1,175 matches
-
și iarăși la ea. Așa străbat eu, neîmpăcat, timpul, spațiul, străzile, parcul cu gândul la ce a fost și la ce va fi. Și le străbat cu o nonșalanță reținută, întorcându-mă în acele locuri unde am trăit sentimentele și presimțirile cele mai profunde și adevărate... Parcul de la marginea orașului, terasa băutorilor de bere, urmele pașilor pe nisipul aleilor, ștrandul și peticul de cer de deasupra lui, spintecat de ramurile copacilor seculari, vor rămâne acolo unde sunt. De nu, vor rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și pilotul poate fi scos, grav rănit, din resturile aparatului, care fusese făcut țăndări. Bâzu avea să-mi povestească mai târziu: "Dragă Dane, uitându-mă la avionul care se îndrepta spre locul de decolare, m-a strâns de gât o presimțire și în timp ce accidentul se producea, m-am simțit strivit, văzând cum niște puști îmi strică aparatul, văzându-mi misiunea zădărnicită, în timp ce eu, de 24 de ore, trăiam într-o incredibilă tensiune fizică și psihică. Într-o clipă, lumea s-a
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Negoițescu este unul dintre cazurile rarisime în care confesiunea totală, șocantă, frustă este făcută independent de orice auditoriu. Nu știu pentru cine sau din ce motiv a scris Ion Negoițescu. Este limpede însă că performanța lui are un nedorit ajutor: presimțirea morții. Într-adevăr, scrise în exil și pe patul de spital, aceste pagini care spun totul nu mai au ce să apere și nu au de ce să acuze, nu înfrumusețează și nu urâțesc. Moartea apropiată este 5 garanția sincerității de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
este faptul că toate merg la cinema în weekend, toate par să se proiecteze pe ecran. David Lodge începe prin a le radiografia gândurile în manieră Joyceană. Către sfârșit își schimbă maniera și alege o intrigă à la Hardy, cu presimțiri și coincidențe. Romanul nu are o intrigă unitară. Există o povestire în prim plan, cea a lui Clare și Mark (fosta aspirantă la călugărie și tânărul care decide să se facă preot tocmai când fata se așteaptă cel mai puțin
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
practicant dar și critic al romanului contemporan. Proza lui se conturează ca un spațiu în care vrea să ne țină cu zâmbetul pe buze, relaxați. Tehnicile complicate ale începutului și sfârșitului acestui veac sunt date laoparte. Să fie de vină presimțirea că-și va pierde un public deja sastisit? Să-i fie oare frică romancierului de romanul modern? Trilogia Changing Places (1975), Small World (1984), Nice Work (1989) începe în vână comică și se încheie cu un roman remarcabil, probabil cea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu dorința: "Mereu la fel, încă, mereu la fel!" Ne plimbăm pe mal, printre copii, părinți și bătrâni care-și trăiesc ultima vară. În loc să tragem pe nări iz de mare, inhalăm disperare. Rimele sunt ucigașe. Tema de început închide cercul. Presimțirea e acum o detestată certitudine: Înfrunzesc copacii Ca vorbe pe punctul rostirii; Noii muguri se desfac fără grijă, Verdele lor e atâta mâhnire. Se nasc ei iar Și noi îmbătrânim? Ba mor și ei. A murit anul trecut, par să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ea să fie mereu prezentă: poemele presimt că așa stau cu adevărat lucrurile pe lume, dar refuză să se pronunțe. Ca idee, distopia e prea la îndemână, prea teatrală. Tocmai de asta și refuz distopia clădită cu bună știință. Ca presimțire rea, distopia e mult mai puternică și mai credibilă. LV. Poezia ta e și sfioasă și îndrăzneață. E iubirea o temă importantă pentru tine? Crezi că orice poet trebuie să scrie poezie de dragoste la un moment dat, ori e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de Șt. O. Iosif Veghează-n colț a cadelei lumină, Învăluind icoana-n raze pale: Isus, copil, la sânul Maicii sale; Păstorii se miră, magi i se înclină. Un zâmbet liniștit, blând, fără vină, Și totuși nu știu ce ascunsă jale, Ce presimțiri de chinuri ideale Umbresc în toată fața lui divină. Știai de-atunci, Isuse, tu, c-odată, Iubind prea mult pe oameni, drept răsplată, Vei îndura batjocura și-amarul, Și-ncununat cu spini, urcând Calvarul, Pe umăr crucea singur ți-o vei
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de Șt. O. Iosif Veghează-n colț a cadelei lumină, Învăluind icoana-n raze pale: Isus, copil, la sânul Maicii sale; Păstorii se miră, magi i se înclină. Un zâmbet liniștit, blând, fără vină, Și totuși nu știu ce ascunsă jale, Ce presimțiri de chinuri ideale Umbresc în toată fața lui divină. Știai de-atunci, Isuse, tu, c-odată, Iubind prea mult pe oameni, drept răsplată, Vei îndura batjocura și-amarul, Și-ncununat cu spini, urcând Calvarul, Pe umăr crucea singur ți-o vei
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
și pietre aprinse și nicidecum ,,pietre prea scumpe”. Iar în tăblița 57 care povestește incinerarea lui Ili în Sarmise-tuzo se spune: ,,Cel care a ținut Calea Dreaptă sau a dreptății s-a dus să locuiască în Cetatea Vieții/Luminii... Am presimțirea că chipul minunii va merge să se adu-ne în credință. Să luăm aminte că micul get va merge să locuiască la unicul Zabe-lo’’. În tăblița 59, se scrie despre neamul geților și a tracilor că țin ,,dreapta credin- ță
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
300-301. 149 Ibidem, p. 302. 150 "Un Spengler și-a vestit cu ani în urmă sentimentul escatologic, într-un sens cu totul naturist ce e drept, al sfârșitului culturii europene. Sentimentul eonic nu l-a încercat. Dar concomitent cu aceste presimțiri de prăbușire s-au auzit și alte glasuri, de îndemn și de nădejde. Un Keyserling, după ce a sondat apele duhului de pretutindeni, crede, cu vânjosie de condotier al ideii, în înălțarea vieții pe un alt podiș spiritual. El e însă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nouă întemeiere? Nu e un rest ce rămâne după ce toate s-au sfârșit, nici restul rămas dincolo de sinele închis în sine. Tot restul lumii e lumea fără rest, a înstrăinării de sine, chipul celui străin care ne privește. Mai multă presimțire decât simțire, în privirea lumii ce răsare din adânc se profilează acum imaginea unui relief fulgurant: "mă-nnebunește taina lor/ sunt mulți sunt singură e lună/ presimt că vine-un rece stol de flori/ și încă nu dispar și-i
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
libere, de a nu fi văzută decât în destituirea sa, efemeră înființare într-un orizont în destrămare? Ce orizont s-ar putea deschide în retragere? Unul al iernii, adică al vederii moarte, orbite? Abia un sentiment de orizont, mai degrabă presimțirea - chiar ne-simțirea - unei absențe. Ce e de văzut în orizontul acestei manifestări eclipsate? Să rămâi undeva la o răscruce a frigului, întinderi/ risipindu-se în jurul tău pe nesimțite/ să-ți părăsești acolo imaginea însingurării/ derulându-se-n gol/ să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Nemaipomenit oraș, de altfel. Recepționerul m-a întrebat nici mai mult, nici mai puțin dacă n-am nevoie de "companie". Tocmai am făcut un duș și am luat nembutal (1 tab.). De dorit să fiu în formă mâine după-amiază. Am presimțiri sumbre. Sting lumina la ora 2.35. Puls 93. 21 iunie Ce zi! Gård mă săpunește pentru lipsă de flexibilitate (!). Refuzat să semnez contractul opțional cu americanii. Gård a dormit toată dim. Încercat în zadar să iau legătura cu min.
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
apleca instinctiv capul în cealaltă parte, ferindu-se de mângâierile acelea care totuși o încântau". Pentru prima dată de când se întâlniseră, se priveau drept în ochi, pătrunzându-și unul celuilalt în adâncul sufletului. Jeanne, deja cuprinsă fără îndoială de o presimțire întunecată, se întreabă cum are să fie viața lor împreună. În acel moment, Julien, punându-și amândouă mâinile pe umerii femeii sale, "o sărută pe gură, apăsat, cum ea nu mai fusese niciodată sărutată. Și sărutarea aceea îi pătrunse în vine
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
deux a lui Maurice Hennequin, scrisă în 1912. Această piesă forțează nota și abordează flirtul într-o manieră burlescă. Geneviève este măritată de trei ani cu Henri Destourelles, un afacerist. Tânăra femeie e măcinată de o bănuială, de o vie presimțire că într-o bună zi soțul ei îi va aduce ofensa de a o înșela. Iată de ce își luase măsuri de precauție: odată cu certificatul de căsătorie, neliniștita soție își pusese soțul să semneze un bilețel pe care scria: Dacă se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
amploare. Aceasta urma să aibă loc probabil pe plajele Normandiei. Sărbătoarea nebună a Eliberării Tânăra Micheline Bood așteaptă această debarcare, speră din tot sufletul ca ea să aibă loc. În ultimele zile ale lunii mai 1944, liceana, având parcă o presimțire, o visează în fiecare noapte. Crescuse și se maturizase din iunie 1940, însă rămăsese la fel de cochetă. În cei patru ani de conflict, Micheline nu își refuzase flirturile cu germanii. Pentru că, după cum mărturisește ea, "moare de urât" în Franța aceea pétainistă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
vină, când și când, cu câte un balot de fân sau paie ce ajungea pe 10-15 zile. Spre primăvară, și oameni și animalele ce mai rămăseseră parcă erau arătări. Era în aer și în inima oamenilor ceva negru, straniu, era presimțirea marii drame ce se pregătea să înceapă. Mergeam la școală după-amiază și într-o zi, ieșind de la cursuri, cam pe înserat, văd la unele ferestre de la unele dughene, lumânări aprinse, cruci și icoane, ajung acasă, la noi în geam lumânări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
aproape de Prut, unde m-a găsit mobilizarea și jandarmii care m-au trimis la Iași, sub escortă, pentru a se cerceta ce treabă aveam eu pe lângă Prut. Toamna a început pribegia noastră împotriva curentului. Părăseam Iașul cu regret și cu presimțirea că studiile mele academice s-au terminat pentru totdeauna. Când am ajuns la Huși, orașul începuse să se populeze cu refugiați. Se plătea orice sumă pentru o cameră, cum să găsim amărâții de noi locuințe cu parale puține? Am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
sfert de oră priveliștea asupra Adriaticii cu Santa Maria Maggiore în bazinul San Marco și toată întinderea aceea de ape albastre-argintii cu minunile presărate ici-colo. Cu toate că ținta călătoriei noastre era mult visatul Paris, plecăm din Veneția cu regret și cu presimțirea că este pentru totdeauna. Plecăm cam pe la amiază, o zi curată de august, cerul pe unele locuri era acoperit cu întinse perdele albe de nori subțiri, nori cum se văd în tablourile lui Tițian. Intrăm în partea de nord a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
aducă și biletele pentru tren, nu va veni. În fine, am plecat pe o vreme cu aspect de dramă. În aceeași noapte de 20 spre 21 august intrau și armatele acelea în Cehoslovacia. Oare neliniștea mea să fi fost o presimțire? Rareori am fost atât de mulțumit că m-am întors acasă. Urmează zile și săptămâni de îngrijorare, lumea încep să-și facă provizii de alimente, panică etc. 10 octombrie 1968. Lumea a început să se liniștească, așa că, văzând că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
nu mi-aș fi bârfit țară, pentru că în mine există de mult militarul de astăzi, disciplinat, riguros, onest, cu simțul datoriei față de țară. În fapt, nu condamnam revoluționarii. Mă simțeam româncă, eram mândră că am scăpat de Ceaușescu, dar aveam presimțiri sumbre, că vom da greș cu “așa-zisul” capitalism, că ar trebui să găsim “a treia cale”, cea de centru, să facem un echilibru între sisteme. La întoarcere, constatasem stupefiata că pe ultima filă a pașaportului meu se operase un
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
bună fără kurzi ș.a.m.d. Cine poate descâlci un asemenea ghem? Metoda lui Alexandru Macedon cu nodul gordian nu prea mai merge. Singura soluție ar putea fi una solomonică, dar asta deja trimite spre evrei. Am eu, așa, o presimțire că dacă evreii se apucă de treabă, problema s-ar putea rezolva cumva. Condiția este ca și lor să le iasă de aici un oarece profit. 18 octombrie 2007 Soarta unui om Azi, despre destinul politic al lui Mihail Gorbaciov
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
a cunoaște viitorul este respins de toți ceilalți. În poemul dramatic al lui Iorga, apropierea vasului care îi aduce pe Paris și Elena la Troia ar trebui să fie prilej de veselie o dată ce vestește sărbătoarea nunții. Cu toate acestea, o presimțire întunecată umbrește momentul festiv, iar Priam, Hecuba și Andromaca sunt neliniștiți de dorul de luptă al lui Hector : parcă pe toți apasă o frică, o prevestire (III 1). Încrezător în această pace sfântă a zeilor din ceruri, preotul cetății le
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că asediul s-a încheiat și că grecul este sortit pieririi : E sigur că Achile e-n ziua lui din urmă,/ Spre-a o vedea să mergem. E ceasul hotărât/ Dea zeii ca să-nceteze împresurarea Troii (IV 2). Plin de presimțiri sumbre, preotul face apel la noile divinități, dar și la cele vechi, demult neglijate, intuind că adversitatea lor poate determina ruina Troiei : Ni tremură pământul supt noi, adâncul urlă/ Să ne rugăm acelor cari ne ocrotesc/ [...] Dar nu-i de-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]