1,469 matches
-
ți-o spus, nu ți-o spus, dar datoria-i datorie”. „Măi Haralambie! Ori șăguiești ori nu ți-s mințile acasă”. „Ba nu șăguiesc deloc. Socoteala vine de la bunicul tău, care o băut pe datorie la crâșma lui moș Ion Prispă și n-o plătit...Sau poate n-o apucat să plătească, pentru că o murit așa pe neașteptate”. La auzul acestor vorbe, Toader Căpitanu a rămas cu gura căscată... „Cum s-o întâmplat de m-o găsit dator după atâția ani
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o murit bunicul? Asta nu se poate!” „Ia dă să văd țâdula, Haralambie!” Goarza a scos țâdula și i-a întins-o. Toader a luat hârtia și, cu capul descoperit, cum ieșise din casă, a și pornit val-vârtej spre Costică Prispă. Afară era un ger de crăpau pietrele, dar Toader nici nu-l simțea... În capul lui se învârtea doar datoria pe care o avea către Costică. „De unde o scos el că bunicul meu o rămas dator la bunicul lui? Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
rămas dator la bunicul lui? Și dacă ar fi așa, de ce să plătesc eu după atâta amar de vreme? Mi-ai făcut-o, Costică! Ei lasă că nu scapi tu așa ușor! ...” Zicându-și acestea, s-a repezit pe scările prispei de la crâșmă... Cât ai zice pește, a pus mâna pe clanța ușii și a apăsat cu putere...În crâșmă - la ora aceea a dimineții - țipenie ... Doar Costică Prispă făcea oarece rânduială... Zgomotul clanței de la ușă l-a făcut atent că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
scapi tu așa ușor! ...” Zicându-și acestea, s-a repezit pe scările prispei de la crâșmă... Cât ai zice pește, a pus mâna pe clanța ușii și a apăsat cu putere...În crâșmă - la ora aceea a dimineții - țipenie ... Doar Costică Prispă făcea oarece rânduială... Zgomotul clanței de la ușă l-a făcut atent că are „musafiri”. Când l-a văzut pe Toader, mai-mai să izbucnească în râs. Luând însă o mutră nevinovată, s-a proțăpit în fața prietenului său și l-a întrebat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Uite însă că am ajuns gospodari la casa noastră, cu fimeie și copchii”. Cu o mutră îndârjită Toader, a ridicat țoiul și l-a dat de dușcă. Se vedea de departe că hârtia perceptorului l-a pus pe zdruncin. Costică Prispă ședea ca motanul prins la oala cu smântână. Nu știa dacă prietenului său i-a trecut supărarea au ba. Toader însă moștenea întru totul feleșagul bunicului său. Nu ținea la supărare. Îi trecea repede, oricare ar fi fost asta. Cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
eu gura de pomană - s-a arăta Pâcu nemulțumit. Pentru o babă surdă popa nu toacă de două ori. Așa că dă-i mai departe, Pâcule! - a lămurit moș Dumitru lucrurile. Apoi cam așa s-au petrecut lucrurile mai departe: Costică Prispă, bucuros că l-a pus pe zdruncin pe prietenul său, a mai umplut un rând de țoiuri cu rachiu și la îndemnat pe Toader: „Deșteptarea, prietene! Ia în mână țoiul acela, că se uită cam chiorâș la tine. O cam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Toader, mai mutălău din fire, nu prea mai apuca să spună nimic... Când au terminat ei de băut nu mai știu, dar știu că din Vasile Grindei avem astăzi în sat neamul lui Căpitanu și Oaie s-a prefăcut în Prispă... Nimeni nu-i știe și nu le zice pe numele vechi - și-a încheiat Pâcu povestea. Păi la tine în sat, Pâcule, toți poartă nume de-a-ndoaselea. Iaca și tu, din Cărăușu ai ajuns Pâcu, din cauza lulei tale, bătu o-ar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ei! Și potopul ista de om era muncitor peste poate, dar nu lucra la nimeni din sat. Se ducea - el știe pe unde - și muncea cu ziua...După vreo două săptămâni se întorcea. Cum ajungea acasă, își lăsa traista pe prispă și ieșea glonț pe poartă. Nu se oprea decât la crâșma din mijlocul satului, unde nu zăbovea un ceas sau două, ci o zi întreagă... Ce făcea el o zi întreagă în crâșmă? - a întrebat Mitruță, plin de curiozitate. Bea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îmi cădea drept în ochi, orbindu-mă...” Înseamnă că nu mai ninge” - am gândit eu, luptând să ies din troianul care creștea în jurul meu...Până la urmă, am reușit să mă prind de cel mai apropiat dereg și să salt pe prispă. Am privit în jur și am băgat de seamă că în ușa grajdului se mișcă ceva...Era mama, care începuse să arunce - fără prea mare spor - omătul, pentru a face cât de cât o cărare spre portiță... Când a terminat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Era mama, care începuse să arunce - fără prea mare spor - omătul, pentru a face cât de cât o cărare spre portiță... Când a terminat, a intrat în casă fără să bage de seamă că eu ședeam îngropat în troianul de pe prispă...Îndată a ieșit afară, frăsuindu-se: Unde o fi copchilu’ ista? O ieșit în potopul de afară!... Mare neastâmpărat!... Știindu-i felul, am intrat în joc și ascultam în tăcere: Da’ cine o mai auzit de babă frumoasă și copchil
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tare mă tem că s-o prefăcut... A privit apoi în jur la zăpada mișcătoare și în cele din urmă m-a rugat în felul ei: „Ce-ai zice dacă eu te-aș ruga să dai jos omătul ista de pe prispă? Ia fă-o tu pe gospodarul!” Toate ca toate, dar când am auzit că mă pune în rând cu gospodarii, parcă am simțit o furnicătură la lingurică...La început mi s-a părut un lucru de șagă, dar treaba s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și”... O ascultam pe mama doar cu o ureche... Gândul îmi era la drumul pe care aveam să-l fac până la fântână, prin nămeți, în urma calului...Am scos găleata mică din casă și am așezat-o la îndemână, pe marginea prispei. Am scos calul din grajd fără căpăstru și i-am dat drumul. Armăsarul a pornit să zburde prin omătul proaspăt... În clipa următoare însă, n-am văzut în urma lui decât un nor de zăpadă aruncată ca dintr-un vulcan și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca să se vindece”... Până în seară am tot cărat apă ca să adăp calul și să fie și în casă. O întrebare însă mă frământa: „De ce a pornit armăsarul în galop așa dintr-odată?” Din vălmășagul de întâmplări, zăngănitul găleții căzute de pe prispă mi-a sărit înainte... „De unde până unde să cadă găleata pusă pe prispă?”... Încet-încet, am descâlcit firul... Înainte ca armăsarul să pornească în galop spre portiță,câinele nostru a sărit de pe prispă îmbiat poate de prezența calului și a mea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să fie și în casă. O întrebare însă mă frământa: „De ce a pornit armăsarul în galop așa dintr-odată?” Din vălmășagul de întâmplări, zăngănitul găleții căzute de pe prispă mi-a sărit înainte... „De unde până unde să cadă găleata pusă pe prispă?”... Încet-încet, am descâlcit firul... Înainte ca armăsarul să pornească în galop spre portiță,câinele nostru a sărit de pe prispă îmbiat poate de prezența calului și a mea...Și în nebunia lui de a porni odată cu noi a sărit de pe prispă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Din vălmășagul de întâmplări, zăngănitul găleții căzute de pe prispă mi-a sărit înainte... „De unde până unde să cadă găleata pusă pe prispă?”... Încet-încet, am descâlcit firul... Înainte ca armăsarul să pornească în galop spre portiță,câinele nostru a sărit de pe prispă îmbiat poate de prezența calului și a mea...Și în nebunia lui de a porni odată cu noi a sărit de pe prispă chiar pe lângă găleată și a agățat-o...După aceea nu a mai fost nimic altceva decât...dezastrul! ... Ne-ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
prispă?”... Încet-încet, am descâlcit firul... Înainte ca armăsarul să pornească în galop spre portiță,câinele nostru a sărit de pe prispă îmbiat poate de prezența calului și a mea...Și în nebunia lui de a porni odată cu noi a sărit de pe prispă chiar pe lângă găleată și a agățat-o...După aceea nu a mai fost nimic altceva decât...dezastrul! ... Ne-ai făgăduit că ne spui cum și-a rupt calul pieptul - a revenit Mitruță cu întrebarea. În ogradă se afla sania așezată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un urs, eram gata de plecare. „Să fii cu grijă, dragul mamei, să nu cazi în pârâul de la Păscării”. „Nu avea grijă, că știu locul”. „Atunci, drum bun, băiete și ai grijă pe unde mergi” Am ieșit din casă. De pe prispă, am privit șleaul... Nici zbor de pasăre nu tulbura zarea, d-apoi picior de om! Doar vântul sufla neostoit. Măi Pâcule, tu o făceai pe grozavul de pe când îți ștergeai nasul cu mâneca. Ce să mai spun acum? - l-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca să vadă dacă îl urmez...Acum nici vântul nu mi se părea atât de puternic și nici nămeții atât de înalți...O părere doar, dată de bucuria că am un tovarăș de drum... Ajuns acasă, câinele s-a urcat pe prispă și mă privea într-un anume fel, ca și cum ar fi spus: „Ei, voinice! Nu te bucuri că te-am adus acasă? Hai, spune ceva!”... Ce era să-i spun decât să-l îmbrățișez ca pe cel mai drag prieten... Așa cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spectacolul cel viu și fascinant. Soarele cel sfânt apare sorbind roua dimineții din potirul fraged al plăntuțelor firave și încă somnoroase. Soarele se înalță de trei sulițe pe bolta senină și gânditoare, salutând o nouă zi! Muncitorii, pe-a lor prispă, dreg uneltele de muncă pentru a începe o nouă zi de trebăluit, așteptând iar miresmele dimineții. Acest moment divin era pe sfârșite, dar în sufletul meu rămân niște amintiri de neegalat! Rotaru Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu Emoții și copilărie
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
din mișcare, toată realitatea era oprită în timp, de timp. Am tras zăvorul. Făcusem pasul când am urcat în autobuz, pasul între cele două lumi, acum intram în adevărata mea lume... Am tras zăvorul. Țâncul pământului Mămaia stătea singură pe prispă. Se gândea la ale ei. Avea momente în care nu puteai să o trezești din visare. Vorbea cu tătaia. Murise de trei ani, dar parcă îl aștepta, vroia să-l vadă la prânz, în fiecare zi. Cine știe, poate ea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mămaia o mulțime de lucruri despre viață, și parcă știa o viață despre moarte. Pe când trăia tătaia, la prânz, fie vară sau iarnă, mămaia obișnuia să asculte țâncul pământului. Cred că el îi spunea secretele lumii. Vara se așeza pe prispa de lut, întindea o mână sub cap și se lungea pe prispa caldă, în bătaia dulce a soarelui. Pentru toți lumea se oprea. Nimeni nu scotea o vorbă. Vitele se opreau și ele, toate păsările tăceau. Nu auzeam nimic, nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
despre moarte. Pe când trăia tătaia, la prânz, fie vară sau iarnă, mămaia obișnuia să asculte țâncul pământului. Cred că el îi spunea secretele lumii. Vara se așeza pe prispa de lut, întindea o mână sub cap și se lungea pe prispa caldă, în bătaia dulce a soarelui. Pentru toți lumea se oprea. Nimeni nu scotea o vorbă. Vitele se opreau și ele, toate păsările tăceau. Nu auzeam nimic, nu știam nimic de ele, dacă au ce le trebuie, dacă există. Nimic
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Pentru toți lumea se oprea. Nimeni nu scotea o vorbă. Vitele se opreau și ele, toate păsările tăceau. Nu auzeam nimic, nu știam nimic de ele, dacă au ce le trebuie, dacă există. Nimic. Odată cu capul pus de mămaia pe prispa casei, totul înceta să mai existe. Uneori adia ușor vântul, ca o cântare. Fața senină a mamei, îmbrățișată de razele dulci ale soarelui, se vedea zâmbind. Liniștită. Odată cu ea, toți ascultam țâncul pământului, dar numai ea cu adevărat știa
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
într-o clipită, gata de muncă. Cu viața noastră în viața ei. Avea mâna la cap, și fața întoarsă spre lume. Vorbea cu el, cu țâncul pământului. O ajuta, o sfătuia, îi dădea puterea zilei și înțelepciunea lumii. Pe lutul prispei rămas fierbinte de cu vară, mămaia asculta ca o regină a lumii țâncul pământului. Mămaia stătea singură pe prispă. Frumoasă. Se gândea la ale lumii. Soarele îi mângâia lin fața. Nu clipea, nu schița nici un gest. Mânile ei se mângâiau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
spre lume. Vorbea cu el, cu țâncul pământului. O ajuta, o sfătuia, îi dădea puterea zilei și înțelepciunea lumii. Pe lutul prispei rămas fierbinte de cu vară, mămaia asculta ca o regină a lumii țâncul pământului. Mămaia stătea singură pe prispă. Frumoasă. Se gândea la ale lumii. Soarele îi mângâia lin fața. Nu clipea, nu schița nici un gest. Mânile ei se mângâiau una pe alta, iar lumea... lumea se oprise în loc. Doar pentru ea... Constantin - Trebuie să plângă în brațele
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]