1,958 matches
-
și cu Rush. Ura lui față de evrei-gay-negri este strict pentru audiență; În nici un caz nu reflectă părerile sale personale. —Ești atât de naiv, Will, atât de naiv. Nu mai pot purta această conversație. Am auzit o ușă trântită, un oftat prelung, și cuburi de gheață aruncate Într-un pahar. Venise momentul. —Bette! Scumpo! Nici măcar nu te-am auzit când ai intrat. Ai avut norocul să asiști la ultima noastră ceartă? L-am sărutat pe obrazul perfect bărbierit și m-am instalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nici cum să scap. —Mie-mi zici! Elisa mi-a futut iar programul. Știe cât de mult urăsc să leșine pe scaunul meu. Încă un oftat. —A leșinat? Se simte bine? Își dădu ochii peste cap, apoi urmă o expirație prelungă și epuizată. —Uită-te la ea - ție ți se pare că e bine? Hei, sunt cu totul pentru Înfometare - am fost și eu nevoit să fac asta de câteva ori - dar trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru propriile acțiuni! Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ca baba n Rai. Uite colo. Este și geam, să vezi pe unde treci - a propus Dumitru cu glas hotărât. Au urcat valizele pe poliță, și-au scos de mâncare, sticla cu rachiu și s-au așezat cu un oftat prelung. Merindea și-au așezat-o pe câte un șervet frumos împăturit, pus la îndemână de gospodine. ― Să trăiești, vere - a vorbit Dumitru, ridicând sticla cu rachiu. A luat o înghițitură, dar parcă nu mergea deloc. A întins-o apoi lui
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
când, câte un oftat sau chiar sforăit... Chipuri obosite, cu barba țepoasă și cu ochii înroșiți de somn neîmplinit, se ițeau din când în când de după vreo pulpană de suman. Lumina de afară se împuțina văzând cu ochii... Un fluier prelung de locomotivă i-a trezit pe toți. ― Asta ar însemna că ne cam apropiem de vreo gară - a presupus un glas răgușit. ― Doar n-o fi chiar capătul drumului nostru, căăă... ― Că nu ne-am trezit încă? Lasă că te
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
întreba neisprăvitul. <Am fost să mă spovedesc>. <Parcă te-ai spovedit și miercurea ce a trecut>. <Atunci am fost să aprind doar o lumânare...> Și uite-așa îl duce de nas pe prostovan, de îl râd și curcile”... Un fluier prelung de locomotivă l-a scos pe Dumitru din vârtejul gândurilor. Și-a aruncat pulpana sumanului de pe față. Mare i-a fost mirarea când în fața lui a descoperit un alt Todiriță... Privire limpede, hotărâtă, pornită de pe un chip acoperit de o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Buzz zise: — Voiam să vă dau, ție și lui Lucy, o șansă să vă împăcați, dar cred c-o sfătuiesc să-și găsească o locuință ca lumea. Nu vrei să-i ceri iertare? — S-s-săăă te fffffffff...! Buzz scoase un oftat prelung, exact așa cum făcuse într-un vechi serial produs de Monogram, unde interpretase rolul unui fermier sătul de abuzurile la care fusese expus. — Băiete, asta e ultima mea ofertă. Dacă nu-i ceri iertare lui Lucy, îi spun lui Johnny că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se-aude vreunul care urlă că are niște victime bărbați albi. Dacă auzi așa ceva, sună-mă aici, la fel ca înainte. Ai înțeles? — Da, Danny. Și, scumpo, să nu afle nimeni. Nici Dietrich, nici altcineva din secție. Nimeni! Un oftat prelung - versiunea lui Karen a unei Katharine Hepburn extenuată. — Da, detectiv Upshaw. Urmă un clic slab. Danny puse receptorul în furcă și începu prelevarea de probe. Intră în toate cele trei încăperi și răzui eșantioane de pământ și de praf de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pistolului îi dezvălui lui Buzz conturul celuilalt. Apucă paltonul insului, îl trase în pat, îi acoperi fața cu o pernă și-l împușcă de două ori în cap de aproape. Pocnetele răsunară înăbușit. Zbieretele lui Audrey se auziră ca vaierul prelung al unei sirene. Buzz coborî din pat și o strânse în brațe, înăbușindu-i tremuratul în propriile lui spasme. Îi șopti: — Du-te în baie, nu aprinde lumina și ține capul jos. A venit pentru Mickey, iar dacă mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ai nevoie de ceva? Individul avea un ton liniștit. Danny întrebă: — Știi cumva dacă a interogat cineva un avocat pe nume Charles Hartshorn? — Mda, eu. Săptămâna trecută. De ce? — Tocmai am citit în ziar că s-a sinucis. Tăcere lungă, respirație prelungă, apoi Meeks zise: — Oh, futu-i...! Danny întrebă: — Ce vrei să zici cu asta? — Nimic, puștiule. Are legătură cu cazul tău de crimă? — Da. Cum de-ai știut? — Păi, l-am luat cam tare pe Hartshorn, iar el a crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se sperie, se ascunde sub masă, pisicul ăsta de la început s-a simțit ca la el acasă. Cum vă explicați? Am tăcut amândouă, zâmbind neîncrezătoare. Mota nul ne-a detestat din prima clipă, manifestându-și nemul țumirea printr-un mieunat prelung. Ioana nu l-a mai băgat în seamă, preocupată să mă cunoască mai bine. — Din toată familia noastră, am rămas numai noi, a spus ea, căzând pe gânduri. Ne despărțea atâta vreme de necunoaștere... Ea plecase din țară cu un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de un zgomot uluitor. Artileria. Mihaloglu nu văzuse nicăieri nici o artilerie, dar bubuiturile sacadate care veneau de dincolo de creasta versantului pe care erau postați Apărătorii nu puteau veni decât de la tunuri de mare calibru. Urmă, ca Într-un coșmar, sunetul prelung al ghiulelelor rostogolindu-se peste vârful muntelui și peste capetele Apărătorilor, căzând În mijlocul ienicerilor cu explozii care aruncau În aer zeci de trupuri. - Opriți Înaintarea! strigă Mihaloglu. Trâmbița anunță semnalul de retragere grupată. - N-a căzut În cursă... murmură Angelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o Învolburare armonioasă de vârfuri, o sălbăticie care nu ascundea nici o amenințare, o sălbăticie aspră, dar și molcomă. În asemenea locuri, gândi voievodul, nu se poate cânta la trompetă, ci doar la tulnic. Sunetele n-ar fi putut fi decât prelungi, legănate, ca niște chemări venite de pretutindeni. Apoi Își dădu seama că muzica nu are legătură cu nimic din ce se Întâmplase. Și că, de fapt, Își lăsa gândurile libere. Era ca o cădere În adâncul firii. Toate rămăseseră undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tău. Sună din el. Ștefan privi cornul, puțin nedumerit. - Nu cred că știu, preasfinte... - Vrei să zici că n-ai sunat niciodată tu, cu puterile tale. Dar acum va trebui să Înveți. Sună. Voievodul duse cornul la buze. Un sunet prelung, trist, Înfioră pădurile. - E bine. - Pentru Început... completă, Încet, Alexandru. - Acum sună semnalul tău. - Semnalul meu? - Semnalul care trece din cetate În cetate și din deal În deal atunci cînd tu, din tronul tău, poruncești adunarea oastei pentru apărarea țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se postară În jurul lui. - Scoateți-l afară, se auzi vocea trâmbițată a lui Mahomed. Nubienii Îl Împinseră spre ieșirea cortului. Oană ajunse afară chiar În clipa În care, la cel mult patru aruncături de săgeată, se auzi cântecul grav și prelung al unui tulnic. Nu vedea dealurile din jur. Vedea doar o ceață care avea culoarea violetă a Înserării. - Ce e asta, căpitane? Întrebă sultanul, scormonindu-l cu o privire rea, de uliu flămând. - Ce anume, Înălțimea voastră? - Cum ce? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În piept... Alexandru văzu vârful suliței coborând asupra lui și Îi simți oțelul apăsându-i coastele, căutându-i inima. Știa că peste o clipă va muri și nu Înțelegea de ce. Închise ochii. Nu mai simți nimic, dar auzi un geamăt prelung și un trup fără viață se prăbuși peste el. Apoi un țipăt lung de spaimă Îl Înfioră și auzi alte trupuri căzând În jurul lui. Rămase cu spatele lipit de pământ, fără să vadă nimic, apoi dădu la o parte cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Acel ropot de copite nobile părea de obicei o muzică lui Tudor Hallipa, stăpânul moșiei, casei, trăsurii și cailor; scobora treptele cu pas elastic și jambiere înalte de căprioară, și după ce ajuta musafirilor să coboare, înainte de a-i conduce, dezmierda prelung și respectuos cei doi cai jumătate sânge, care, grație unor îngrijiri deosebite, erau strălucitori ca un satin laque\ Musafirii se extaziau și ei cu sinceritate. Un cal frumos fiind mult mai comod de admirat decât un om frumos, credea Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
De la 7 dimineața la 11 seara, avea de lucru: ordine, socoteli, inspecții, verificări! Nu se putea închipui ce grea era administrația unei case mari! Totul era bogat, bine întreținut și rece. Copilul dormea. Era blond și cam decolorat, cu capul prelung și fără drăgălășenie. Semăna probabil cu Drăgănescu - pe care Mini nu-1 cunoștea - ceea ce trebuie să fi fost pentru Elena o decepție, fiindcă era destinat să fie un Hallipa. Elena îl însumase numelui și tradiției ei familiale. Mini băgă atunci de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Elena îl însumase numelui și tradiției ei familiale. Mini băgă atunci de seamă că nu s-a vorbit încă nimic de Doru și Lenora. Când se scoborâră, Elena, mișcând un resort, ridică obloanele camerei tainice. Apăru o sală de formă prelungă, neplafonată, comunicând cu tavanul hall-ului, pentru acustică. Era camera de muzică. Elena, deși nu era decât o diletantă, practica snobismul onorabil al muzicei. Era felul în care se transformase duetele liniștite ale bunicului ei, Eriste, acompaniat conștiincios de doamna Calliope
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
întrucât eu primesc în trup spiritele morților. Vă rog, nu întrerupeți cercul. Și mai ales nu faceți mișcări bruște sau lumină. Trebuie să subliniez asta. Nu faceți lumină în încăpere. Doamna Pereira insistă asupra vocalelor, lungind cuvintele într-o revărsare prelungă, cântată, care pare să se înfășoare în jurul mesei, deopotrivă mângâietoare și primejdioasă, ca apa care curge peste un zăgaz. — Mâinile să vi se atingă, iar picioarele să vă stea ferm pe podea. Cel mai important este să vă țineți picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
casă necunoscută se sperie, se ascunde sub masă, pisicul ăsta de la început s-a simțit ca la el acasă. Cum vă explicați? Am tăcut amândouă, zâmbind neîncrezătoare. Motanul ne-a detestat din prima clipă, manifestându-și nemulțumirea printr-un mieunat prelung. Ioana nu l-a mai băgat în seamă, preocupată să mă cunoască mai bine. — Din toată familia noastră, am rămas numai noi, a spus ea, căzând pe gânduri. Ne despărțea atâta vreme de necunoaștere... Ea plecase din țară cu un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Blaga", Sebeș, Tărâmul poeziei. De primăvară ... S-au prelins cu picuri grei zăpezile de ieri Topindu se în mângâierea noii primăveriîmpovărând pământul cu umedul sărut, S-au dus, de parcă n-ar fi fost și nu ne-ar fi durut. însingurări prelungi cusute-n fir de gheață își pierd veșmântul cerșind o nouă dimineață, Iar gânduri ce au zăcut o iarnă-n amorțire Renasc dorindu-și haină nouă de iubire. Se înalță dintre sloiuri murmure de seară, Pe umeri aburește zvon de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
formând o linie neagră în nimbul scânteietor al amurgului această margine strălucitoare brăzdată de barele subțiri ale lunii se oglindea în apa de satin albastru înălbită într-o scânteiere de oglindă, curba molcomă se rotunjea în dreapta, în lumină, atât de prelungă și de pierdută. încât, în depărtare Colnicul Hora înainta ca o citadelă, în vârful cel mai înalt, părând un castel de vis, albăstrui, diafan și tremurător printre aburii trandafirii ai orizontului. Paralelă îmi face impresia că locuitorii orășelului meu seamănă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
E porunca pururi sfântă, Apa limpede descântă! Și dacă ... Auzi în suflet cum mocnește Un foc ce arde ne’ncetat? Nici gheața iernii nu-l topește ... Dar oare crezi c-a încercat? Auzi cum țipă doru-n tine Cu un ecou prelung și trist? Cum lacrima abea se ține în ochii tăi de ametist? Auzi cum firicelul fraged Al vieții tale zbuciunate Se frânge ca podețul putred Ce-i rupt și-apoi purtat de ape? Și simți cum inima îți bate în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Era Aneta Gărgăun în chipul unei fetișcane cu fruntea albă sub cocul albăstrui și buzele răsfrînte. Ridicînd nara străvezie, călcă pe vălul ce-o acoperea. Goală, și-a întins brațul cu oasele subțiri. Sclipea. Cu palmele întoarse, mișcă din degetele prelungi, sunînd ca niște brățări. Ca o mie de năpîrci, trupul ei șerpui în loc. Îngustă, feciorelnică, întinzîndu-se pe vîrfuri, o clipă dansatoarea rămase suspendată în aer. Avea pielița de sub bărbie albastră. Apoi, deodată, țîșni în fața lui Irod și ridică piciorul. Sub
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sângele li se Închegase, se scorojise și se făcuse stacojiu. Deasupra lor, cerul era tot de cenușă și muțenia tot le Încetinea mințile și trupurile. La un șleau mai adânc din mijlocul drumului, carul se smuci cu scârțâieli ascuțite și prelungi; grămada de draci tresăltă și ea cu putere, scârbavnicele trupuri se potriviră altfel În devălmășia lor, dar nu se treziră. Numai ochii unuia se deschiseră pe jumătate cătând, goi, la cei Înșiruiți pe dreapta drumului. Și aceia se cam Înfiorară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]