2,651 matches
-
Miscellanea, Studii omagiale. Congresso internazionale su S. Agostino nel XVI sedicesimo centenario della conversione, 3 volume, Augustinianum, Roma 1987; Signum pietatis, Festgabe für C.P. Meyer... hrgg. von A. Zumkeller, Augustinus Verlag, Würzburg, 1989; Interiorità e intenzionalità in S. Agostino, Actele primului și ale celui de-al II-lea seminar al Centrului de Studii Augustiniene din Perugia, sub îngrijirea lui L. Alici, Augustinianum, Roma 1990. Amintim, în sfârșit, că „Revue des Études Augustiniennes” (Paris 1954) publică anual un buletin bibliografic dedicat antichității
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
văzut, pentru Leontie din Bizanț, unirea sufletului cu trupul nu derivă din natura proprie a acesteia, ci se produce prin voință divină, în timp ce pentru Leontie din Ierusalim trupul și sufletul sunt unite printr-o necesitate naturală. Acest lucru îi permite primului să se folosească de analogia cu ființa umană pentru a explica relația dintre divin și uman în Cristos; în schimb, cel de-al doilea renunță complet la un asemenea procedeu. Bibliografie. Ediții: Contra monofiziților: PG 86/2, 1769-1901. Contra nestorienilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Constantinopol în epoca împăratului Anastasios, rămâne relativ nesigură pentru că, potrivit unora, e vorba de Anastasios I (491-518), iar după alții de Anastasios al II-lea (713-716). Datorită demonstrației lui Krumbacher, se consideră de-acum că Roman trebuie plasat în vremea primului Anastasios, pentru că lucrurile spuse în mod vag în Viața scrisă la Bizanț de un anonim sunt imaginabile numai dacă, în istoria imperiului nu ar fi apărut încă al doilea Anastasios. Așadar, Roman trebuie plasat în prima jumătate a secolului al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a pierdut, sau dintr-un ciclu de omilii consacrate acestui text profetic. Dintre acestea, o parte însemnată este dedicată istoriei Suzanei și, în ansamblu, constituie dovada unui interes accentuat pentru conținutul moral al cărții. Există și fragmente de exegeză ale primului capitol din Matei, însă mai amplu și cu un conținut mai bogat este Comentariul la Evanghelia după Ioan, alcătuit din scolii care s-au păstrat în Catene. Acesta are forma unui comentariu aproape complet și pare să fie o solidă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acest volum, și în proza scurtă din Păcate (1918) considerațiile sunt vii, directe, demitizante, cuprinse în notații abrupte, relevante. Lui E. Lovinescu L. îi apare ca un precursor al literaturii române de condamnare a războiului, versurile sale oferind imaginea unui prim material, insuficient prelucrat artistic, regăsit în poeziile de gen ale lui Camil Petrescu. Dacă proza și mai ales versurile i-au fost comentate în câteva cazuri cu ostilitate explicită, autorului reproșându-i-se „brutalitățile senzuale”, „decadentismul modern”, „nota morbidă”, „indiferentismul
LUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
articolul-program Drumul literaturii noastre, în care declară: „Literatura noastră tinde să fie și trebuie să fie continuarea celor mai bune și celor mai sănătoase tradiții ale clasicilor români Coșbuc, Slavici, Caragiale, Gherea; a acestuia din urmă în special. Socialistul și primul critic marxist român (lăsând la o parte erorile sale) Dobrogeanu-Gherea ne este cel mai apropiat prin ideile și lupta sa. Nu numai nouă, ci și popoarelor cu care trăim împreună.” În ceea ce privește literatura de expresie românească din Banatul sârbesc, după părerea
LUMINA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287911_a_289240]
-
conflict între cei doi. În realitate, chiar dacă pentru unul dintre ei poate fi frustrant să se afle într-un grup condus de celălalt, nu acesta din urmă constituie neapărat problema, ci, de pildă, insuficienta exersare a aptitudinilor de lider ale primului. Cadrul didactic poate să-l pună pe acesta în situația de a conduce grupul după ce cealaltă persoană a fost mutată pe durata acelei activități într-un alt grup; apoi va fi utilă o dezbatere cu grupul, în care se vor
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de ajutător/sprijin și cel de observator. Rolul de student presupune cererea ajutorului pentru o problemă pusă în discuție, cel de ajutător este de a-l sprijini pe acesta, antrenându-l pentru a depăși problema prin resursele interioare pe care primul le posedă. Observatorul are rolul de a remarca ce a fost de ajutor și ce nu a fost în relația dintre cei doi; ideea acestui exercițiu este că toate cele trei roluri trebuie performate de fiecare persoană prin rotație. Procedura
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
congrese, Miscellanea, Studii omagiale. Congresso internazionale su S. Agostino nel XVI centenario della conversione, 3 vo., Augustinianum, Roma, 1987; Signum pietatis, Festgabe für C.P. Meyer... hrgg. von A. Zumkeller, Augustinus Verlag, Würzburg, 1989; Interiorità e intenzionalità in S. Agostino, Actele primului și ale celui de-al II-lea seminar al Centrului de Studii Augustiniene din Perugia, sub îngrijirea lui L. Alici, Augustinianum, Roma, 1990. Amintim, în sfîrșit, că Revue des Études Augustiniennes (Paris, 1954) publică anual un buletin bibliografic dedicat antichității
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
i-a încredințat o sarcină analoagă discipolului său Pascasius, care a tradus întrebările și răspunsurile Părinților din Egipt (Interrogationes et responsiones Aegyptiorum Patrum). A tradus și Canoanele sinoadelor Sfinților Părinți din Orient și a compus, mai mult ca sigur, protocoalele primului și ale celui de-al doilea conciliu de la Braga (561 și 572), care circulă sub titlul Capitula Martini. Martin a scris și poezii (fără mare valoare), cum ar fi Pentru biserică (In basilica), compusă cu ocazia sfințirii unei biserici închinate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dus la Constantinopol în vremea împăratului Anastasios, rămîne relativ nesigur deoarece, potrivit unora, e vorba de Anastasios I (491-518), iar după alții de Anastasios al II-lea (713-716). Datorită demonstrației lui Krumbacher, se consideră că Roman trebuie plasat în vremea primului Anastasios, pentru că lucrurile spuse în mod vag în Viața anonimă scrisă la Bizanț sînt imaginabile numai dacă în istoria imperiului nu ar fi apărut încă al doilea Anastasios. Așadar, Roman trebuie plasat în prima jumătate a secolului al VI-lea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a pierdut sau dintr-un ciclu de omilii consacrate respectivului text profetic. Dintre acestea, o parte însemnată este dedicată povestirii Suzanei și, în ansamblu, constituie dovada unui interes accentuat pentru conținutul moral al cărții. Există și fragmente de exegeză ale primului capitol din Matei, însă mai amplu și cu un conținut mai bogat este Comentariul la Evanghelia după Ioan, alcătuit din scolii care s-au păstrat în Catenarii. Acesta se prezintă ca un comentariu aproape complet și pare să fie o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ea se va căsători cu Boaz, dispus să se însoare cu văduva, în absența unor rude apropiate. Boaz făcea lucrul acesta în calitate de „rudă răscumpărătoare”. Legea (care le privea pe văduve, „altarul lui Dumnezeu” - li se zicea) îi dădea acest drept. Primul lor copil, Obed, a fost dat lui Naomi, pentru continuarea numelui 44. Noul Testament atestă aceeași atitudine față de femeile rămase fără soți. Vremurile nu se schimbaseră. Precaritatea condiției de văduvă se conserva, cu toate posibilitățile de agresiune („Ei, care mănâncă de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scrie o carte despre Eliade. Cea pe care am scris-o Însă În jurul lui Honigberger și a nuvelei din 1940 Îi este dedicată Mihaelei Timuș. E.C. 31 iulie 2003 * * * La puțin timp după Încheierea acestei cărți, a apărut și un prim mic volum francez consacrat lui Honigberger, care Îi este datorat lui Robert Sigaléa, medic și istoric al medicinei de origine română născut la București În 1915: Johann Martin Honigberger, médecin et aventurier de l’Asie, L’Harmattan, coll. „Acteurs de la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mătase”, „sufletul țipă sub tristețe ca lemnul sub ferăstrău”, „era o tristețe în noi ca o luntre în trestii”. Cu cel de-al doilea volum, Colomba, V. se detașează de modele, construindu-și o personalitate poetică integral proprie. Fondul său prim, elegiac, e luat în stăpânire autoritar, adeseori chiar strangulat (în Invitație la bal, spre exemplu) de inteligența estetică. Poetul se autoconstruiește în limbaj prin destructurarea discursului. În izbitoare contradicție cu propriile pledoarii patetice pentru constructivism și integralism, pentru „ordinea sinteză
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Căile perfectei colaborări constau, în primul rând, în cunoașterea permanentă, de către școală și familie, a problemelor ridicate de creșterea copilului, apoi de perfecta sincronizare a criteriilor educative, de intransigența activă, practică unitară a tuturor. Mediul școlar îi oferă copilului un prim mediu socializator de tip organizațional: introduce în relațiile copilului cu adultul o anumită distanță socială; oferă copilului un cadru social, bazat pe anumite reguli de conviețuire cu ceilalți; creează copilului posibilitatea de a se compara cu cei de vârsta lui
FAMILIA ŞI ŞCOALA PARTENERI EGALI ÎN EDUCAŢIE. In: Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
dacă se socotesc vinovate de cele întâmplate. Doar prima întrebare a presupus răspunsuri deschise. „Nu pot uita acea durere” - a fost răspunsul cel mai frecvent (11 intervievate), exprimat în forme și nuanțe ușor diferite, cu referire la urmările imediate ale primului avort (Anexa 8). O remușcare de moment (20%) - motivată de faptul că nu putea naște și crește acel copil, fie din cauza faptului că mai avea altul (alții), fie pentru că nu era căsătorită. Închiderea în sine a fost consecința cu frecvență
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mitrice, de stare civilă, scrisori olografe -, P.-C. comunică, de asemenea, importante clarificări și rectificări la biografia lui Tudor Arghezi, mai ales privind părinții, anii de școlaritate, împrejurările aderării și ale ieșirii din cinul monahal, ale primei căsătorii și ale primului său născut etc. Legendă și adevăr în biografia lui Tudor Arghezi („Manuscriptum”, 2/1975), primul din serie, a provocat o dispută aprigă, întinsă pe mai mulți ani, din care au ieșit la iveală informații noi, unele provenind chiar de la descendenții
POPESCU-CADEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
Domnul, pe de altă parte, neputându-se stabili - chipurile din motive ideologice și în ciuda statutului comun de întemnițați - vreo pistă reală de comunicare. Burebista (1978) prezintă cititorilor literaturizarea unui episod al istoriei îndepărtate și anume unirea triburilor dacice sub sceptrul primului lor mare rege. Tensiunea provocată de obsesia unirii - posibilă prin abilitatea și înțelepciunea lui Deceneu - și de orgoliile căpeteniilor de triburi este bine dozată. Celălalt palier al scrierilor lui P. - „teatrul-dezbatere” și „proza-document”, cum au fost numite - revelează un autor
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
variabile „virtuale” ale căror relații cu schema sunt departe de a putea fi demonstrate. Pornind de la această teorie, tehnicile cognitive s-au dezvoltat într-o manieră impresionantă, fără să putem afirma că au adus un „plus” semnificativ terapiilor comportamentale ale primului val. Unii terapeuți, nu dintre cei mai puțini, au fost obligați să constate că răspunsul terapeutic apare adesea mai degrabă ca urmare a aplicării tehnicilor ce aparțin primului val, înainte chiar ca tehnicile cognitive să fi fost utilizate și că
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ale analizei sociologice, dar și de cele ale gândirii politice, incluzând pe Ed. Burke sau F. Hirsch. Să considerăm, de exemplu, pe F. Tönnies și E. Durkheim, care, deși foloseau termeni diferiți, distingeau categorial între o societate tradițională - pe care primul o considera ca fiind identificată prin gemeinschaft („comunitate”), iar al doilea printr-o solidaritate mecanică - și o societate modernă emergentă, respectiv gesellschaft („societate”) sau solidaritate organică. În mare, pentru ambii autori, societatea tradițională era bazată pe rețele de relații interpersonale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
parohie, așa cum apărea ea în cele mai multe orașe și sate românești. „Și nimeni, bând vin vechi, nu voiește de cel nou, căci zice: E mai bun cel vechi” (Luca 5, 39). Conferințele au reprezentat pentru foarte mulți oameni, indiferent de vârstă, primul lor contact cu învățătura ascetică și duhovnicească a Părinților Bisericii. Prin ele, oamenii s-au apropiat de un orizont de meditație diferit de predicile moraliste și lozincarde cu care erau obișnuiți în fiecare duminică în parohia de cartier. Importanți părinți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ne tâlcuia Scripturile?” (Luca 24, 27-32). Entuziasmul cu care Yannaras îmbrățișează tezele lui Heidegger despre teologia creștină aruncă într-un con de umbră tocmai poetica doxologică a creației - o sarcină de care atât Părinții greci, cât și Părinții latini ai primului mileniu s-au achitat, fără excepție. Discreditând încercările oricărei „teologii naturale” de a capta reverberațiile cosmice prin care Dumnezeu Se face prezent în orizontul existențial al omului (doctrina despre „logoi” a Sf. Maxim Mărturisitorul este o asemenea încercare), Yannaras pare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Părintelui Teofil adresat cititorului: „Îți trebuie dicționar să înțelegi, e cam sofisticată cuvântarea lui” în Arhimandritul Teofil, Cine sunt eu? Ce spun eu despre mine?, interviu cu Mitropolitul Antonie Plămădeală, Sibiu, 2003, p. 135. Ca post scriptum, am atașat acestui prim text recenzia apărută inițial sub titlul „Părintele Teofil și bulgărele de zăpadă”, Convorbiri literare, vol. 138 (2004), nr. 6, pp. 117-119. „Constituția hermeneutică a tradiției”, Vineri, vol. 2 (noiembrie 1998), nr. 11, p. 9. „Topologia Centrului și avatarurile scriiturii” reia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Todorov - au contribuit decisiv la declanșarea și succesul „cotiturii (lingvistico-)literare” (linguistic/literary turn), formidabila schimbare de paradigmă a anilor ’60-’70, ajunsă și în științele sociale spre sfârșitul deceniului opt. Așa cum formaliștii ruși (Propp, de pildă) fuseseră figurile-cheie ale primului val structuralist, teoreticienii literari (în primul rând Bahtin, intrat în sistemul occidental de referințe la câteva decenii după dispariția sa tragică) și semioticienii (în ascensiune, sub înrâurirea lui Lotman, adeptul unei semiotici cultural-istorice, spre deosebire de Greimas) au inspirat structuralismele mature și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]