1,908 matches
-
diferite tipuri de personalități fizice și virtuale sunt personalizați pentru utilizarea industrială, comercială și personală. Puteți să vă alegeți corpul, fizionomia, aptitudinile și personalitatea acelui DEP care vă convine. Sunteți interesat într-un nivel mai ridicat de compasiune sau sarcasm? Preocupat sau distant? La alegerea dumneavoastră. Majoritatea ființelor umane preferă acei DEP în locul oamenilor pentru a conduce anumite tranzacții în afaceri, în ceea ce privește îngrijirea sănătății și chiar pentru companie. Acești DEP ajung să vă înțeleagă și să știe ce vă doriți. Creați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
conturile bancare ale cetățenilor astăzi, chiar dacă nu sunteți în mod direct afectat. Teroriștii atacă cu bombe simbolurile civilizației, influențează alegerile și distrug la nivel global după bunul lor plac. Se dovedesc activi în mai mult de cincizeci de țări. Guverne preocupate să ne invadeze intimitatea ne supraveghează și ne ascultă convorbirile prin intermediul unei rețele globale de comunicații denumită Echellon, care încalcă legile democrației în zece societăți democratice, inclusiv cea a SUA. Sateliți atent pozitionați ne supraveghează fiecare mișcare la fiecare trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
dragoste, Lisa stătea total nemișcată. După câteva minute părea să-i remarce frustrarea și începea să se miște mecanic și să scoată mici gemete, ca și cum așa i se spusese că fac oamenii în pat. Uneori, când Rick era îngrijorat și preocupat, ea îi spunea: „Oh, iubi, da, iubi, așa, iubi“, ca și cum asta ar fi trebuit să pună lucrurile în mișcare. Dar era mult prea evident că era totalmente neimpresionată. Rick făcuse niște cercetări și descoperise un sindrom numit anhedonie, incapacitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În alta printre foile subțiri de cocă. Petite-Ma, care avea acum nouăzeci și șase de ani, stătea În capătul cel mai Îndepărtat al mesei, ținând În mână o ceașcă de ceai mai străvezie chiar decât ea. Cu o privire preocupată și oarecum confuză Întipărită pe chip, se uita la canarul care ciripea În colivia de lângă ușa de la balcon, de parcă ar fi observat pasărea abia acum. Poate că așa și era. De când intrase În cea de-a cincea fază a Alzheimer-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-o ierte, se gândise la Blestemul Iederii Dragostei Nebune, Întrebându-se ce se mai petrecea În telenovelă În timp ce ea se pocăia. Însă cum putuse s-o rateze acum, când nu avea nici un motiv? Mintea ei era chiar atât de preocupată? N-ar trebui să-și dea seama și ea dacă era atât de confuză? Dintr-odată mătușa Banu a observat că cele două fete se uitau la ea de pe scaunele lor și s-a simțit stânjenită, poate pentru că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
stăteau alături de ea, și a râs În timp ce le spunea În engleză: — Una din mătușile mele e feminisă, cealaltă militaristă convinsă! Și se Înțeleg atât de bine. Ce casă de nebuni! Bunica Gülsüm s-a Întors către fiul ei, dintr-odată preocupată. Dar tu, dragul meu? Când ai să-ți faci stagiul militar? Fiindu-i greu să urmărească discuția, În ciuda traducerii simultane, Rose s-a Întors spre soțul ei și a clipit. — Nu-ți face griji În privința mea, a spus Mustafa. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ceștile de ceai! În câteva minute, Sultan al Cincilea s-a strecurat Încet afară din casă, cu burta plină și ochii somnoroși. A trasat un cerc În jurul lor, Înainte să se ghemuiască lângă mătușa Zeliha. Pentru un timp a părut preocupat să-și lingă meticulos o labă, Însă apoi s-a oprit, uitându-se neliniștit În jur ca să se lămurească ce anume putuse să tulbure liniștea. În loc de răspuns, un strop călduț i-a căzut pe nas. Apoi a urmat alt strop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
camera sa pentru a descoperi În voie ce scria În dedicație: „Dragului meu François, În pragul unui nou an școlar pe care i-l doresc «exemplar», cu afecțiune, Tata“. În timpul primului trimestru, citise cu atenție toate capitolele cărții, precum și prefața, preocupat să afle ce subiecte Îl interesau pe tatăl lui cînd era singur În birou și lucra. Avea paisprezece ani. Era anul În care profesorul Îi vorbise În clasă despre Iliada și Odiseea, acele două lungi opere epice și nemuritoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-i aducă o surpriză: „N-ai vrea să mi-o tragi?“. Că doar nu degeaba lucra Catriona În publicitate. Avea simțul formulei concise. Faptul că o femeie tînără cum era Catriona dorise să-i spună unui bărbat cum era el preocupat, hirsut, extenuat - fraza aia un pic puerilă, o frază care nu l-ar fi luat prin surprindere În Alice În țara minunilor, era un motiv de mîndrie și, ca să fim sinceri, Îi redase energia. N-avea nevoie de prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
traseul ei, să-i taie calea, nu vrea să o deranjeze. De altfel, simplul fapt al prezenței ei atît de aproape e fascinant, e un cadou... Ea iese afară din sală, hotărîtă și oarecum grăbită, cu o expresie serioasă și preocupată. A ieșit. Acum sala e din nou goală. El se uită în urma ei, nu-i vine încă să creadă că a fost atît de aproape. A trecut pe lîngă el. Chiar s-au aflat față în față. Orele trec, încăperea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
merge de-a lungul râului, sufocat de putreziciune, va traversa câmpurile neîngrijite, pădurea abandonată, a făcut de atâtea ori acest drum că de-abia observă dezolarea care-l înconjoară, dar azi are două motive de îngrijorare care-i justifică aerul preocupat. Unul dintre ele, demersul comercial care-l duce la Centru, nu are evident nevoie de o mențiune particulară, dar celălalt, care nu se știe cât timp îl va mai afecta, îi neliniștește mai mult spiritul, fiindcă, trecând pe lângă intrarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
n-am nici o scuză față de Marta. Oricât aș căuta un motiv, nu găsesc unul pe care să-l invoc. Trebuie să accept că inexplicabilul poate fi o explicație sau că eu nu puteam să fiu altfel de cum am fost totdeauna, preocupat mai mult de mine decât de femeile pe care le-am iubit. Dacă de alte femei am fugit fiindcă au vrut să mă ia în stăpânire, să mă lege cu lanțul și să mă iubească numai ele, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
izbucni în râs. Nelson îl imită. „Nu râdeți. Vă rog”, am strigat. Au tăcut pe loc, dar eu am continuat să strig: „Nu râdeți. Vă rog! Nu râdeți. Vă rog!” Bătrânii mă priveau înmărmuriți, fără să scoată o vorbă, serioși, preocupați, numai Mopsul avea o satisfacție răutăcioasă în priviri care mă irita: „De ce râdeți? V-am rugat doar. Sau nu vreți să înțelegeți? Nu râdeți, vă rog”, am continuat cu ochii la Mopsul. „Nu vă simțiți bine, domnule sculptor?” zise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe ulița prăfoasă direct spre cafenea. Trecuse de amiază, soarele ardea ca un disc de sare chiar deasupra caselor mici și pământii, toropind câinii, pisicile și duzii albiți de praf. Văzându-mă, pescarii s-au aplecat asupra ceștilor de aramă, preocupați, brusc, de cafeaua răcită din ele. Totul era ca de obicei. Bătrânul arțar plin de omizi, mesele, tăcerea. M-am înfipt lângă masa la care se găsea Profetul. — Unde e doctorul? Câțiva au ridicat privirile, dar nimeni nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cuvinte academice “lucioase” și crearea sau interpretarea unor concepte absurde care nu au scopul de a lumina mintea cititorului, ci mai degrabă de a-l deruta și proiecta și mai mult înspre abisurile ignoranței. După cum spunea Georg Simmel Oratorul devine preocupat nu de valoarea culturală ci numai de semnificația obiectivă a operei, circumscrisă de propria ei idee - fapt ce tinde spre caricatură odată cu alunecările imperceptibile dincolo de logica pur obiectivă a evoluției, printr-o delectare în tehnica propri-zisă, nemaigăsindu-și drumul înapoi
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
élixire! Se gîndește cam cum ar fi dacă ar propulsa unul dintre ochii elefantului În mijlocul mesei, chiar peste pîinea cu ceapă. Ce lovitură! Dar oare Wakefield ar recunoaște În asta porunca pistolului de start? Probabil că nu: pare mai degrabă preocupat, pentru moment, de coapsa superioară a lui Maggie, pe care și-a lăsat ușurel mîna. Să lăsăm copiii să se joace. Diablo are o slăbiciune pentru Eros: conduce către un soi de suferință cu totul deosebită. CÎnd prînzul se termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lungi și flexibile, fesele Înguste, băiețești. S-a dus pe apa sîmbetei intimitatea electronică. Cibercunoașterea nu ajută nici la depășirea momentului de stînjeneală de la Începutul oricărei Întîlniri În carne și oase. Conducîndu-și broscuța VW de colecție către muzeu, Susan pare preocupată În timp ce Îi explică de ce expoziția, care reunește artiști din diferite zone din Balcania, cuprinse de război, a devenit, În ultima săptămînă, subiect de aprinse controverse. Îi spune lui Wakefield să se aștepte să vadă pichete de protest la vernisaj, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în mai multe reprize, o dată sau de două ori cu o pasiune autentică, dar apoi păruse să se controleze. Cochetase chiar, în momente de vulnerabilitate împletită cu dorință, cu ideea că s-ar putea să fie homosexual. Observându-i aerul preocupat, Laurence se aplecă brusc și îi luă cuțitul din mână. — Mi se pare atât de firesc să te văd aici, îi spuse blând. Simți cum își încolăcește brațul în jurul taliei ei și cum își lasă capul pe umărul ei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a ajuns încă acasă? Vrei să vin cu Rover să te ajutăm să-l cauți? Cunoaștem foarte bine parcul, unde îi place să stea și chestii din astea. — Ai putea? Ben se purta minunat - era plin de înțelegere și sincer preocupat. Cum putuse Fran să-și închipuie vreodată că ar face comentarii deplasate sau că le-ar spune prietenilor lui despre aventura de-o noapte a tatălui lui? Ți-aș fi sincer recunoscătoare. Ne vedem acolo. În cele din urmă, Phyllis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
decât să fiu o pacoste, bănuiesc. Când ajunse în sfârșit la redacție, totul era din fericire în parametri normali. Reporterii zbierau, Keith Wilson îl tachina pe Mike Wooley, iar Sean McGee, cu părul prins în coadă și cu un aer preocupat, era pe urmele unui ticălos fără inimă care arunca deșeuri periculoase, înșela consumatorul sau, în general, distrugea echilibrul planetei după părerea lui Sean. Stevie o atacă înainte să apuce să-și scoată haina măcar. — Fran! În sfârșit! Ai început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
misticismul profund al lui Yeats”, acmeismul lui N. Gumiliov, ego-futurismul lui Igor Severianin și cubofuturismul lui Hlebnikov, Lautréamont, Jarry (priviți ca „dezechilibrați”) și Rimbaud, Rilke, Werfel și Hoffmanstahl, poezia - aflată la antipozi - a americanilor Edgar Poe și Walt Whitman etc. Preocupat să arate „dacă și în ce măsură actuala mișcare poetică a adus valori pozitive”, Const. I. Emilian constată - cu „obiectivitate” - permanența „luptei dintre vechi și nou”, alternanța de „reacțiuni și contrareacțiuni” în cadrul unei teorii „ondulatorii” (via G.B. Vico) a istoriei spiritului uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Scotea o sticluță cu picături din sertar și și le picura în ochi. Se odihnea puțin, privind pe fereastră. Înlătura astfel oboseala instalată din cauza încordării prelungite asupra literelor mici. Lupta, în felul acesta, împotriva miopiei, dușmanul de moarte al tinerelor preocupate de cum arată. În plus, dacă ar fi continuat să lucreze fără să-și odihnească ochii obosiți, ar fi făcut greșeli. Așa că cele cinci minute de pauză nu erau deloc pierdere de timp. Astăzi, în timp ce își masa degetele și privea cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trage cu coada ochiului la ceas și sare ca arsă. — Vai, Doamne, e aproape patru. Dau fuga jos, să văd dacă a sosit mașina. — Deci, snacksuri ziceai? Întreabă viitoarea mea cumnată, măsurîndu-mă din cap pînă În picioare. — Aha. Mă prefac preocupată să-mi Îndrept rochia, dar străduindu-mă din răsputeri să evit privirile Emmei. — Parcă ziceai că abia te-ai atins de mîncare zilele astea, insistă ea, ridicînd dintr-o sprînceană. — CÎnd am zis eu asta? — Săptămîna trecută, cînd am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu observase, nu-i spusese nici o vorbă, nu trecuse nici măcar pe la fereastra camerei ei. Sâmbătă coborâse la bucătărie și îl zărise doar de departe. În noaptea de Înviere îl văzuse la biserică, dar el părea aiurit, se uita pe deasupra mulțimii, preocupat parcă de mirosul de mărgăritar amestecat cu tămâie. Stătea cu nările umflate, ca omul care adulmecă. Ziua de Paște fusese cu adevărat de coșmar. Spătarul plecase fără să-i spună la revedere, iar ea privise din foișor hora din fața bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să vegheze, dar au adormit. Cum așa bunicule?! Nu aveau cum să adoarmă! Hmmm!... păi frații mai mari s-au certat cu regele, așa că le-a pus somnifere. Mezinul însă a vegheat până a văzut pasărea. Când aceasta era foarte preocupată să ciupească din miezul merelor, mezinul de îndată o prinse de aripi; pasărea, văzându-se căzută în capcana prințului, începu a se zbate, și a se zbate, și a se zbate până ce-și dădu răsuflarea. Văzând ce mare păcat făcuse
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]