11,065 matches
-
Întunecate. Ei se Încleștau de el prin orice stratagemă le stătea În putere, Înclinându-se când Într-o parte, când În cealaltă și schimbându-și punctul de sprijin când Încoace, când Încolo. Trebuia să fii foarte viu, foarte flexibil, să profiți de orice. Zăpada de pe buze i se topise și efectul ei trecea. Înainte ca făclia să pâlpâie și să se stingă, privirea i se Încețoșă, iar magazia uriașă, cu stivele ei de saci, se depărtă de el În Întuneric. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un hotel, zise el. Ar fi trebuit să i-o dau contabilului acum câteva săptămâni. O puse pe noptiera lui, ca și cum nu era nimic ciudat În legătura cu ea. Și acum, ce-ar fi ca eu și soția mea să profităm din plin de cadoul mult prea scump primit de la verișoara mea? Hunter Începu să-și frece fața de umărul meu. Era uimitor, chiar se purta de parcă totul era În regulă. M-am tras de lângă el, supărată. —Hunter, eu Încerc aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
La atac pentru nr. 5! — Cred că el ar trebui să facă repede o mutare, spuse Hunter. —E logodit, dragule, pari să uiți Întruna asta. — Da, așa e, zise Hunter, venind mai aproape de mine. Și acum, ce-ai zice să profităm cum se cuvine de dormitorul ăla incredibil pe care Îl avem la dispoziție aici? Mai târziu În acea seară, stăteam tolăniți plini de lene În fața șemineului, sporovăind despre excursia noastră. Era perfectă - intimă, plăcută, sexy, totul minunat. Camille avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
douad lună de miere. E muuult mai bine decât În luna mea de miere de după divorț, suspină Lauren. Era la asfințit, iar noi leneveam amândouă În hamacurile imense, legănate ușor de ușoara briză de seară a oceanului. Giles și Hunter profitau de apa liniștită, fără valuri, și plecaseră În golf să facă wakeboarding 1. La un moment dat, Hunter pluti pe lângă noi pe wakeboard, și cumva a reușit să Îmi trimită un sărut din depărtare, În timp ce sărea pe un val. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se uită în oglindă, răsucește tubul auriu până iese din el un ruj roz. Și, din spatele ei, zic: Dar nu cumva eu însemn ceva mai mult decât slujba pe care o am? Poate că nu sunt cine știe ce prădător bidimensional care profită de o situație interesantă. Nu-mi dau seama de ce, dar îmi vine în minte Nash. Poate că am observat cartea de la bun început, zic, pentru că am avut și eu un exemplar. Poate că am avut și eu o soție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să cumperi". La noi, la Valea Brândușelor, vin rar sau deloc tratate de medicină a murmurat absentă Paula, aruncînd privirea pe fereastră, temîndu-se că ar putea roși toată -, așa că m-au trimis cei de la spital să cumpăr ultimele apariții. Am profitat de drum și m-am mai dus la cîte un spectacol... Mare aglomerație! Abia faci rost de cîte un bilet la teatru. Am vrut să văd ultimul "Hamlet" și nici n-am ajuns la ușă măcar; m-au luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prin buzunare de bani. V-a fost student? îl întreabă actorul pe profesor, văzîndu-l abătut. Mda. Îl cunoști cumva? Știi unde lucrează? E referent literar la teatrul din Valea Brâdușelor. Mă duc la masă, vreau să comand ceva de mîncare. Profitînd de absența actorului, femeia cu guler alb a luat teancul de ziare și le răsfoiește curioasă, precipitată. Căutați ceva anume? întreabă Iulian Barbu, oprindu-se dincolo de masă, în fața ei. Vorbeai de niște asasinate... murmură femeia, aranjînd ziarele, să le pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
parcul central, pînă spre seară, vînînd momente cînd s-o poată îmbrățișa, pe Sorina. Întîi speriată, apoi nehotărîtă, sfîrșind prin a se abandona total, Sorina s-a dovedit coaptă pentru jocul dragostei, incitîndu-l, ceea ce l-a făcut pe Vlad să profite de un moment de acalmie și s-o întoarcă, zicîndu-și că, invitînd-o pe fată în camera lui, la hotel, nu înseamnă nimic în plus. Gîndurile lui, statornice, se agățau de ideea că trebuie s-o cucerească definitiv, nu s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
greu de bar, vrînd să se întoarcă la scaunele lui, dar ochii plînși ai copiilor trezesc în el sentimentul ciudat al milei, urmat de cel al vinovăției că ar putea face, totuși, ceva. Rămîne o clipă lîngă masa bătrînei și, profitînd că aceasta doarme cu bărbia în piept, atinge capul cățelului cu vîrful degetelor: Măcar de-ai fi fost cîine polițist, să iasă din tine o zamă bună... Doar n-ai de gînd...?!... murmură stupefiată bătrîna. Să vedem cum vor mînca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
om fi noi buricul Pămîntului. Într-adevăr, i-a șoptit Maria maică-si cînd își lua rămas bun nu văd cu ce mi-am meritat soarta de-a-ți crește eu copilul făcut... aiurea, de vreunul cu traistă. În schimb, ai profitat de poziția celui care a vrut să-l crească i-a răspuns ea înțepată. De-atunci, s-au mai vizitat, și-au mai vorbit, dar rar, la ocazii deosebite: sărbători, treceri ale uneia prin orașul celeilalte, întotdeauna însă ca două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
liniștește-te, ce naiba! Mai bine mă lua Dracul pe mine! face el un gest violent, înlăturînd mîna lui Lazăr, trăgînd rucsacul aproape, din care scoate sticla de whisky învelită în hîrtia albă. Cînd Radu se precipită să deșurubeze dopul, Lazăr, profitînd de neatenția lui, i-o smulge. Păi nu așa, doctore, că mai avem nevoie de tine, cine știe cît stăm aici! Ia te uită! fluieră încet Lazăr cînd dezgolește puțin sticla ai și supt ceva. Nu sta cu mîna întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
amintiri, sau alta, cînd, ducîndu-mă la Tîrgu Frumos, la o mătușă, cred că tot în vara aceea, am văzut-o cum a băgat în rolă, în camera cea bună, castronul cu cireșe, din care îmi dăduse un pumn, și eu, profitînd de neatenție era duminică și la mătușă-mea era multă lume -, m-am furișat acolo și am început să mănînc. Tata, făcut de rîs cum s-ar zice, a vrut să mă atingă, dar mătușă-mea, care mă iubea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doar în ai femeii, ca ai cobrei care vrea să hipnotizeze prada. Vede mîna dreaptă a Mariei pregătită să lovească din nou, dar se grăbește s-o apuce cu stînga, ridicînd-o pînă ce poate să-și lipească buzele de ea. Profită de gest ca să ridice și mîna dreaptă a lui, numai bine să poată să-și umezească buricele degetelor cu salivă, pe care le întoarce pe mamelon, prinzîndu-l între primele trei, adunate ca atunci cînd faci semnul crucii. Nu strînge deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un vrăjitor! încearcă ea un rîs domol. Sunt sigură că nu pot rezista vorbelor tale; sunt prea..., ori mie tocmai așa ceva mi-a lipsit... Ți-o spun ca unui prieten, ca să știi și să nu mai încerci, să nu mai profiți de talentul acesta al tău te implor! Vrei, te rog, să te întorci, să mă pot îmbrăca? Și dacă nu vreau? vine replica lui Mihai, dar imediat tonul lui se schimbă: Maria, îi vede femeia ochii senini învăluind-o ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se urcase în tren, la Oxford. Era un soi de caricatură a Bătrânului Marinar și, după un schimb rapid de frivolități (vreme, călătorii și așa mai departe), transformase politețurile convenționale venite din partea mea într-un pretext de intimități prefăcute. Apoi profitase de oprirea bruscă a trenului în înserarea portocalie a unui câmp de rapiță pentru a-mi „spune o poveste“, mai precis, pentru a mă învălui în această istorie respingătoare. Însă nu-mi spusese toate astea într-o șoaptă molcomă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Ted Wiggins simțise asta la Carol, starea de excitație accentuată la vederea vagabondului care, în fața Celeilalte Carol, își scosese scula din pantaloni - o chestie dubioasă, lungă și lucioasă ca mânerul unui piolet - și urina pe trotuarul rece, scoțând aburi. Wiggins profită de ocazie. Niciodată n-a fost în stare să precizeze exact motivele pentru care făcuse ce făcuse. E drept că se știa despre el că mai pipăie câte-o femeie, de obicei o menajeră sau o necunoscută, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
scurt, în anul 1616, Nurhaci a creat dinastia Houjin. În 1636, împăratul Huang Taiji a schimbat numele țării în Qing. În anul 1644, trupele țăranilor răsculați conduse de Li Zicheng au răsturnat dinastia Ming, iar împăratul Chongzhen s-a sinucis. Profitând de această ocazie, armatele Qing au trecut peste Marele Zid, au învins trupele răsculaților și au stabilit capitala la Beijing. Conducerea statului Qing a înăbușit răscoalele țăranilor și mișcarea de rezistență din diferite regiuni ale țării, unificând treptat întregul teritoriu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o anumită lipsă de voință l-a determinat să nu întreprindă decât foarte târziu opera către care avea chemare. Când era copil, Wu Cheng'en îl însoțea pe tatăl său în pelerinaj la templele budiste din împrejurimile orașului Huai'an. Profitând de aceste ocazii, tatăl îi spunea multe povești fantastice și legende frumoase care circulau în zonă. La 30 de ani, Wu Cheng'en începe să-și conceapă cartea, însă doar la vârsta de 50 de ani, atunci când omul ar trebui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
comoară. După multe dificultăți întâlnite în cale, ajunse la munții Kunlun, unde se întâlni cu împăratul ceresc și căruia îi ceru comoara Xirang pentru îmblânzirea puhoaielor. Împăratul, însă, îi refuză cererea. Cu gândul la poporul care trăia în amărăciune și profitând de neatenția paznicilor de la palatul ceresc, el fură comoara. Întors acasă, aruncă Xirang în apă. Imediat, în acel loc se formă un dig, care creștea văzând cu ochii, în înălțime. Astfel, apa a fost oprită să mai iasă din matca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
i-a permis lui Liu Bang să scape. Mai târziu, el s-a declarat suveran al statului Chu și l-a trimis pe Liu Bang în statul Han, unul mic de tot. După pregătiri minuțioase, Liu Bang a cucerit Xianyang, profitând de plecarea suveranului în bătălii cu alți adversari. În războiul de patru ani ce a urmat între Liu Bang și Xiang Yu, deși armata celui din urmă, superioară numeric, a repurtat mai multe victorii, aceasta a slăbit treptat din cauză că nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mișcările copilului din burta dnei Mutu (cea care-a uluit Londra cu preparatele ei culinare, apoi cenușiul oraș Torino), dar știu precis cum tratam eu mișcările copilului din burta maică-mii, fiindcă, cu rușine vă spun, dormeam cu ea încă, profitând de faptul că tata tot lucra pe șantiere și dădea din an în paște pe-acasă. Ei bine, nu chiar la fiecare izbitură, dar la cele mai multe dintre ele, ziceam e Dudu, e Dudu Georgescu, pentru că eram convins că lovește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o fufă din Constanța pe care-o angajase să aibă grijă de niște hârțoage; fufei, căreia nu i se distingea tenul sub farduri, dar i se distingeau sânii sub decolteuri și picioarele sub fuste mini, i s-a năzărit să profite de sfârâitul călcâielor și să facă bani frumușei; subinginerul Sandu, viclean copil de casă, a pus ochii și pe fufă și pe banii frumușei; când lui tata îi era inima mai dragă, fufa și subinginerul Sandu au fugit cu Fiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ultimul pachet, nu chiar în ultimul plic, dar în orice caz într-unul dintre ultimele, am găsit un teanc subțirel de bancnote. Erau zece hârtii de o sută de lei, expediate prin mandat telegrafic de pe vârful Caraiman, când îngerii au profitat de ninsoare și de vântul dinspre nord. De fapt, toate s-au petrecut cu o noimă, la vremea lor. Dacă Matei nu s-ar fi născut (iar „copilul care a ieșit din ou a întrecut toți parametrii tehnici ai unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
umplutura din Stanley, lucru care-mi plăcea la nebunie, și cînd mă băgam printre arcuri, deși niciodată nu i-am pus răbdarea la Încercare, vîrÎndu-mi nasul prin lucrurile lui personale, cu el de față. Odată repus pe picioare, am profitat din plin de lungile lui absențe pentru a mirosi atent fiecare centimetru al odăii, Începînd cu biblioteca. N-am fost niciodată În casa altcuiva, așa că nu știu cîte cărți are de obicei lumea la ea acasă. Evident, după Pembroke Books
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pornit pe trotuar. Mai mersesem așa, pe umărul lui, prin casă și-mi plăcuse la nebunie. Îmi plăcea să-mi Închipui că e o cămilă și că eu sînt Lawrence. Evident, prima oară cînd m-a pus acolo sus, am profitat imediat de ocazie și i-am studiat cu atenție tîmplele. După teribila mea experiență cu Norman Shine, nu mai aveam nici un chef să risc. Însă, băgîndu-mi nasul sub părul lui de la ceafă, n-am dat peste nici o protuberanță ciudată, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]