2,532 matches
-
nu gustul familiei Eminovici, ci influența mentalităților botoșănene a anilor '30. În pridvorul noii construcții se urca pe două rânduri de trepte, din lateralele casei, protejate de o balustradă ridicată direct din pământ. Un salcâm și o salcie plângătoare încadrau pridvorul. Chiar în fața casei fuseseră plantați niște trandafiri, îngrădiți de câțiva mici stâlpi; curtea, plină cu iarbă, era marcată de cărări întâmplătoare. Nici interiorul nu păstra împărțirea camerelor din vechea casă părintească. Un hol pe mijloc și câte două camere laterale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
casa a fost construită ca să reziste peste veacuri: pereții din cărămidă, acoperiș de tablă vopsită imitând șindrila, pod trainic din lemn de stejar, la fel cu parchetul și ușile. Două banchete solide stau de o parte și de alta în pridvor, invitând vizitatorii la meditație; de aici se puteau asculta, o vreme, vocile lui Călinescu, Perpessicius, Tudor Vianu, Arghezi, Sadoveanu, memorabile interpetări ale versului eminescian datorate lui George Vraca, Ion Manolesu, Emil Botta, Irina Răchițeanu-Șirianu, Ion Caramitru și alții, corul filarmonicilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
îmbinate, cu totul în afara spiritului casei inițiale și în afara oricărei tradiții locale. În al doilea rând, pentru a o apropia de vechea sa imagine, trebuia scos parchetul de stejar din tot interiorul casei, care făcea notă discordantă cu dușumeaua din pridvor. Cum lemnul îi era la îndemână căminarului Gheorghe Eminovici (parte din trupul de moșie dinspre Cătămărăști era împădurit pe aproximativ 23 de fălci de pământ), sigur și-a făcut casa gospodărește, cu dușumea, sătul de lutul de la Dumbrăveni și păstrând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dar el gândea că miroase a tămâie. Nicodim, cu lacata de la biserică-n mână, adormise într-o strană și cânta prin somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea mai tare, când adormea zicea tot mai încet. În fund, lângă pridvor, erau mai mulți oameni de la curtea boierească cari vorbeau încet între ei mai una, mai alta. Popa mormăia încet în altar fără să se uite măcar pe carte. Cine avea să priceapă[?] Deodată-ncepu mai tare: Gaga gagaga! Beh! s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-ntocmești precum un faur/ Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci13.) Când nu mai suntem copii, am murit de mult spunea Brâncuși, pornit și el în lume dintr-o altă vatră de sat, de unde reține pentru tot restul vieții stâlpii pridvorului hobițean, masa rotundă țărănească, căucul, dar și himerele din poveștile copilăriei; pe care le-a stilizat și cărora le-a dat, trecându-le prin focul genial al creativității sale, dimensiuni și înțelesuri universale. Nimic nu este întâmplător în lumea aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
strajă pe-al apei hotar Eu liniștea lor o păzesc. Cântec marinăresc Eu și Lidia în 1954-1955 pe Scena Academiei militare: Prin furtuni și vânt Valuri înfruntând Marinarul trece lin Poate când și când îi apare-n gând Fata din pridvor și mălin. Ochi frumoși albaștri Ca cerul de azur, Oh, ce nopți au trăit marinarii Numai cerul și mare-mprejur. Sub un tei rotat, mândra și-a lăsat Mai frumoasă ca ea alta nu-i, Către ea acum, valu-și face
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
al neființei frig. Ecou de râs și jocuri de copii Colindă prin odăile pustii. Atât a mai rămas din tot ce-a fost Căsuța mea, când altu-i al tău rost. Și ochiul tău privește mustrător Și florile-au căzut de pe pridvor. De ce mă chemi cu amintiri nestinse. Căsuța mea cu geamurile plânse? Ceva mai optimistă poezia Magdei Isanos: Eu nu regret Eu nu regret povestea de iubire, dar e nespus de trist și de ciudat să simți c-asemenea unui fir
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
e proaspăt văruită, acoperită cu draniță și dată cu catran. Măicuțele sunt în trapeză, la masă și rugăciune. Slujba s-a terminat. Intrăm și ne închinăm. Chiar înainte de-a termina, în urma noastră a intrat cineva și ne așteaptă în pridvor. E o măicuță subțire, sfioasă, nespus de frumoasă, îmbrăcată toată în negru și îmbrobodită pe sub bărbie cu un tulpan de aceeași culoare, ca și mantia monahală. Se repede spre "șerif" și dă să-i sărute dreapta, ca unui preot dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să gustați ceva. Nu avem vreme, Cecilia, ne grăbim, îi răspunde "șeriful". Ei îs din Suceava, vin pentru prima oară aici, dar se grăbesc. Pleacă mai departe. Om sta noi, altă dată... Vera s-a retras la o măsuță din pridvor și scrie un pomelnic pentru vii și morți. I-l dă măicuței. Știți ceva, stați să vă aduc un colac, fiindcă tot plecați la drum, zise maica Cecilia. Au fost multe pomeniri, azi. Nu! Dați-l mai bine unui sărac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fără de care Piața Unirii, Centrul fostului oraș Iași nu este decât un cvartal de cazărmi și hambare.. În fața furiei comuniste nici Dumnezeu nu le-a putut apăra. Un monstru de beton a năvălit peste osemintele cronicarului Ion Neculce, intrând până în pridvorul Bisericii Barnovschi, monument istoric... Biserica Sf. Ilie, despre care V. Alecsandri povestește în scrierile sale, a fost rasă de pe fața pământului, pe locul ei ridicând o îngrămădire de blocuri mici și respingătoare. Biserica Banu strânsă ca în chingi, până în apropierea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în Austria, Moravia, Slovacia, Ungaria sau România, vinul este păstrat în pivnițe independente, săpate în calcar sau în tuf156 în mijlocul viilor. Pământurile însorite ale Andaluziei adăpostesc locuințe elegante situate în mijlocul podgoriilor. Acestea se caracterizează prin albul pietrei de var, prin pridvoarele boltite, prin curtea interioară mărginită de arce din viță de vie și, în cele din urmă, prin "sanctuarul" care adăpostește teascul. În alte locuri, în Germania sau țările viticole din Europa centrală, de exemplu, teascul era adesea situat chiar în cadrul
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
să nu mă întreb cum poate fi o mașină atât de curată în mizeria ambiantă din București, părea scoasă dintr-o cutie uriașă plină cu vată. Porțile de metal de la intrare se deschid imediat, iar limuzina este parcată exact în fața pridvorului bisericii. șoferul coboară pentru a deschide portiera din spate. Din interiorul confortabil își face apariția o femeie matură, masivă. Are o coafură elaborată, o rochie lungă și grea peste care e aruncată un fel de pelerină din mătase cu ciucuri
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să o arate. „Este binefăcătoarea bisericii”, spune o femeie de lângă mine, „să vedeți ce cor frumos a pus pe picioare aici ! Parcă-s îngeri, așa cântă”. Binefăcătoarea doamnă dispare în biserică, după ce se închină cu prioritate la racla expusă în pridvor. Atmosfera revine la normal, emoția asociată apariției se risipește. În fine, poate ar trebui să mai adaug faptul că nu sunt camere de luat vederi, reporteri sau care de reportaj pentru transmisiuni în direct, așa cum este cazul la marile pelerinaje
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ce, noi suntem săraci să ne înghesuim, iar sarmalele atrag televiziunile, se știe !” Pelerinajul modelează efemer și spațiul public din jurul Bisericii Sfântul Gheorghe Nou. Pelerinii au îmbrăcat cu lumânări (candele de stearină, mai exact) câteva cruci de piatră din curte, pridvorul acesteia etc. Senzația mea finală era că aveam de-a face cu un pelerinaj tânăr, Un rând calm, ordine autoimpusă care tocmai se construiește, se caută în permanență, negociindu-și identi tatea proprie. Un semn mi s-a părut a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Echipele de filmare ale televiziunilor Realitatea TV și Antena 3, reporter însoțit de un cameraman, se pregătesc febril să transmită „directele” de la ora 10.00. Scenografia transmisiei : prim-planuri pioase (mai ales cele patru icoane-banner de mari dimensiuni aflate în pridvor), gestul aprinderii lumânărilor, contactul direct și sărutarea pioasă a raclei etc. Am urmărit cu atenție și cadrele de rezervă pe care le trăgeau cameramanii în pauze : doar chipuri de pelerini și gesturi excepționale (cum ar fi o doamnă în vârstă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o atinge de raclă, au remarcat-o imediat. Nimic din arhitectura complexă a ansamblului, împrejurimi, rândul desfășurat în lungimea sa. Mai este filmată, arsă aproape de lumina lămpii de cameră, o femeie care șade în genunchi, pe scările de la intrarea în pridvor, privind în sus, pierdută, într-o stare extatică de rugăciune profundă. Nu-i simte și nu-i bagă deloc în seamă pe cei care o filmează. Impresia vizuală puternică a zeci, poate sute de mici candele din plastic roșu, alb
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
care ard cu flacără mică, dar puternică pe un fel de „rafturi” din PFL. Ansamblul seamănă mult cu cel din bisericile catolice, cu celebrele lor stelaje metalice unde se aprind candelele-ofrandă. Lumânările de ceară se aprind însă afară, în exteriorul pridvorului de la intrare, în două cutii mari de tablă afumată, cu ușiță de închidere, marcate „vii” și „morții”. Iar peste toată acțiunea domnește în pridvor cel care (bănuiesc că) este preotul-paroh al bisericii Sfântul Gheorghe Nou, după autoritatea naturală pe care
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lor stelaje metalice unde se aprind candelele-ofrandă. Lumânările de ceară se aprind însă afară, în exteriorul pridvorului de la intrare, în două cutii mari de tablă afumată, cu ușiță de închidere, marcate „vii” și „morții”. Iar peste toată acțiunea domnește în pridvor cel care (bănuiesc că) este preotul-paroh al bisericii Sfântul Gheorghe Nou, după autoritatea naturală pe care o degajă, sfaturile și ordinele pe care le dă în jur. Este bine plasat, lângă raclă și intrarea propriu-zisă în edificiul religios. Cât timp
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sărbători pelerine. Muzica din difuzoare a încetat, deasupra locului se aud rumori stinse. Se doarme pe pături, pe bucăți de carton, pe saltele de poliuretan, cum sunt cele folosite în expedițiile montane. De notat și faptul că fiecare colț acoperit (pridvorul chiliilor, spațiile protejate de arcada bisericii, chiar și tunelul de sub scenă sunt folosite ca un adăpost împotriva ploii de peste noapte (de altfel, o legendă locală spune că de fiecare dată plouă de „ziua sfântului”, în 24 iunie). Mai multe femei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sau autobuze, de îndată ce are loc atingerea de raclă, aici lucrurile sunt însă diferite. Scândurile pe care pelerinii le-au utilizat pentru odihna picioarelor au rămas înfipte la locul lor, risipite ici și colo de-a lungul coastei de deal, mici pridvoare părăsite de către locuitorii lor. Un bărbat slab, îmbrăcat într-un halat larg, albastru, având o cruce mare de lemn în jurul gâtului, dublată și de o pereche de metanii largi, din lemn roșiatic, trage după el un sac uriaș în care
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
43 A, ap. 44, județul Brașov. 147. Simion Constantin, născut la 12 iunie 1959 în București, România, fiul lui Ion și Paulina, cu domiciliul actual în Germania, 16225 Eberswalde, Rudolf Virchow str. 25, cu ultimul domiciliu din România, București, Str. Pridvorului nr. 13, bl. 13, sc. 1, ap. 10, sectorul 4. 148. Simion Rodica, născută la 25 octombrie 1964 în București, România, fiica lui Tănăsescu Constantin și Maria cu domiciliul actual în Germania, 16225 Eberswalde, Rudolf Virchow str. 25, cu ultimul
HOTĂRÂRE nr. 7 din 19 ianuarie 1998 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120039_a_121368]
-
1, ap. 10, sectorul 4. 148. Simion Rodica, născută la 25 octombrie 1964 în București, România, fiica lui Tănăsescu Constantin și Maria cu domiciliul actual în Germania, 16225 Eberswalde, Rudolf Virchow str. 25, cu ultimul domiciliu din România, București, Str. Pridvorului nr. 13, bl. 13, sc. 1, ap. 10, sectorul 4. 149. Cristea Petru, născut la 19 aprilie 1967 în Sighișoara, județul Mureș România, fiul lui Petru și Octavia, cu domiciliul actual în Austria, 3300 Amstetten, Waidhoiner str. 55, cu ultimul
HOTĂRÂRE nr. 7 din 19 ianuarie 1998 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120039_a_121368]
-
magnifice, cu decorații interioare și exterioare și poziționarea la înălțime produceau splendoare ce atrăgea admirația tuturor și dă culoare legendei care relatează cuvintele reginei de Saba: acesta trebuie să aparțină celui mai minunat stăpân 50. Templul însuși, care consta din pridvor, sanctuar și Sfânta Sfintelor a fost doar o mică parte a edificiului. Înconjurat de curți spațioase, structura ocupa cel puțin un kilometru în circumferință. După ce treceai de zidul exterior, intrai în prima curte numită curtea aristocraților, pentru că doar lor le
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pentru a se ruga. Urma curtea preoților despărțită printr-un zid de un cot în înălțime de precedenta și care avea în centru un altar cu ofrande pentru sacrificii. Douăsprezece trepte urcai din această curte pentru a ajunge la templu. Pridvorul avea douăzeci de coți în lungime și tot atâția în lățime. Avea poarta de intrare făcută din aramă corintiană, cel mai prețios metal în antichitate. În catedralele Evului Mediu, în pridvor se găsea traseul unui labirint. La intrare erau două
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
urcai din această curte pentru a ajunge la templu. Pridvorul avea douăzeci de coți în lungime și tot atâția în lățime. Avea poarta de intrare făcută din aramă corintiană, cel mai prețios metal în antichitate. În catedralele Evului Mediu, în pridvor se găsea traseul unui labirint. La intrare erau două coloane: Jachin și Boaz realizate de Hiram Abif, arhitectul pe care Regele Tyrului îl trimisese la Solomon. Urma sanctuarul în care se intra pe sub un portal care în locul ușilor avea un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]