1,205 matches
-
Militar. — Cinci ani pierduți, îl întrerupse Angelina încercînd să-și ascundă emoția. Habar n-am dacă tu poți să-ți dai seama de asta așa din exterior, mă înțelegi? — N-o să mă credeți dacă vă spun că am avut o presimțire legată de discuția asta chiar azi dimineață, zise Poștașul. — Vrei să spui că ți-ai dat seama mai demult că ceva nu merge cum trebuie între noi? zise Angelina. — Nu e mare scofală, dacă vă gîndiți că aproape în fiecare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să fii prudent, a fost întotdeauna una din calitățile care te-au scos din rahat. — Cine te-a trimis? mai reuși să adauge înainte să aibă marea revelație și firișoarele de transpirație să înceapă să-i inunde pielea datorită unei presimțiri sumbre. Pe vremea aceea nu aveai barbă, Părințele, și nici vocea nu îți era așa de hodorogită, ce să i faci, unii îmbătrînesc într-un an cît alții în zece, dar ca să ți-o spun pe aia dreaptă să știi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
recunoaște astfel Învins, apucă din nou sticla cu pricina și, ridicându-se greoi, o apropie de bec. O scutură bine, apoi așteptă Încordat ca bulele de gaz să dispară una câte una; ; repetă operațiunea În nădejdea că va obține infirmarea presimțirilor negre care Îl Încercau și, pentru că nu mai avea putere, sau socotea inutilă a treia Încercare, declară uimit: Și totuși, e „Borsec”, domnule! Fără Îndoială, murmură Petru, subit cuprins de panică. Care va să zică, bâigui Brândușă... Exact! Nu ne rămâne decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rezultat. Furios, Începu să o zgâlțâie. Soția dirigintelui se ridică În picioare indignată. Cele de la telefoane abia mai respirau. Bătrânul Începu să strige: Sabina, sunt eu, tata! E nebun, exclamă oficianta. Chipul i se destinse, brusc eliberată de spaime și presimțiri negre. La o adică știa ce are de făcut. Sabina, mă auzi? Ușa tremura În mâinile neașteptat de puternice ale bătrânului. Domnule profesor, șopti Șușu, ce bine că sunteți aici, v-am văzut de când ați intrat, dar vedeți cât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
uram pe soacra mea pentru că făcuse ca lucrurile să pară mai ușoare. Mă uram pe mine pentru că eu eram cauza tuturor acestor lucruri. Am stat întinsă pe pat, înfofolită în pături, tremurând de furie și de frică și de o presimțire necunoscută, până când a fost adus înapoi la mine. Totul se făcuse în antecamera regelui. Shalem fusese primul și apoi tatăl lui, Hamor. Nehesi spunea că nici regele, nici prințul nu țipaseră. A urmat micul fiu al lui Așnan și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ardă la degete, m-am ridicat, am strivit-o în scrumieră și m-am dus din nou la fereastră. Aerul dimineții îmi făcea bine, era răcoros și plăcut mușcător. Acum marea se vedea până departe, iar orizontul ardea ca o presimțire. Din clipă în clipă, soarele trebuia să răsară. Mi-am adus aminte ce-mi zisese Moașa în ajun: „Simte-te bine, domnule sculptor, ca în vacanță, de ce te grăbești? Doar nu te silește nimeni să te grăbești. Profită de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu te mai văd”, m-a expediat el furios. Poate că mama ar fi reușit să lămurească lucrurile, să mă împace cu tata, dar boala ei se agrava din ce în ce și toată casa mirosea a medicamente și a presimțiri de moarte. Când intram la ea în cameră, se ridica încet, cu greutate și zâmbea ca să-și ascundă lacrimile. Câteodată avea lungi discuții cu tata, pe care le ascultam acum lipindu-mi urechea de ușă. Îi vorbea despre mine, implorându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fără nici o mobilă, cu pereții albi, goi, cu pete de var încă pe geamuri și pe jos. Mai multe camere și în fiecare cameră câte un bărbat. Zidari? Zugravi? Ucigași travestiți? Tăceau și tăcerea lor avea ceva amenințător. Cuprins de presimțiri rele, am început să mă retrag spre ieșire, fără să mă grăbesc, ca să nu-mi trădez panica. Și eram gata să reușesc când unul dintre acei indivizi spelbi mi-a sărit în spate și m-a strâns de gât, șuierându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sacrificiul de sine și renunțare, cu siguranță nu era. În ciuda ultimelor zile și ore când aproape se Îmbolnăvise de grijă, abia acum Începu să creadă În posiblitatea eșecului și Își continuă drumul cu pași mai Înceți și inima grea de presimțiri negre. [Pe scenă, Guy Domville se apropia târâș de final. Pentru majoritatea prietenilor autorului, aflați În sală, el venea cu pas de melc, căci doreau din tot sufletul să se termine, sărmanii actori să scape de chin și trăgătorii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
său umil, Înțelesese că nu pe „Alick“ dorise acea canaille de la galerie să Îl nimicească, ci pe el. Guy Domville fusese ultimul zar aruncat - „le sort en est jeté“ - și pierduse. Nu intenționa să mai riște Încă o umilință asemănătoare. Presimțirea eșecului, pe care o trăise traversând St James’s Square, nu Îl pregătise pentru legarea la stâlpul infamiei de către o mulțime batjocoritoare, În fața aproape tuturor cunoscuților săi din Londra. Amintirea clipei Îngrozitoare, crescendoul ondulat al gălăgiei care Îl Întâmpinase În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mea. Într-adevăr mi-ar face o mare plăcere să veniți. Vom veni negreșit, spuse Hélène. Voi trimite fără întârziere invitațiile. Iar noi vom da curs invitației, promise Françoise. Plănuiam ca pe Amèlie să nu o invit, însă aveam o presimțire că ar fi venit oricum. În celălalt colț al mesei domnii se angajaseră și ei în propria lor discuție despre afaceri și despre politică. Nu era o conversație prea profundă, ci era mai mult o modalitate de relaxare. Vezi, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Îmbinase normal plăcutul, utilul și frumosul. Predomina o nuanță de roz și una de lila. Făceau o plăcută impresie. Doru rămase puțin contemplând locuința, apoi se puse pe treabă. Aceeași senzație stupidă. Imprevizibil, emoție, prostii... Prea încărcat și ireal. O presimțire încărcată. Fiecare obiect pe care-1 atingea i se părea venit din altă parte. Fie din cauza vechimii atât de bine ascunsă, fie avea acest sentiment datorită mirosului insuportabil de mentă. Era amețitor, misterios și devenea, cu fiecare minut petrecut acolo, grețos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
top, iar istețimea lui era incontestabilă, când venea vorba de inteligență emoțională, omul friza cretinismul. Pentru el, nici o conversație de natură personală nu era atât de importantă încât să nu poată fi evitată. Așa că Julia și-a îngropat adânc toate presimțirile negre. Le-a îngropat în locul acela întunecat, unde aveau să le țină companie multe alte probleme nerezolvate și frustrări. Nu putea să le scoată la lumină decât la club, în acel refugiu unde nevestele numărul doi - obligate să simtă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bat joc de el înainte să-l împuște. Nouă nu ne place să vedem piei-roșii în acest oraș. Ne place să le săpăm gropile. — Câine, treci la loc! îi zise Flann O’Toole cățelei. Apostrofarea cârciumarului îi spori lui Vultur-în-Zbor presimțirile care se tot adunau, dar încă mai vedea acel zâmbet aparent amabil, întipărit pe chipul lui O’Toole. Alsacianul se ascunse în spatele tejghelei. Mâinile lui Flann O’Toole: niște bucăți mari de șuncă atârnate la capătul brațelor. Mâini de ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că oare cum va fi când vei fi și tu cu noi, Îi spuse ea oarecum amuzată de figura lui absorbită. Iar tata parcă spunea, da... Îmi amintesc bine, că sigur vei fi fată, că a avut el așa o presimțire prin studenție și din pricina asta ne tot uitam prin vitrine după rochițele, păpuși și pantofiori roșiiîi plăceau lui pantofiorii roșii! Pe asta nu mi-ai spus-o niciodată...! zise băiețelul bosumflat, cu obrajii Îmbujorați. Mama Îl fură cu coadaochiului și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pentru câțiva ani, dar Într-o zi a descoperit păr de câine pe bancheta din spate a mașinii lor de familie Peugeot. Problema era că ei nu aveau câine. Și-a zis că nu are de ce să se Îngrijoreze până când presimțirea care Îi rodea stomacul a făcut-o să plece de la serviciu. A parcat În fața casei și a urmărit-o pe dădacă până la un apartament din Holloway Road. Înăuntru, cu ușa neîncuiată, l-a găsit pe Joshua În spatele grilajului de la cămin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la nesfârșit, ca în pastișele lui Godun, ci rescrisă, reinventată și, câteodată, făcută de la început. Ațipi cu puțin înainte să sune ceasul. Tresări istovit și apoi se ridică să oprească alarma deșteptătorului. Când se bărbierea, desluși în el zvârcolirile unor presimțiri sumbre, pe care încercă să le domolească. Când pătrunse în cabinet, nici figura oftalmoloagei nu-i trimise încurajări, dar se mai calmă sub mâinile ei care îl cuprindeau cu precizie. Îi așeză electrozi la urechi și pe lobul occipital, iar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să-i spună femeii că era urmărită, dar Ghazal nu veni și nici prietenul ei cu figură de predicator nu mai luă taxiul. A doua zi dimineață, când Omid trebuia să dea ochii cu Corbul Alb, se simțea vlăguit de presimțiri sumbre. Își îmbrățișase băiatul cel mic, înainte să-l lase în fața școlii, iar copilul rămăsese trăsnit pe trotuar: taică-său nu făcea așa ceva niciodată. Când ajunse în biroul călăului său, ca un om mort pe jumătate, Omid își întinse gâtul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și ieșisem să mă plimb. Eram amețit de lumina de pe străzi. Jinduisem după ea îndelung, uitîndu-mă la amiază, din spatele draperiilor, la ciotul unui pin uscat pe care-l năpădeau urzicile. Văzând că trecătorii se fereau de mine, am avut o presimțire rea. Se uitau în altă parte când treceam pe lângă ei. Am răsuflat ușurat, de aceea, în clipa în care am zărit un fost discipol. M-am îndreptat, bucuros, spre el, să-l îmbrățișez. Numai că, spre uluirea mea, el s-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
gât când eram jos, acolo, cu Marie, zisei eu. Vânătăi. Bineînțeles, nu pot fi sigură, dar... —Brr... Sally tremură, cu capul și umerii scuturându-i-se ca un câine de apă. Nu cred că vor găsi persoana asta. Am o presimțire. Își mișca mâinile tot timpul, jucându-se cu suporturile pătate de sub paharele de bere, desprinzând bucățele de lemn din masă cu unghiile, lovind țigara de scrumieră, chiar și atunci când nu era scrum de scuturat. Conversația asta îl făcea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avut condamnați la moarte. ARTUR: Vrei să spui că... eu sunt primul care... GARDIANUL (Fierbinte.): Da! ARTUR:...primul osândit... în ultimii zece ani... GARDIANUL (Entuziasmat): Da! Da! Da! Sunteți primul! ARTUR: Atunci du-te și le spune... GARDIANUL (Cu o presimțire neagră.): Nu! Nu! Nu! ARTUR:...că eu refuz să mor aici! GARDIANUL (Perplex.): Refuzați să muriți? ARTUR: Da. GARDIANUL (Un râs scurt; o clipă de meditație; un alt râs scurt; altă clipă de meditație.): Cam vine asta? Toți murim... ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dau de tot. Încercați să-l țineți între dinți... Vă veți simți mult mai bine. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Luând, fantomatic, firul de iarbă și mestecându-l în dinți.): Sunt un prost. Știam că se va sfârși așa. Am avut o presimțire. (ȘEFUL GĂRII e tot mai nervos; se ridică, face câțiva pași; capul IOANEI apare din nou în spatele ferestrelor și a ușilor întredeschise.) ȘEFUL GĂRII (Mai mult pentru sine.): Destul! Destul! Canalii... (IOANA apare în stânga peronului, se apropie de stâlpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PRIN PLOAIE: Domnule... De ce nu plouă? Ce rost are să nu plouă? ȘEFUL GĂRII (Luat prin surprindere.): Ah, așteptam această întrebare! Vă jur că o așteptam! Știam că o să vină, că mi-o veți pune până la urmă. Am avut tot timpul presimțirea ei. M-am gândit la ea... și la ce ar trebui să vă răspund... Da, da, am știut că îmi veți pune această întrebare... (Pauză; ȘEFUL GĂRII Își reia plimbarea, frământat; din când în când se oprește, încearcă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Am auzit un fluierat lung și subțire... ȘEFUL GĂRII: Cate păsări ai adunat astăzi?... HAMALUL (Fericit.): Multe, foarte multe... Vă jur. Foarte multe și unele se mai zbăteau încă, nu voiau să moară... Da. De aia se zbăteau... Aveau o presimțire și nu voiau să moară... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și eu, și eu... Am auzit picături mari de apă căzând de la mare înălțime; pe tăișul cuțitului și despicându-se în două... CASIERUL (Surescitat.): Domnule, nu mai încape nici o îndoială... ȘEFUL GĂRII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
efect ca să... Să ce? Nu, gândul că fusesem victima unei iluzii optice ieftine n-avea nici o rațiune, era doar un mod neîndemânatic de a alunga din memorie imaginea oribilă a infirmității profesorului. Pe dinăuntrul curiozității mele Începea să prindă contur presimțirea că intrasem Într-o poveste Întunecată, ale cărei dimensiuni și Înțelesuri Îmi depășeau cu mult așteptările, și acest lucru mă bulversa. Ca să ies Într-un fel din Încurcătură, am vrut să-i spun ceva amabil și convențional Evei, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]