2,149 matches
-
unui eu ce-și asumă interesele și obiectivele unui "noi" se opune acut unei alterități percepute ca ostile sau doar diferite și, prin urmare, susceptibilă de intenții potrivnice. În forma ei cea mai generală, dimensiunea polemică se conturează acolo unde predispoziția conflictuală și impulsivă din adâncurile oricărei ființe umane (nucleu semnificativ al psihologiei individuale) intră în coliziune cu varii vectori externi (persoane, lucruri, stări etc.). Numai că o atare dimensiune polemică, instalată până acum într-un spațiu bipolar, se desăvârșește doar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care subscrie, pe considerente teoretice, dar și empirice, Paul Cornea: expresivitatea și ficționalitatea (el insistând asupra termenului de fictivizare, pe care-l consideră, printr-un raționament disociativ, specific literaturii)41. Expresivitatea textului polemic aparținând unui scriitor consacrat rezidă în însăși predispoziția acestuia de a manipula resorturile intime ale limbii și de a-i pune în lumină dinamismul semantic. Scriitorul, atunci când polemizează explicit, comunică și se comunică în egală măsură, pentru că asumarea individuală a evenimentului, precum și reprezentarea subiectivizată a acestuia presupun operații
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
relevă tripartiția rolurilor în discurs, invocând o celebră butadă a lui Diderot: "Il faut être trois pour exprimer le rapport à deux"76. Numitorul comun al acestor observații se regăsește în dimensiunea spectaculară a conflictului în genere, care mizează pe predispoziția publicului de a gusta confruntarea și de a-și desemna un favorit al competiției. În această ipostază de "cititor fictiv", naratarul trimite nu doar la "cititorul concret, istoric, ci la unul atemporal, universal și, implicit, cunoscător al obiectului, un cititor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
raționament logic, comunicat tranzitiv, în care singur uzul tropologiei polemice răspunde funcției expresive. 4.2. Discursul moralistului ofensiv 4.2.1. "Se" rostește moralistul. Din perspectiva pe care o propunem, discursul arghezian reprezintă un cod personalizat de convingeri ce denotă predispoziția asimilărilor în temei exclusiv empiric și reflectă, totodată, intenția delimitării etice, a închiderii mentale într-un spațiu imuabil al principialității. Aici, dubla semnificație a discursului, pe de o parte, aforistică, deseori cu accentele unei omiletici personalizate un melanj între componenta
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
comportament masculin excesiv (dacă trecem în revistă, de pildă, independența față de autoritatea paternă, recuzată de timpuriu, tendința de a domina intelectual relațiile afective, mizantropia, asumarea deplină a statutului familial, dar și orgoliul și energia creatoare, sanctificarea muncii trudnice etc.). Această predispoziție transpare frecvent la nivelul discursului publicistic, imprimându-i anumite caracteristici formale, pe care ne propunem să le investigăm. 4.2.2. Bătaia ruptă din rai. Există, la Arghezi, o preocupare obsesivă de a face din încăierarea fizică, din violența frustă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
meseriei tale și ca să intri în ceva nou și excepțional, cum este bătaia, ai nevoie de un motiv, de o temperatură. Omul se bate fierbinte, ca și fierul"139. Și judecata în sine, expresia ei concentrată, sintetică, lapidară, o anumită predispoziție de a conota pozitiv termeni din sfera semantică a masculinului (barbar, vigoare, război, valah, luptă etc.) și de a devaloriza idei sau concepte prin asocierea cu atribute cel puțin în intervalul temporal de care vorbim ale vulnerabilității feminine (fard parfumat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de pildă ostilitatea față de statul laic, reabilitarea valorilor tradiționale monahismul, deprinderile domestice ale femeii, repudierea importului instituțional fără discernământ sau critica politicianismului, considerându-l pe Arghezi, printr-o asociere fără echivoc cu Eminescu, "reprezentant al marilor permanențe naționale". În esență, predispoziția polemică a celor doi creatori traduce, după Marc Angenot, din aceeași perspectivă a teoriei discursului social, un topos cultural transistoric Mundus inversus, în care fiecare generație înscrie contradicțiile momentului prezent"219. Gazetăria eminesciană, privită din perspectiva ariei tematice, dar luând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
doi creatori traduce, după Marc Angenot, din aceeași perspectivă a teoriei discursului social, un topos cultural transistoric Mundus inversus, în care fiecare generație înscrie contradicțiile momentului prezent"219. Gazetăria eminesciană, privită din perspectiva ariei tematice, dar luând în considerare și predispoziția structurală a poetului, reprezintă rodul unei gândiri care, printr-o alchimie proprie, a combinat vaste surse teoretice: de la marii teologi bizantini la budism, de la cronicari la istorici contemporani, de la filosofia antică până la cea clasică germană, de la literatura populară la cea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a numit până nu demult "gen minor" sau "literatură periferică". Și unul, și celălalt sunt fini observatori nu doar ai spiritului public și ai dinamicii raporturilor sociale, ci mai ales ai individului uman surprins în complexitatea sa psihologică. De altfel, predispoziția critică (și implicit polemică) a amândurora e intim legată de modul ultrasensibil în care percep realitatea cotidiană cu actorii ei: persoana publică și omul de rând, deopotrivă personaje rizibile, transplantate în imaginarul comic. Mărunțișurile sau "nimicurile" acestei existențe cotidiene se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
obicei, independent de celelalte secvențe. Purtătoare ale unei forme infantile de agresivite, expresiile, deși traduc intenția vexatorie a enunțiatorului, sfârșesc prin a stârni râsul, prin imaginea anormală în care sunt "surprinși" împricinații. 4. Umorul negru. Se observă, la Arghezi, o predispoziție (înrudită, evident, cu sarcasmul și grotescul) pentru gluma funebră, care proiectează obiectul în spațiul rizibil al "morților vii". Morții, în sine, ca eveniment tragic, nu i s-ar putea atribui note comice, decât în împrejurări extrem de bizare, cum ar fi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
studii contextuale. Din punctul de vedere al resurselor oferite de o astfel de poziționare, trebuie să remarcăm, în primul rând, prezența unei surse de apă permanente. Din punctul de vedere al practicării cultivării plantelor, acest lucru înseamnă, în general, o predispoziție scăzută a solurilor spre apariția fenomenului de secetă și o productivitate relativ ridicată. Din punctul de vedere al creșterii animalelor, apropierea de apă rezultă în existența unor locuri permanente de adăpare precum și, datorită diversității de micro-medii în cadrul cărora se dezvoltă
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
sociale și individuale concrete. Promovarea sănătății ține de sectorul public al sănătății, de domeniul politicii, dar și de adoptarea de către individ a unui stil de viață sănătos. Intuiția că modul de viață, că stilul de viață se asociază cu morbiditatea (predispoziția spre îmbolnăvire) și mortalitatea (indice rezultat din raportarea numărului de decese dintr-o populație) datează de mult timp. Villermé, Quételet, Virchow, Chadwick ș.a. au plecat de la observațiile lor asupra decalajelor între grupuri privind morbiditatea și mortalitatea. Cele mai multe cercetări au comparat
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
sau în handicap particularități extrașcolare ale copiilor: felul de a fi, de a se comporta, de a vorbi, familiaritatea cu "codurile", cu aluziile, cu subînțelesurile ... Educatorii, părinții, elevii pot să spună că "eșecul școlar" sau abandonul se datorează absenței unor predispoziții înnăscute, dar în fapt se transformă inegalități sociale în inegalități "naturale"... Dacă școlarizarea costă mult, familiile defavorizate nu pot face față, nu pot prelungi școlarizarea copiilor lor. Statul poate spune că asigură "șanse egale" de acces la învățătură, la educație
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
etc. 348 În sensul dat de Thomas Kuhn, în La structure des résolutions scientifiques, Flammarion, Paris, 1972. 349 Andrew Twaddle, "Health decisions and sick rote variations: an exploration", în Journal of Healh and Social Behavior, 10, 1969, pp. 105-114. 350 Predispoziție spre îmbolnăvire, raportul dintre numărul bolnavilor și întreaga populație dintr-un spațiu social dat, într-o anumită perioadă de timp. 351 C. Nathanson, "Sex, illness and medical care: a review of data, theory and method", în Social Science and Medicine
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
plecând și de la agentul stresant, ca o caracteristică a mediului personal, familial, comunitar, social, cultural. Stresul poate fi definit de asemenea ca un complex stresant-stresat, ca discordanță între solicitările mediului și capacitatea de a le răspunde, între constrângerile externe și predispozițiile organismului discordanță ce induce o tensiune etc. 380 Holmes T.H., Masuda M., "Life Change and Illness Susceptibility", în J. Psychosom. Res, 1974, pp. 45-72. 381 Baumann M., Briancon S., Blanchard F., Deschamps J. P., "Le système réseau-support social: concepts et
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
în spațiul social, o a treia formă a mentalității utopice ia naștere, și anume ideea conservatoare, care subliniază impactul determinării asupra comportamentului uman. Deși admite că "mentalitatea conservatoarea în sine nu are utopie" și că nu există, în cadrul acesteia, o "predispoziție pentru teoretizare"240, Mannheim apreciază că aceasta își găsește propria "idee" printr-un demers de tip ex post facto, fiind incitată să intre în arena istoriei de către ideologia liberală. Ideea mentalității utopice conservatoare face parte, în mod vital, chiar din
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a culturii democratice" atunci când arată că, "pentru ca o țară să-și sporească perspectivele stabilității democratice, cetățenii și liderii lor politici trebuie să susțină cu fermitate ideile, valorile și practicile democratice. Cel mai sigur sprijin este obținut atunci când aceste convingeri și predispoziții sunt adânc împământenite în cultura acelei țări și sunt transmise, în mare parte, de la o generație la alta"427. Suntem departe, prin urmare, de acele viziuni teoretico-politice care, sub impactul devastator din punct de vedere moral-politic al experiențelor totalitare ale
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
guvernare prezidențială și sistem RP. 4 Deci această combinație s-ar putea numi varianta latino-americană. Este de remarcat faptul că, exceptînd Costa Rica, nici una din democrațiile vechi nu a optat pentru această combinație. Deși în rîndul democrațiilor vechi se remarcă o predispoziție pentru RP, după cum s-a observat, ele au manifestat un refuz covîrșitor față de adoptarea formei de guvernare prezidențială. Costa Rica rămîne o excepție. Deoarece Costa Rica, spre deosebire de orice altă țară din America Latină, a avut un regim democratic constant de prin 1950, poate
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
deja, mai trebuie adăugată una. Pentru ca o țară să-și sporească perspectivele stabilității democratice, cetățenii și liderii lor politici trebuie să susțină cu fermitate ideile, valorile și practicile democratice. Cel mai sigur sprijin este obținut atunci cînd aceste convingeri și predispoziții sînt adînc împămîntenite în cultura acelei țări și sînt transmise, în mare parte, de la o generație la alta. Cu alte cuvinte, țara respectivă posedă o cultură politică democratică. O astfel de cultură politică ar contribui la formarea unor cetățeni educați
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
neamul. Acesta nu se află în legătură cu producerea limbii, cu preluarea latinei de către autohtoni și cu încărcarea cu împrumuturi a limbii române. Sângele se moștenește, limba se învață. Enunțând acest principiu S. Pușcariu adaugă: „Totuși, n-ar fi exclus ca anumite predispoziții fiziologice să influențeze sau chiar să determine evoluția limbii în anumite direcții” (p. 158). Subterfugiul sângelui are menirea de a explica prezența autohtonilor în constituția spiritului românesc. „Cercetările de până acum n-au izbutit să dea la iveală nici un răsunet
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
completează cu cea fiziopatologică și cea etiopatologică, într-o metodologie complexă. Cu ajutorul ei, Rudolf Virchow ajunge la teoria patologiei celulare, ilustrată în modificările patologice din tumori, embolii, tromboze, inflamații, pe baza principiului funcționalității celulare alterate. Tot el introduce și principiul predispoziției individuale în apariția bolilor. La jumătatea sec. XIX apar catedre de anatomie patologică la Wurzburg și Berlin. Chiar Cl. Bernard publică în 1859 Cours de pathologie expérimentale și L. Traube publică un tratat similar în germană (1871 - 1878). Dintre discipolii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cu cea fiziopatologică și cea etiopatologică, într-o metodologie complexă. Cu ajutorul ei, Rudolf Virchow (1821-1902) ajunge la teoria patologiei celulare, ilustrată în modificările patologice de tumori, embolii, tromboze, inflamații, pe baza principiului funcționalității celulare alterate. Tot el introduce și principiul predispoziției individuale în apariția bolilor. La jumătatea sec. XIX apar catedre de anatomie patologică la Wuzburg și Berlin. Chiar Cl. Bernard publică în 1859 Cours de pathologie expérimentale și L. Traube publică un tratat similar în germană (18711878). Tratatul Die Cellularpathologie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în funcție de intensitatea tahicardiei, variabilitatea tonusului vagal de la un individ la altul. Reflexul oculo-cardiac și proba sinocarotidiană permit, pe aceeași bază, aprecieri valoroase asupra eventualei deplasări a echilibrului vegetativ spre vagotonie. Aritmia respiratorie și sensibilitatea mare la pilocarpină indică, de asemenea, predispoziția la dezechilibre de tip vagoton. Mai dificile de etichetat și interpretat sunt cazurile de hipotonie vagală care se însoțesc de regulă de manifestări de tip hipersimpaticoton. În practică este adeseori greu de diferențiat ceea ce aparține hipotoniei unuia din sisteme și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Homme révolté, 1951, de Albert Camus, polemica dintre Sartre și Camus referitoare la "angajarea" scriitorului și a literaturii au dezvăluit conotațiile ideologice ale noțiunii. Simțul comicului și întoarcerea la Caragiale spre absurd sunt motivate prin formație intelectuală, structură caracterială și predispoziții ereditare. "Neam de comedian valah", Caragiale a fost înzestrat cu "simțul comicului", cu aptitudinea de a imprima unui gest aleatoriu, unui incident oarecare, unei fizionomii sau intenționalități artistice semnificație comică, printr-o "răsturnare axiologică", în direcția minimalizării, ori a supralicitării
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că opera marelui nostru dramaturg, ,,neam de comedian valah"56, cum se autoprezenta, nu poate fi înțeleasă în afara conceptului de comic. Reflectarea estetică desăvârșită în paginile comediilor, în proza literară, în publicistica și în corespondența lui Caragiale se datorează esențial predispoziției ereditare și formației sale intelectuale, a structurii sale organice încadrabilă atitudinii comice. Ne propunem în continuare să argumentăm chiar această strânsă legătură între atitudinea comică generică și personalitatea lui Caragiale 57. În acest sens, trebuie să precizăm că majoritatea teoriilor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]