KorAP: Find »[drukola/base=principal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...1962 >

49,049 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

model de politică de tip rezidual (C. Zamfir, 1999, pp. 429-437). Acest fapt s-a impus indiferent de opțiunile politice declarate sau asumate ale guvernanților. Prin măsurile de politică socială restrânse referitoare la familie (în comparație cu anvergura problemelor sociale, generate, în principal, de sărăcie), statul poate fi considerat ca unul de tip minimal 33. În raport cu tipurile de suport public, se cunoaște faptul că familia monoparentală se înscrie în categoria beneficiarilor ce par să se bucure de drepturi într-un mod necuvenit (persoana

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
64-65). 3.2. Provocări în spirit liberaltc " 3.2. Provocări în spirit liberal" Neamestecul statului în viața privată nu permite o protecție a indivizilor ca persoane, ci ocrotește familia ca întreg împotriva dificultăților pe care le întâmpină, în România, în principal cele datorate sărăciei. Din perspectivă liberală, planul privat se află sub o barieră de netrecut. Abia sunt sesizate câteva aspecte care țin de dreptatea socială. În acest sens, se observă că într-o societate bazată pe competiție și performanță, șansele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
limbajul lui Engels - au nevoie să trăiască într-un sens funcțional; ele își vor oferi serviciile (să și le vândă nu putea fi vorba) soților înnobilați la rang de „burghezi exploatatori”50. Aceasta ilustrează ideea devotamentului necondiționat față de societate, în principal, în slujba căreia era de așteptat să fie orientată energia tuturor. Or, dăruirea începea de acasă. Primele sacrificii aici se făceau 51. Egalitatea în îndatoriri din planul public lăsa impresia că în plan privat familia este partenerială, adică îndatoririle ar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
depășirea inegalităților. De aici decurgea eliminarea formelor de discriminare care le afectau pe femei. Exploatarea acestora lua sfârșit odată cu toate tipurile de exploatare generate de sistemul capitalist. În România, în tranziție, neajunsurile din sfera economică, disfuncționalitățile sociale ce decurg, în principal, din starea de sărăcie generală a populației, par să sugereze, ca în abordarea marxistă, că economicul este cheia tuturor problemelor celor mai mulți oameni, care fac mari eforturi pentru a atinge un nivel de trai decent. În deciziile de factură politică, familia

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
negative a familiei cu un singur părinte și chiar de tratarea victimizatoare, diminuantă a capacităților de supraviețuire a părintelui singur și a copilului său. O a doua ipostază se datorează asumării drept presupoziție explicită a „vinovăției” părintelui singur, care este principalul răspunzător de dificultățile întâmpinate. Își merită pe deplin starea în care se află și este lăsat să se descurce cum poate (există chiar un dezinteres răutăcios). Acesta este cazul în care intervenția sprijinului public este așteptată. Dacă susținerea publică se

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
față de sfera privată sub aspectul planificării vieții de familie, dar să se păstreze avantajele unui suport cât mai larg (de exemplu, privind gratuitățile în creșterea copiilor). În perioada de tranziție, problemele din sfera publică (restructurarea economică și integrarea europeană, în principal) sunt primele pe agenda politică, iar preocupările privind asistarea familiei au rămas secundare. De aici, nu s-a mai realizat, în perioada imediat post-revoluționară, nici măcar o politică socială coerentă privind protecția copiilor 60. Serviciile de ocrotire și cele educaționale au

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
mult mai mare decât surplusul de populație feminină; rezultă, simplu și oarecum șocant, că în societatea românească bărbații tind spre poligamie, prin căsătorii succesive, în vreme ce femeile sunt împinse spre monogamie prin fixarea într-o singură căsătorie. Aceasta se explică, în principal, prin faptul că femeile rămân cu copii în îngrijire. Față de bărbați, raportarea frecventă este cea a unui dublu standard (ei nu sunt la fel de incriminați pentru relații extraconjugale ca femeile, pot fi simultan tați onorabili de familie, soți convenabili și, extraconjugal

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
singur, participarea la un astfel de grup ar permite o compensare a deficitului relațional în care se află (în primul rând, din cauza lipsei de timp). În practica asistenței sociale s-au întâlnit cluburi ale părinților în care avea loc, în principal, un schimb de experiență privind creșterea copiilor. Mai mult, se oferea asistență pentru supravegherea copiilor în cazurile în care părintele singur nu putea face acest lucru. Acțiunile erau de tipul întrajutorărilor și al consilierii pe diverse teme legate de parentitate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
mic. Aceasta pentru că, odată ajunși părinți, oamenii nu și-ar mai întemeia parentitatea pe efortul celuilalt părinte, ci ar fi empatici și solidari cu el. Desigur, asta nu are de-a face cu numărul de divorțuri sau separări. Vizează, în principal, relația părinte-copil (părinte-părinte-copil) ca relație autentică, reglementată formal într-un fel sau altul. 8. Capitalul social - perspectiva comunitarianătc "8. Capitalul social - perspectiva comunitariană" Sociologul James Coleman definea capitalul social drept un „set de resurse proprii relațiilor de familie și organizațiilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
raporturile lor cu femeile, instituind, astfel, autoritatea patriarhală în interiorul familiei -, sfera publică se bazează pe cea privată, libertatea de acțiune a bărbaților în plan public fiind posibilă prin susținerea lor de către femei în plan privat. Toate acestea erau determinate, în principal, de faptul că exista o diviziune a muncii, astfel încât bărbații erau răspunzători de procurarea mijloacelor de subzistență pentru familia lor, iar femeile erau preocupate de nașterea, creșterea și educarea copiilor și de administrarea treburilor gospodărești. În această situație, femeile și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
atât realizarea respectării drepturilor omului (a dreptului la viața de familie, cât și a drepturilor copilului chiar în familia sa), cât și a întrunirii unor mijloace civilizate de existență (care să presupună, în primul rând, servicii adecvate pentru familie); în principal, nu s-ar cere măsuri social-asistențiale, ci măsuri privind dezvoltarea. Reluând o idee a lui Karl Popper, viitorul este deschis 71. TC "" Anexătc "Anexă" Date privind familia monoparentală rezultate din recensământul din anul 2002tc "Date privind familia monoparentală rezultate din

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185

mască. Acum Olivares Îl privea plin de interes. — Dacă acelea erau ordinele, cum de a Îndrăznit camaradul dumitale să le Încalce? — N-am habar de ce camarad vorbește Excelența Voastră. Oricum, fapt e că alți cavaleri care Îl Însoțeau pe cel principal au dat după aceea cu totul alte instrucțiuni. — Alții?... Ministrul părea extrem de interesat de pluralul acela. Pe rănile Domnului Iisus că mi-ar plăcea să le știu numele. Sau descrierea. — Mă tem că nu e cu putință. Cred că Excelența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

oameni, de influență. Astfel, deciziile politice sunt luate prin combinarea forțelor acestor factori. 1.1.2.2. Școala "Public Choice" Independent de curentul marxist, chiar opus acestuia, a apărut în ultimii ani o altă analiză critică a Statului, dezvoltată în principal de Școala "Public Choice", avînd drept lideri pe J. Buchanan și G. Tullock și drept obiectiv elaborarea unei teorii economice a politicii. Economiștii amintiți sunt apropiați de teoriile monetariste, ultraliberale și se caracterizează, în plan metodologic, prin generalizarea analizei microeconomice

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
raioane pentru o economie? Public/privat și comercial/necomercial Putem considera că sectorul public este constituit din ansamblul organizațiilor în care prevalează modul de decizie politic sau colectiv, oricare ar fi regimul politic din statul respectiv. Aceste organizații sunt, în principal, administrațiile publice și organismele de securitate socială. Ele mai poartă numele de întreprinderi publice, deși se introduce astfel o ușoară confuzie semantică. De fapt, din punct de vedere juridic, se operează distincții între guvern, stat, public, administrație publică, sector public

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
asimilabile celor private, deoarece sunt gestionate conform principiilor comerciale, deci au ca prioritate obținerea de profit; o a doua categorie, formată din întreprinderi de drept public, care produc bunuri sau prestează servicii de interes colectiv și care sunt finanțate, în principal, de Stat, prin participații de capital, împrumuturi, subvenții etc. Acestea nu funcționează strict pe principii comerciale, de rentabilitate și profitabilitate, Statul impunîndu-le luarea în considerare a unor obiective mai curînd sociale, obiective de redistribuire, de ocupare, de dezvoltare regională etc.

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Dacă guvernul central este principalul agent al politicii economice a Statului, el nu este și singurul. Extinderea activităților economice ale Statului s-a însoțit de o multiplicare a centrelor de decizie. Instituțiile publice ce intervin în acest domeniu sunt, în principal, următoarele: 1. Guvernul, format din Primul ministru, Secretari de Stat, plus demnitarii din cabinetele ministeriale. În țările care sunt republici prezidențiale, Președintele ocupă poziția centrală în structura politică și constituie principala autoritate care formulează și autorizează politicile economice. 2. Parlamentul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
totuși indivizii la un singur tip de comportament. O anumită formă altruistă, sau de filantropie persistă, fie în cadrul familiilor, fie în cadrul administrațiilor private. Pe total, economiile de piață articulează deci, într-o anumită ma-nieră, aceste diferite tipuri de activitate. În principal, dinamismul lor se bazează pe întreprinderile comerciale, care urmăresc profit și a căror eficiență este fără încetare confruntată pe diverse piețe, chiar dacă acestea nu sunt strict conforme cu modelul walrasian. Dar toate produsele necesare vieții într-o societate nu pot

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
sectorul privat, asociațiile voluntare, sau toate împreună? Nu există răspunsuri tip la aceste întrebări, soluții aplicabile erga omnes, ci o întreagă paletă de variante posibile. 2.1.3.3. Baza socială Baza socială a intervenției guvernului are în vedere, în principal, rolul distributiv și redistributiv al său, vizînd atenuarea inegalităților și asigurarea cît mai bună a bunăstării populației. Intervenția guvernului se poate justifica în situații în care piețele, în funcționarea lor produc o foarte marcantă inegalitate în distribuirea venitului, putînd lăsa

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
unde prețurile nu acoperă costurile, de regulă Statul sub-venționează diferența (vezi cazul energiei termice, de pildă). În genere, gestiunea întreprinderilor publice trebuie să fie profitabilă, mai bine zis rentabilă. În realitate, însă, acest lucru se întîmplă arareori și aceasta, în principal, datorită lipsei mediului concurențial și a responsabilității scăzute. Piețele întreprinderilor publice sunt, de fapt, pseudopiețe, excesiv reglementate și prea puțin preocupate de inovație. Recurgerea, accesul facil la finanțele publice, conduce la o slabă preocupare pentru rentabilitate. În plus, considerațiile și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
în cererea de bunuri și servicii. La rîndul lor, acestea pot fi determinate, de prețurile bunurilor și serviciilor din sectorul privat, venitul contribuabililor, rata fiscalității ș.a. 2) Modificările în acțiunile de producere a bunurilor și serviciilor publice. Se referă, în principal, la modificările tehnologice, care produc modificări sub aspectul eficienței, ca și în raportul dintre bunurile private și cele publice; 3) Modificările în numărul, structura și densitatea populației; 4) Modificări în calitatea bunurilor și serviciilor publice; 5) Modificări în prețurile intrărilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
beneficiarii bunurilor și serviciilor finanțate cu bani publici (Ex.: cheltuieli pentru întreținerea imobilelor închiriate); b) cheltuieli reproductive, care contribuie la creșterea venitului național (Ex.: cheltuieli pentru sănătate, proiecte economice etc.); c) cheltuieli ce au ca scop bunăstarea imediată, incluzînd în principal cheltuielile de transfer (către comunități sau instituții, cu titlu definitiv); d) cheltuieli neproductive, care constituie o risipă de resurse; e) cheltuieli prezente pentru economisirea unora viitoare care se amortizează pe termene lungi (Ex.: cheltuielile de educație). După caracterul lor, permanent

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
bugetul asigurărilor sociale, ci sunt folosite în scopul finanțării autonome a altor organisme publice decît instituțiile Statului, pre-cum și a unor organisme private care realizează servicii de natură eco-nomică și socială cu caracter specific. Consimțămîntul contribuabililor față de impozit rezultă, în principal, din legitimitatea acestuia. Drept surse de legitimare a impozitului reținem: a) Impozitul este legitim pentru că este plătit în schimbul anumitor servicii publice; b) Impozitul are legitimitate pentru că servește intervenției Statului ca agent economic; c) Legitimitatea impozitului mai rezidă în menținerea păcii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
o concretizare a ceea ce economiștii numesc "translație fiscală", adică acea capacitate de a reporta greutatea impozitelor asupra terților. Astfel TVA-ul este virat la Stat de către întreprinderi, dar ele sunt suportate de către consumatori. În mod simetric, cotizațiile sociale apasă în principal asupra întreprinderilor, sub forma cotizațiilor patronale. Sistemul fiscal românesc este prea stufos și asta contribuie la o rată mare a evaziunii fiscale, devenită sport național. Apoi, dacă s-ar reduce ponderea cotizațiilor sociale, cu scopul de a reduce costul muncii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
tranzacții. Încă o dată, un întreg ansamblu de reguli organizează relațiile dintre indivizi și dintre obiecte. Orice între-prindere reiese astfel din categoria, sau din sociologia organizațiilor. Teoria organizațiilor a evoluat mult odată cu lucrările lui Frederick W. Taylor și Henri Fayol. În principal, ele au abandonat ipoteza după care individul nu ar fi decît un mecanism, un executant fără grade de libertate. H. Simon și James March, în plus, arată importanța arată importanța jocurilor de putere din interiorul organizațiilor. Pentru a înțelege acest

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Marx nu este singurul inspirator al acestui curent de gîndire. Keynes și luarea de către el în calcul a efectelor macroeconomice ale alegerilor individuale constituie de ase-menea o referință cheie, ca și curentul instituționalist. Acesta din urmă s-a dezvoltat, în principal în S.U.A. ca o reacție împotriva abordării prea restrictive a demersului marginalist. El comportă un aspect pozitiv datorită faptului că se străduie să lărgească analiza economică, s-o deschidă spre forme de raționalitate ce depășesc simplul calcul al lui homo

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]