19,087 matches
-
zile. Art. 397 Soluționarea cauzei (1 Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel. (2 Dacă cererea are ca obiect pretenții privitoare la obligația de Întreținere, alocația pentru copii, chirie, arendă, plata salariului, rate din prețul vânzării sau alte sume datorate periodic, instanța Îl va obliga pe pârât, la cererea reclamantului, după achitarea taxelor de timbru, potrivit legii, și la plata
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
candelei”, care reunește un număr de 30 de povestiri, unele de mică întindere, altele de mai mare întindere, dar care, deși separate, pot fi privite unitar, ele având același filon, am spune, autobiografic, fiind, de aceea, asimilabile, memorialisticii, gen fără pretenții prea mari stilistice, de aici, poate, oralitatea lor evidentă, care ne duce cu gândul, că autoarea, având în vedere mărturisita-i credință, săvârșește în aceste pagini o amplă și smerită spovedanie, căutând, parcă, o împăcare cu trecutul și o liniștire
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru sine, toate ne hrănim cu acest elixir otrăvitor", și începe. "Era în primele zile ale vacanței de la Varna, totul era pregătit așa cum îți spuneam, așteptam delegațiile de inspectori, trebuie să-ți spun că înaintea pionierilor veneau adulții, adulți cu pretenții mari și deocheate, veneau să testeze terenul unde odraslele lor își vor petrece vacanța, unde vor învăța limbi străine, unde vor scrie poezii și unde vor juca teatru. Să nu crezi că organizam o tabără de pionieri. Mai întâi, era
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
odată l-a întrebat dacă o iubește, iar el i-a răspuns dezamăgit: "cu tine, credeam că nu e nevoie de cuvinte", a rămas blocată, cum să reacționezi la astfel de replici perfecte, ți se face rușine de propriile tale pretenții, devin atât de ridicole, urăște lenea lui de a-i vorbi, are nevoie de cuvinte, de gesturi care să o asigure de sentimentele lui, el o citește ca pe o carte deschisă, pricepe zbaterea ei, o are la mână, ar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să ignorăm educația dobândită de copiii acestei etnii. Aceștia, conform tradiției neamului lor, ce cuprinde datini, obiceiuri și învățăminte străine nouă, se constituie în ceea ce se cheamă în limbajul curent, o bună educație. Ar trebui poate ca oameni ce arborăm pretenția de a fi școliți la înaltele facultăți ale societății, să învățăm câte ceva și de la acești oameni: puritatea în viața conjugală, dragostea adevărată, dorința de libertate, credința că unele nimicuri din viața de zi cu zi ar putea fi ignorate și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
problema voastră, ce doriți? Fetele își descriseră situația în detaliu, dar se citea pe chipul directoarei plictisul. Se vedea limpede, din crisparea feței ei, că o iritau toate aceste amănunte nesemnificative. - Abia ați făcut ochi și ați și venit cu pretenții!? Veți lucra unde ați fost repartizate! Hai, la treabă! La o așa primire și la un asemenea tratament din partea celui mai important om al spitalului, medic în primul rând, cele două nu se așteptaseră. Abia au nimerit ușa. Au ieșit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
multe dintre ușile de la aceste lăcașuri sfinte nu s-ar fi deschis. Gândul de a se așeza la casa lui, începuse a pune stăpânire pe timpul și preocupărilor sale. Un îndemn interior îl conducea spre căutarea unei partenere care să corespundă pretențiilor sale. Cunoscându-le pe cele două domnișoare doar în treacăt, când se aflase pe un pat de spital pentru o intervenție chirurgicală, o bagatelă, cum îi spuneau unii medici, își spuse că abordarea lor n-ar fi lipsită de interes
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
facă acest lucru? Nu era deloc simplu. Nu se putea plânge că nu avusese mai multe prietene a căror abordare fusese, în genere, facilă, durata relațiilor fiind între o zi și o săptămână. Nici una dintre cele întâlnite nu îndeplinise parametrii pretențiilor sale, dacă era să se exprime în limbajul specific profesiei pe care o practica. Socotea că venise timpul să se așeze, să devină om cu familie, fiindcă timpul trecea impasibil. Își dădea seama că tinerețea este pasageră și apoi, cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și a altor înscrisuri prin care asociația de proprietari confirmă plata sumei datorate. Acțiunea în justiție se face numai pe baza certificatului obținut de părțile care au refuzat medierea. Atenție să nu fi operat prescripția de 3 ani în cazul pretențiilor bănești. De executarea silită se leagă și problema recuperării debitelor ce reprezintă cotele de cheltuieli neplătite cu titlu de întreținere la asociațiile de proprietari, eșalonate în cadrul unei proceduri de mediere. De exemplu, urmărirea veniturilor bănești rezultate din salarii, alte venituri
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
acțiune pe dreptul subiectiv pierdut prin renunțare.Totuși, mai trebuie arătat că în cazul medierii, părțile pot merge mai departe, putând să se judece în instanță, dar și să se răzgândească și să revină la mediere. 2-Recunoașterea sau achiesarea la pretențiile reclamantului de către pârât : a) în cazul medierii partea pârâtă din conflict își poate recunoaște necondiționat vinovăția și să fie de acord cu prestațiile reclamantului, ceea ce o face să renunțe la procedura amiabilă pe care au acceptat-o, dar care nu
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
poate recunoaște necondiționat vinovăția și să fie de acord cu prestațiile reclamantului, ceea ce o face să renunțe la procedura amiabilă pe care au acceptat-o, dar care nu a început încă în cadrul sesiunii. A-și recunoaște vina și a accepta pretențiile părții care a reclamat-o după încheierea acordului de mediere, înseamnă că procedura medierii s-a desfășurat și, așa cum s-a mai arătat achiesarea la pretențiile părții reclamante constituie esența înțelegerii dintre ele. Practic este o împăcare între părțile în
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
care nu a început încă în cadrul sesiunii. A-și recunoaște vina și a accepta pretențiile părții care a reclamat-o după încheierea acordului de mediere, înseamnă că procedura medierii s-a desfășurat și, așa cum s-a mai arătat achiesarea la pretențiile părții reclamante constituie esența înțelegerii dintre ele. Practic este o împăcare între părțile în conflict. b) în cazul judecății a renunța înseamnă că reclamantul renunță definitiv la dreptul său subiectiv de a-l mai acționa în judecată pe pârât. În ceea ce privește
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
moral la afecțiunea cuiva și, uneori, În momente de criză, chiar un drept moral față de sine?” Întrebarea aceasta și-o pune și Rudolf Stammler, arată filosoful român. Mircea Djuvara consideră că, În corelația respectivă, „Putem deci baza oricum obligația pe pretenție”, pe dreptul subiectiv iar pretenția pe obligație. Cu alte cuvinte este imposibil de a Înțelege o obligație fără un drept corespunzător, cu același obiect, și un drept fără obligație corespunzătoare cu același obiect, cu excepția numai dacă suprimăm sensul normativ al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
uneori, În momente de criză, chiar un drept moral față de sine?” Întrebarea aceasta și-o pune și Rudolf Stammler, arată filosoful român. Mircea Djuvara consideră că, În corelația respectivă, „Putem deci baza oricum obligația pe pretenție”, pe dreptul subiectiv iar pretenția pe obligație. Cu alte cuvinte este imposibil de a Înțelege o obligație fără un drept corespunzător, cu același obiect, și un drept fără obligație corespunzătoare cu același obiect, cu excepția numai dacă suprimăm sensul normativ al acestor noțiuni, și atribuim semnificația
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Cu alte cuvinte este imposibil de a Înțelege o obligație fără un drept corespunzător, cu același obiect, și un drept fără obligație corespunzătoare cu același obiect, cu excepția numai dacă suprimăm sensul normativ al acestor noțiuni, și atribuim semnificația unei simple pretenții de fapt, iar celeilalte semnificația unei simple supuneri la o amenințare de fapt: distincția juridică dintre „un drept” și „un interes” s-ar evapora, iar Împreună cu ea Însuși Dreptul. Nu există așadar nici un motiv de a refuza să admitem aceeași
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
bunăvoința sau bunătatea sa), ci cel care pretinde ceva pe acest temei se bazează pe propriul său drept, numai că lui Îi lipsesc condițiile care Îi sunt necesare judecătorului, conform cărora acesta ar putea determina În ce măsură sau În ce fel pretenția acestuia ar putea fi satisfăcută Îndeajuns”. Cel care se sprijină pe echitate În baza propriului drept, ar trebui să se instituie În judecător, adică să fie capabil de o perfectă neutralitate. Acest fapt depășește, Însă, sfera juridică, aparținând conștiinței, transpusă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cele două forme de evaluări și reguli practice se disting prin faptul că prima prescrie subiectului obligația de a urmări un comportament determinat, precum și abținerea de la un comportament contrar. Dimpotrivă, a doua formă conferă subiectului puterea de a afirma o pretenție și doar În funcție de aceasta să poată impune o obligație și altor subiecți. Prima dintre aceste forme (cea a moralei) devine, așadar unilaterală și se exprimă pe deplin Într-un anume număr de necesități deontologice, fără ca o categorie a permisiunii sau
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Din contră, Dreptul consideră și evaluează mereu comportamentul mai multor subiecți deodată, Între care stabilește un raport (nu e posibilă existența dreptului fără un raport juridic). Urmărește, așadar, În esență, să determine sfera comportamentului posibil din diverse părți, adică limita pretențiilor reciproce posibile ale lor. Din cauză că limita se găsește obligatoriu În natura fizică, Dreptul se preocupă Înainte de toate de elementul fizic al acțiunilor umane și chiar pleacă de la acel punct adică, de la elementul intern și psihologic. Chestiunea atât de discutată a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
morală, spune Kant, numai dacă nu este determinată de scopul, de „materia vrerii”, ca una care pentru o ființă senzorială nu poate fi Întotdeauna altceva decât plăcerea, ci numai norma legală. Kant oferă un răspuns problemei referitoare la originea și pretenția de legalitate a legii morale făcând trimitere la rațiune, la capacitatea gândirii conceptuale sau la generalitatea logică În opoziție cu senzorialitatea inerentă particularității și hazardului legat de caracterul ființei: o acțiune este bună În măsura În care se efectuează ținând seama de caracterul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
opoziție cu senzorialitatea inerentă particularității și hazardului legat de caracterul ființei: o acțiune este bună În măsura În care se efectuează ținând seama de caracterul generalității sau al legității; și este „submorală” sau imorală În măsura În care respinge acest caracter și urmează numai manifestarea instinctuală. Pretenția de legalitate a normei rațiunii față de determinarea instictuală este, pentru Kant, de la sine Înțeleasă: pentru el, senzorialul este, fără Îndoială partea animalică, inferioară, a ființei noastre, rațiunea fiind partea superioară, specific umană. Este ideea fundamentală platonico-artistotelică, evident suficient de puternic
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
diverse ale cuvântului drept sunt strâns legate Între ele. Dreptul este, În esență, o delimitare, o coordonare obiectivă a acțiunilor mai multor subiecți. O normă de conviețuire sau de coexistență. Efectul normei juridice constă În a atribui unui subiect o pretenție sau exigență față de un alt subiect, căruia Îi incumbă, prin aceasta, o obligație, adică o datorie juridică. Pretenția pe care dreptul o atribuie cuiva se numește la rândul său „drept”. Drept, În primul sens, Înseamnă norma de coexistență („drept În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a acțiunilor mai multor subiecți. O normă de conviețuire sau de coexistență. Efectul normei juridice constă În a atribui unui subiect o pretenție sau exigență față de un alt subiect, căruia Îi incumbă, prin aceasta, o obligație, adică o datorie juridică. Pretenția pe care dreptul o atribuie cuiva se numește la rândul său „drept”. Drept, În primul sens, Înseamnă norma de coexistență („drept În sens obiectiv”); În al doilea sens, dimpotrivă, Înseamnă pretenția sau facultatea de a pretinde („drept În sensul subiectiv
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
incumbă, prin aceasta, o obligație, adică o datorie juridică. Pretenția pe care dreptul o atribuie cuiva se numește la rândul său „drept”. Drept, În primul sens, Înseamnă norma de coexistență („drept În sens obiectiv”); În al doilea sens, dimpotrivă, Înseamnă pretenția sau facultatea de a pretinde („drept În sensul subiectiv”). Romanii au observat acest dublu aspect În care se prezintă jus, deosebind norma agendi de facultas agendi. E de notat Însă că și morala e norma agendi. De aceea, dacă am
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ne putem Închipui o normă care să nu aibă caracter imperativ. Comandamentul pozitiv, nau negativ, e un element integrant al conceptului de drept, fiindcă acesta, după cum am văzut, pune Întotdeauna față În față două subiecte, dând unuia o facultate sau pretenție și impunând celuilalt o datorie, o obligație corespunzătoare. A impune o datorie Înseamnă Însă a ordona. Deci ceea ce e o simplă afirmație sau observație nu are, de fapt, caracter juridic. În drept nu există modul indicativ, iar când e folosit
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
obiectiv În materie etică, cu aceeași legitimitate cu care-l putem afirma În cunoștința despre natură. Căci coerența cunoștințelor noastre sub formă de ordonare logică, constituie oriunde ceea ce numim adevărul obiectiv. Realitatea nu este altceva decât obiectul unei judecăți adevărate. Pretenția că afirmarea etică se reduce pur și simplu la o afirmație despre realitățile naturale, În special psihologice și sociale, nu e fundată, pentru că o obligație nu e, sub nici o formă, o realitate naturală și nici nu se poate lega În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]