1,071 matches
-
demonstrative de apropiere și de depărtare se folosesc ca atare și ca adjective demonstrative, dar numai postpuse substantivului determinat, cele antepuse fiind ușor diferite ca formă. Acest pronume nu are forme familiare specifice și se folosește identic și ca adjectiv pronominal: Forme de depărtare: Există și o formă de apropiere, dar numai în registrul familiar: Pronumele demonstrative de diferențiere se folosesc cu aceeași formă și ca adjective pronominale. Formele pronumelor demonstrative franceze sunt diferite de cele ale adjectivelor pronominale corespunzătoare. Apropierea
Pronume demonstrativ () [Corola-website/Science/311441_a_312770]
-
pronume nu are forme familiare specifice și se folosește identic și ca adjectiv pronominal: Forme de depărtare: Există și o formă de apropiere, dar numai în registrul familiar: Pronumele demonstrative de diferențiere se folosesc cu aceeași formă și ca adjective pronominale. Formele pronumelor demonstrative franceze sunt diferite de cele ale adjectivelor pronominale corespunzătoare. Apropierea și depărtarea se marchează prin așa-numitele particule "-ci", respectiv "-là". Observații: De menționat că în gramaticile tradiționale ale limbii franceze, pronume demonstrative sunt considerate numai cele
Pronume demonstrativ () [Corola-website/Science/311441_a_312770]
-
ca adjectiv pronominal: Forme de depărtare: Există și o formă de apropiere, dar numai în registrul familiar: Pronumele demonstrative de diferențiere se folosesc cu aceeași formă și ca adjective pronominale. Formele pronumelor demonstrative franceze sunt diferite de cele ale adjectivelor pronominale corespunzătoare. Apropierea și depărtarea se marchează prin așa-numitele particule "-ci", respectiv "-là". Observații: De menționat că în gramaticile tradiționale ale limbii franceze, pronume demonstrative sunt considerate numai cele de mai sus. Echivalentul pronumelui demonstrativ de identitate și al celui
Pronume demonstrativ () [Corola-website/Science/311441_a_312770]
-
limbii franceze, pronume demonstrative sunt considerate numai cele de mai sus. Echivalentul pronumelui demonstrativ de identitate și al celui de diferențiere sunt considerate pronume nehotărâte. În limbile sârbă și croată, pronumele demonstrative se folosesc cu aceleași forme și ca adjective pronominale, indicând trei grade de apropiere/depărtare. Formele lor sunt: Aceste pronume se declină ca adjectivele nepronominale, având, în afară de forma de nominativ (cea de mai sus), încă cinci forme cazuale. Gradele de apropiere/depărtare se pot ilustra cu următorul exemplu: Formele
Pronume demonstrativ () [Corola-website/Science/311441_a_312770]
-
prepoziție): b) adjectiv propriu-zis, la orice grad de comparație, in cazul Nominativ: c) pronume de orice fel,în aceleași cazuri ca si substantivul: Pronumele personale pot fi și în Dativ posesiv precedate de prepoziție cu regim de Genitiv: d) adjectiv pronominal posesiv în Acuzativ precedat de prepoziție cu regim de genitiv: e) numerale diferite în aceleași cazuri ca și substantivul: f) verb, la modurile infinitiv, supin, participiu, și gerunziu acordat: g) adverb sau locuțiune adverbială: h) interjecție Numele predicativ mai poate
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
esperanto. După 1920 Arie de Jong, cu acordul liderilor puținilor vorbitori de volapük rămași, a făcut o revizie a volapük ce a fost publicată în 1931. De Jong a simplificat gramatica, eliminând unele forme verbale rar utilizate și unele terminații pronominale și verbale diferențiate de gen. A adăugat de asemenea fonemul „r” și l-a folosit pentru a face unele morfeme mai recognoscibile. De exemplu „lömib” (ploaie, în engleză: rain) a devenit „rein”. Volapük s-a bucurat de o scurtă revenire
Volapük () [Corola-website/Science/310223_a_311552]
-
a influențat oarecum alte dialecte vorbite în Spania, inclusiv unele consoane galiciene, dar acest lucru este respins de instituțiile de limbă galiciene. În acest sens, se poate spune că portugheza este fonologic vorbind, mai conservatoare decât limba galiciană. permite formelor pronominale să fie atașate la forme de indicativ și conjunctiv, la fel ca potugheza, spre deosebire spaniola standard sau limba castiliană. După mai multe secole de strânsă legătură între cele două limbi, limba galiciană, a adoptat multe cuvinte de împrumut din
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
propoziția negativă. Locuțiunea conjuncțională "fără să" este o pseudonegație suficientă. Folosibile facultativ în aceeași propoziție cu o negație sau o pseudonegație suficientă, mai sunt și cuvinte negative auxiliare, dar insuficiente singure. Acestea sunt pronumele negative ("nimeni, nimic, niciunul, niciuna"), adjectivul pronominal negativ ("niciun, nicio") și adverbele negative ("nici, nicicând, niciodată, niciunde, nicăieri, nicicum, deloc, nicidecum"). Acestea devin negații suficiente în unele situații. Exemple de propoziții negative: Negația dublă este de regulă în limba franceză standard, de exemplu, în care și în
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
ordinal (exprimarea secolelor); distributiv; colectiv, multiplicativ; ● Pronumele personal în acuzativ cu și fără prepoziție; pronumele în dativ cu și fără prepoziție; pronumele relativ; locul pronumelor combinate cu în grupurile verbale, propoziția asertivă și imperativă; pronumele de politețe; pronumele demonstrativ; particulele pronominale ci, ne; pronumele posesiv; pronumele interogative; pronumele nehotărâte; ● Verbul: indicativul prezent al verbelor regulate și neregulate; perfectul compus al verbelor regulate și neregulate; imperfectul verbelor regulate și neregulate; perfectul simplu al verbelor regulate și neregulate; viitorul simplu și viitorul anterior
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
de pronume: personale, reflexive, de reciprocitate, posesive, demonstrative, interogative, relative, nehotărâte și generale. În funcție de părțile de vorbire pe care le pot înlocui, pronumele se împart în substantivale, adjectivale și numerale. Se consideră tot pronume și ceea ce gramaticile românești consideră adjective pronominale. Pronumele personale prezintă particularitatea că formele cazuale în afară de acuzativ nu se formează de la nominativ + un sufix cazual, ci se folosesc desinențele cazuale, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Exemplu: "én" „eu”, "nálam" „la mine”, "velem" „cu mine
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
nominativ + un sufix cazual, ci se folosesc desinențele cazuale, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Exemplu: "én" „eu”, "nálam" „la mine”, "velem" „cu mine” etc. Spre deosebire de limba română, în maghiară există numai pronume posesive, nu și adjective pronominale posesive. Funcția acestora este îndeplinită de sufixe care se adaugă la obiectul posedat. Verbe auxiliare sunt considerate a fi nu numai cele care formează timpuri verbale compuse, ci și cele aspectuale, modale și pragmatice. Tot în această categorie sunt incluse
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
forme ca /d/ or /t/, probabil derivate de la verbul "to do" (a face); și alte două seturi separate de terminații adjectivale, la origine corespunzătoare unor deosebiri dintre semantica indefinită ("a man" - un om, cu o combinație de terminații adjectivale și pronominale din limbile PIE) și semantica definită ("the man" - omul, cu terminații derivate din substantivele "n"-stem din limbile PIE). La origine, adjectivele din limbile PIE aveau aceleași clase de declinații ca și substantivele. Cele mai cunoscute clase (clasele "o/ă
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
genul feminin, însă alte clase cunoscute (cum ar fi clasele "i" și "u") au folosit terminațiile de la o singură declinație vocalică pentru toate genurile, și au existat și alte clase bazate pe alte declinații. Un set relativ diferit de terminații „pronominale” au fost folosite pentru pronume, determinanți și cuvinte cu semantică asociată (de exemplu, „tot”, „doar”) O inovație importantă în limba proto-germanică a fost dezvoltarea a două seturi separate de terminații adjectivale, a origine corespondente unei deosebiri dintre semanticul indefinit („un
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
inovație importantă în limba proto-germanică a fost dezvoltarea a două seturi separate de terminații adjectivale, a origine corespondente unei deosebiri dintre semanticul indefinit („un om”) și semanticul definit („omul”). Terminațiile adjectivelor indefinite au fost derivate dintr-o combinație de terminații pronominale cu declinațiile adjectivale bazate pe vocale - de obicei clase "o/ă" (clase terminate în "a/ō" în contextul limbilor germanice) dar câteodată și clase "i" sau "u". Adjectivele definite, totuși, au avut terminații bazate pe substantivele cu terminație "n". La
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
ei, și să se mențină răspândirea pe care o mai are în lume. Aspectul sonor al limbii franceze prezintă următoarele caracteristici generale: Majoritatea determinanților abstracți folosiți în franceză au corespondenți exacți în română. Aceștia sunt articolul hotărât, articolul nehotărât, adjectivele pronominale și numeralul, atunci când este folosit ca determinant. Doar funcția articolului partitiv este îndeplinită prin alte procedee în română. Altă deosebire între determinanți în cele două limbi este că adjectivele pronominale posesive și demonstrative franceze au forme cu totul deosebite de
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
exacți în română. Aceștia sunt articolul hotărât, articolul nehotărât, adjectivele pronominale și numeralul, atunci când este folosit ca determinant. Doar funcția articolului partitiv este îndeplinită prin alte procedee în română. Altă deosebire între determinanți în cele două limbi este că adjectivele pronominale posesive și demonstrative franceze au forme cu totul deosebite de pronumele corespunzătoare. Aproape toate părțile de vorbire nominale din franceză se regăsesc și în română. Este vorba de substantiv, de adjectivul calificativ, de numeral în general și de pronume: personal
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
de modalizator și cea de conector logic. Spre deosebire de română, în franceză sunt rare adjectivele folosite cu aceeași formă și ca adverbe. În schimb sunt foarte frecvente adverbele, mai ales de mod, derivate din adjective. În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții, înlocuind complet declinarea. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește predicatul propoziției subordonate circumstanțiale. Pentru limba franceză este
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
Adjectivul posesiv este un adjectiv pronominal care determină un substantiv, referindu-se în același timp la posesorul lucrului, ființei sau noțiunii (numite cu un cuvânt obiect posedat) exprimate de acel substantiv. În multe limbi, cum este și limba română, adjectivul posesiv exprimă persoana gramaticală a posesorului
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
spinarea părinților”, "Az imént találkoztam vele a bejáratnál" „M-am întâlnit cu el adineauri la intrare”, "Mostanában gyakran gondolok rád" „În ultima vreme mă gândesc deseori la tine”, "Utoljára az irodában láttam" „Ultima dată l-am văzut la birou”. Adverbele pronominale pot fi considerate din două puncte de vedere: pe de o parte se diferențiază în interogative, demonstrative, relative, nehotărâte și generale; pe de altă parte se clasifică în adverbe pronominale de loc, de timp și de mod. Cele relative, nehotărâte
Adverbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316240_a_317569]
-
irodában láttam" „Ultima dată l-am văzut la birou”. Adverbele pronominale pot fi considerate din două puncte de vedere: pe de o parte se diferențiază în interogative, demonstrative, relative, nehotărâte și generale; pe de altă parte se clasifică în adverbe pronominale de loc, de timp și de mod. Cele relative, nehotărâte și generale se formează prin compunere de la cele interogative.
Adverbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316240_a_317569]
-
Acest articol se limitează la acea parte a morfologiei limbii maghiare care se ocupă de pronume, tratând clasificarea, formarea și utilizarea lor pronominală și adjectivală, precum și morfemele care exprimă categoriile gramaticale ce le caracterizează: persoana, numărul și cazul. Majoritatea gramaticilor limbii maghiare iau în seamă nouă specii de pronume: personale, reflexive, de reciprocitate, posesive, demonstrative, interogative, relative, nehotărâte și generale. În funcție de părțile de
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
generale. Categoria pronumelor adjectivale cuprinde o parte din pronumele demonstrative și o parte din pronumele interogative. Printre pronumele numerale se află unele pronume demonstrative și unele pronume interogative. Gramaticile limbii maghiare consideră tot pronume și ceea ce gramaticile românești consideră adjective pronominale. Și în maghiară sunt cuvinte care pot fi numai pronume (de exemplu cele personale, cele reflexive, cel de reciprocitate și cele posesive), cuvinte care pot fi pronume sau adjective (majoritatea celor demonstrative și a celor interogative, o parte din cele
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
cele personale, cele reflexive, cel de reciprocitate și cele posesive), cuvinte care pot fi pronume sau adjective (majoritatea celor demonstrative și a celor interogative, o parte din cele relative, nehotărâte și generale) și unele cuvinte care pot fi numai adjective pronominale. Formele de nominativ și de acuzativ ale pronumelui personal sunt: Ca în română, există pronume pentru două grade diferite de adresare politicoasă: pronumele "maga" (la plural "maguk"), de la rădăcina "mag", corespunde aproximativ cu "dumneata", dar este mai frecvent folosit decât
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
să plec în călătorie”. Antecedente: Există câte un cuvânt introductiv al acestei subordonate specific fiecărui antecedent, dar se pot combina și antecedente cu cuvinte introductive nespecifice lor. Cuvintele introductive pot fi: Exemple: Antecedentul acestei subordonate este de regulă un adverb pronominal de timp: "akkor" „atunci”, "azóta" „de atunci”, "addig" „până atunci”, "azelőtt" „înainte de aceea”, "azután" „după aceea”, "aközben" „în timp ce”, "azalatt" „în timp ce”. Se pot construi fraze cu subordonată de timp și fără antecedent. Cuvântul introductiv este de obicei un adverb relativ corespunzător
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
nerestrictivă ("nem korlátozó jelzői mellékmondat") îndeplinește funcția de atribut al unei părți de vorbire nominale din principală, fără să restrângă înțelesul cuvântului determinat, ci numai adăugând o informație despre acesta. Este introdusă de un pronume relativ sau de un adverb pronominal și locul ei este după cuvântul determinat: "A rokonaim, akik szeretnek, mindig segítenek" „Rudele mele, care mă iubesc, mă ajută totdeauna”. Propoziția atributivă restrictivă ("korlátozó jelzői mellékmondat") este de mai multe tipuri: Acest tip de atributivă întregește apoziția unei părți
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]