1,698 matches
-
de decizii fiind mai greu previzibile. "Deceniul este punctul de întîlnire dintre istorie și diplomație", consideră autorul, adică tendințele pe termen lung întîlnesc deciziile pe termen scurt. 11 Septembrie a limitat numărul de opțiuni posibile, dar lumea a devenit mai primejdioasă datorită așa-zișilor teroriști, dar și pornirilor belicoase ale Statelor Unite, care își supralicitează capacitățile, dar și ale altora, mai puțini previzibili. America trebuie să revină la o strategie globală echilibrată, renunțînd să mai domine și încercînd să conducă, fără obsesii
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
fost anulate de drept în Republica Vandana de Nord. Și, desigur, că și în Republica soră Vandana de Sud, unde nordicii au fost găsiți pe baza unor documente aflate deasupra oricăror susceptibilități! drept urmașii "vandinilor gri", adică ai celei mai primejdioase secte eretice excomunicate și măcelărite în secolul al XIII-lea. Cartea parohului Bisericii Sântul Bruno din Orașul Nou, Vasili Kornikov, adevăratul ideolog atât de respectat în toată țara, a produs anularea retroactivă a căsătoriilor dintre vandani și vündüni. (Ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
care să le înglobeze propriilor imperii spre gloria lor vremelnică, decât să cucerească mințile și spiritele noastre 31. Izolarea din noi Sursa acestui râu al izolării noastre izvorăște, într-o oarecare măsură, chiar din noi înșine. Este o apă mai primejdioasă decât orice formă de relief sau voință imperială, plină cu bulboane în care ne putem îneca, dispărând în vâltoarea lor. Sunt adâncituri la care s-a săpat prin modul deformat în care mulți dintre noi au înțeles și au trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
un principiu de negociere foarte ușor de înțeles, dar greu de amintit când ești în toiul negocierilor. S-ar putea să îți fi format o așteptare referitoare la modul în care va reacționa oponentul tău, ceea ce este un lucru foarte primejdios. Napoleon Bonaparte a spus la un moment dat „Păcatul capital al unui comandant este să își formeze o anumită părere despre cum ar putea reacționa dușmanul într-o anumită situație, iar în realitate el să se comporte total diferit. „Așa că
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
că aceste idei privind sistemul financiar ar trebui înlocuite cu altele mai bune. De fapt, există în teoria economică multe alte idei ca și practici utilizate la nivel microsau macroeconomic, care se dovedesc pe rând a fi eronate sau total primejdioase pentru miile și milioanele de oameni care își asigură existența prin funcționarea respectivelor sisteme economice. Aceste idei sunt promovate, în particular, de economia neoclasică care se bazează în principal pe următoarele ipoteze: 1) Aproape tot timpul piețele sunt la, sau
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
și a viitorului, cunoașterea forțelor care acționează în univers. Această înzestrare face din el o putere ambivalentă. Putere, cunoaștere și ambivalență - iată trăsăturile definitorii ale fantomei în orice cultură. Fantoma poate revela un adevăr salutar, dar poate face și dezvăluiri primejdioase, ce duc la pierzanie. Contactul cu ea nu e lipsit de riscuri: nebunia, chiar moartea (un alt element ce poate fi regăsit pretutindeni). Când întâlnesc o fantomă, membrii tribului Agni se feresc să privească în urma lor, de teamă că vor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
piatră, statuie-stâlp sau statuie antropomorfă ce figurează dublul, substitutul cadavrului absent și îi fixează psyche-ul, adică acea parte a omului care, în concepția grecilor, rătăcește între lumea celor vii și lumea celor morți și care, ca fantomă, reprezintă o putere primejdioasă sau, dimpotrivă, protectoare. Acest colossos poate fi coborât în bezna mormântului, dar poate și să se ridice deasupra acestuia. Dintr-o piatră ori dintr-o statuie apare uneori, grație puterii ritualului de evocare, cel plecat dintre pământeni. Căci colossos-ul este
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Oare spectatorul, aidoma corului, nu e înspăimântat de destinul eroului mascat, tot așa cum credinciosul trăiește, în fața măștii de cult, sentimentul terorii sacre inspirate de puterile supranaturale? „Ca figurare a forțelor supranaturale, spune Françoise Frontisi-Ducroux, masca de cult, ritualică, aparține zonelor primejdioase ale reprezentărilor umane”1, lucru adevărat atât pentru masca lui Dionysos, cât și pentru cea a lui Gorgo. În universul reprezentărilor religioase, continuă autoarea, masca lui Dionysos corespunde „unuia dintre polii extremei alterități, acela al contemplării chipului zeilor, la celălalt
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
noapte de către un străjer care așteaptă răspunsul celui ce se apropie, pentru a ști dacă e vorba despre un prieten sau despre un dușman. Întrebare ce trădează încă de pe acum teama de o alteritate ivită din întuneric, alteritate binevoitoare sau primejdioasă. Întrebare ce nu-și va căpăta deplinul înțeles decât atunci când va fi reluată mai întâi de Horațio: „What are you?” și adresată spectrului, acelui Lucru (the Thing) care revine pentru a doua oară și căruia nu i s-ar putea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
învăluit în tăcere. Actul al doilea se deschide într-o beznă adâncă: toate făcliile cerului s-au stins. Nu e totuși o noapte netulburată; dimpotrivă, e o noapte torturată de coșmarul fărădelegii plănuite, bântuită de fantome, de întâlnirea cu alterități primejdioase. O noapte populată de viziuni malefice, de imaginea înfricoșătoare a pumnalului însângerat, o noapte când, în mintea răvășită de spaimă a lui Macbeth, crima se apropie aidoma unei fantome, iar teama că pietrele ar putea vorbi, trădându-i pașii ce
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fărădelege făptuită sau pe cale să se făptuiască, dacă ea e plănuită de însuși făptașul ori de către altcineva. Zbuciumul lui Hamlet, acea „tristețe a nopții”, acea melancolie de care este cuprins prințul, nu reprezintă altceva decât o intuire a adevărului, altminteri primejdioasă, căci tot ea îl poate împinge și spre sumbrele capcane întinse de fantome sau de apariții diabolice. „S-ar putea ca dracul să fi spus adevărul?” („Can the devil speak true?”), se întreabă Banquo ceva mai târziu, când veștile aduse
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
direct, ci și cele legate de destinul nefericitului Antigonus : plecat pe mare cu pruncul surghiunit, omul acostează, silit de furtună, într-un ținut sălbatic, pe un țărm neprimitor și, pe cât se pare, nelocuit; ajunge, astfel, într-o lume a alterității primejdioase, într-un spațiu-limită unde își va afla moartea (va muri devorat de un urs), dar unde va triumfa și viața: fetița părăsită va fi găsită de un păstor care o va adăposti în coliba lui și o va crește ca
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care îi dă miracolului teatral dimensiunea unui miracol mistic. Ibsen sau multiplele chipuri ale strigoilortc "Ibsen sau multiplele chipuri ale strigoilor" Străinul ca avatar al fantomei Și pentru dramaturgia ibseniană, imposibila izolare a unui spațiu uman, pândit fără încetare de primejdioase forțe exterioare ce sălășluiesc pe tărâmul unei alterități înfricoșătoare, constituie, la sfârșitul acestui al XIX-lea veac, unul dintre principalii pivoți. Intrusul, străinul nu este nici aici, cum nu era nici la Maeterlinck, o fantomă, în sensul unui mort care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să rămânem pe loc, „întorcând spatele la tot ceea ce ar putea să ne tulbure”. Prezența amenințătoare, neliniștitoare și fascinantă totodată, a acestui altundeva perturbator, a acestei alterități a unui spațiu necunoscut și sălbatic, de unde s-ar putea ivi oricând „oaspetele primejdios” reprezintă una dintre cheile universului ibsenian. Aidoma fantomei ce revine dintre morți, străinul (sau, uneori, „înstrăinatul”) ori marinarul (care se înapoiază după ce a cutreierat mările) întruchipează un trecut crezut definitiv mort, dar gata să reînvie pe neașteptate. Astfel, tot în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
din copilărie...” Morții vii și fantomele trecutului își împart același spațiu, același interstițiu care, la Strindberg, este spațiul prin excelență al teatrului. Un teatru în care fantoma nu e singura reprezentare a rătăcirilor fără țintă prin locuri vag definite și primejdioase. În Drumul Damascului, Necunoscutul apare, încă de la început, ca un străin sumbru și melancolic, ca o ființă venită dintr-o altă lume și străină de lume încă din pruncie. Nu lasă el să se înțeleagă că ar fi fost schimbat
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
râului pentru a-și vizita mama bolnavă, dar îi era teamă să treacă singură. Unul din călugări s-a oferit s-o treacă apa ducând-o în spate și fata a fost imediat de acord. Deși trecerea apei a fost primejdioasă, au ajuns cu bine pe malul celălalt. Când au ajuns pe cealaltă parte a râului tânăra a plecat pe drumul ei și cei doi călugări și-au continuat călătoria în tăcere. Mai târziu în cursul zilei, călugărul care îl urmărise
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
mlădie, de căprioară cu mișcări subtile, a cărei privire, pe de altă parte, nega inocența. Fiindcă ea avea un mod caracteristic de a privi, lăsând nițel capul În jos și ridicând ochii, jumătate ironic, jumătate insolent. O privire de vânător primejdios, gândise imediat Faulques. Diana cu o tolbă de fotograf și două camere foto. Luaseră masa Împreună Într-un restaurant din apropierea pieței Santo Domingo, după ce se plimbaseră prin zarva tiparnițelor artizanale instalate sub portalurile de acolo. Pe la mijlocul după-amiezei, În fața marilor fresce
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și strălucind În ploaie. Ce incredibil de frumoasă; și fii atent, dacă ești amabil, la adverb. Așa că dă-mi, te rog, ceea ce-i lipsește lumii mele vechi. Dă-mi cruzimea unui aparat fotografic necomplice. Fotografia ca artă e un teren primejdios: epoca noastră preferă imaginea - lucrului, copia - originalului, reprezentarea - realității, aparența - existenței; preferă ca eu, Îmbrăcată de cei mai buni designeri, să fur fraze de la Sasha Stone ori Feuerbach. De aceea te iubesc, pentru moment. Ești felul meu de a zice
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fotografă strălucită, În schimb era conștiincioasă și concepea imaginea În chip original. Curând Începuse să dea dovadă de talent, instinct și o răceală tehnică foarte utilă În situații extreme. Avea, pe lângă acestea, harul de a se lăsa adoptată de oameni primejdioși, imprescindibil când hoinărești prin războaie cu o cameră foto În mâini. Era În stare să convingă fără vorbe pe oricine, doar cu unul dintre surâsurile ei elegante, că era bine pentru toată lumea să fie lăsată acolo, ca martor necesar. Că
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de război, fără să clipească, și pentru Întâia oară i-a Întins mâna dreaptă. Acesta a șovăit un moment și, În cele din urmă, i-a strâns-o. Un contact aspru, puternic. Mâini de țăran, și-a confirmat. Dure și primejdioase. Markovic a dat să se Întoarcă și să plece, dar a mai zăbovit o clipă. — Ar trebui să te duci În sat, a zis brusc, cu un aer gânditor. S-o cunoști pe femeia de pe șalupă. Nu mai ai multă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de clipă, fiul nu se va putea sustrage vigilenței gardienilor săi, iar accesul la Curte îi va fi cu desăvârșire interzis. Supravegherea operează aici în mod preventiv, pentru a evita nelegiuirile unui moștenitor cu rele predispoziții, sursă a unor tulburări primejdioase, criminal potențial. Închis în turn, Sigismondo nu va avea cum să scape de sub pază, va fi privat de orice contact cu lumea reală, de orice influență din afară. Nu va afla nimic, nu i se va spune nimic și va
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
orice relație Între Tatăl și Demiurg. Pe de altă parte, Marcion aplică lumii de jos istoria perfect „ortodoxă” a căderii lui Lucifer - o a treia ipostază inferioară, cel care Îl sfidează pe Demiurg și devine aliatul Materiei, conferindu-i acesteia primejdioasele Însușiri ale puterii sale malefice. Pe cînd prăbușirea Diavolului a putut avea loc fără a se recurge la o Înmulțire a entităților, Materia avea un caracter primordial și nu avea nici o origine. Știm cît s-au străduit gnosticii să explice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o parte sau cu o latură a acestui pămînt sfînt și luminos, se afla un pămînt al Întunericului, adînc și de o mare Întindere (tenebrarum terra profunda et immensa magnitudine), unde sălășluiau trupuri de foc, adică tot felul de ființe primejdioase. Acolo se Întindeau Întunecimile nesfîrșite, răsărite din aceeași natură, cu nenumăratele lor vlăstare, iar dincolo de ele Apele nămoloase și pline de mînie, cu locuitorii lor, zbuciumate de vînturi cumplit de furioase, iscate de Arhontele lor și de Părinții lor. Venea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
în afara constrângerilor. A. Păunescu se întoarce la folclor, imaginația lui este robustă, clocotitoare, spiritul inventiv.1 Astfel, miei "prea fragezi", rupți dintr-o lume a ținuturilor reci, vin spre "așezări" gata oricând să se "răstoarne" în părinți, dacă e "frig primejdios". Obiceiul este familiar, din moși-stră moși se petrece așa. Mieii nu vor încerca să-și depășească condiția: "și mieilor le mijesc coarne/ Și foșnesc mărunt din dinți/ Gata oricând să se răstoarne/ dacă e frig primejdios/ Cu trupurile în părinți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
părinți, dacă e "frig primejdios". Obiceiul este familiar, din moși-stră moși se petrece așa. Mieii nu vor încerca să-și depășească condiția: "și mieilor le mijesc coarne/ Și foșnesc mărunt din dinți/ Gata oricând să se răstoarne/ dacă e frig primejdios/ Cu trupurile în părinți" ("Familialul obicei"). Marian Popa subliniază că Adrian Păunescu "are facultatea prodigioasă tipic hugoliană, de a emite spontan cantități maxime de imagini, emoții, exclamații, șiruri retorice personale, de obicei forțând cu ajutorul metaforelor tiparele gândirii comune." Critica remarcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]