus, Toma din Aquino nu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]