480,341 matches
-
acelei recunoștințe datorate unor oameni cu care, comunicând profund, au ajuns să facă parte organică din viața sa - itinerariul reconstituit acum nu e mai puțin animat de o similară gratitudine. Căci recunoștința e, în fond, și recunoaștere de sine, în propriile opțiuni, în evenimentele sufletești și intelectuale generate de sutele de lecturi edificatoare prin care se cristalizează o biografie umană și pentru care contează în chip adesea decisiv și fundamentele bibliografice. O atare participarea la întemeierea și remodelarea propriei existențe semnificative
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
sine, în propriile opțiuni, în evenimentele sufletești și intelectuale generate de sutele de lecturi edificatoare prin care se cristalizează o biografie umană și pentru care contează în chip adesea decisiv și fundamentele bibliografice. O atare participarea la întemeierea și remodelarea propriei existențe semnificative e recunoscută în filigranul paginilor reactualizate de "itinerariul critic" parcurs de cronicar timp de o jumătate se secol. El mărturisește că a scris numai despre cărți care-l interesau cu adevărat, că a dat seamă despre ele fără
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
scriiturii; sesizează aspectele inedite ale personalității lui Sartre revelate de introspeția propusă de Cuvintele sale, salută publicarea Manualului de descompunere a "gânditorului crepuscular" Cioran, "venit din România", care "contra optimismului senin prin care omul triumfă asupra absurdității lumii și a propriei condiții (...) se ridică, mânios și disperat, iar ca răspuns la ’întrebarea fundamentală’ clamează un nu furios". El crede încă în ceva, fiindcă scrie, se confesează și își cântă nefericirea" - adaugă comentatorul din 1949. Pentru că o modulează într-o limbă cu
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
cititorul specializat acordă o particulară atenție complexei rețele de relații dintre creator și mediul său de formare, privilegiind însă puterea sa de reacție, a creației ca răspuns și replică la mulțimea circumstanțelor modelatoare, dar pe care le redimensionează în tiparul propriei viziuni. Așa se întâmplă cu "mitologia" presei la Balzac, în ale sale Iluzii pierdute, eseu unde criticul, declarând că-l citește pe autorul Comediei umane din pură plăcere, nu se poate abține - și bine face - să nu cerceteze, cu o
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
că nu "susține nici o teză", nefiind "nici filosof, nici estetician, nici psihanalist, nici lingvist". El nu e însă mai puțin vigilent în urmărirea unui traseu al formației scriitorului, mai exact al construcției de sine, de data aceasta desenat pe terenul propriilor sale confesiuni sau prin intermediul mărturiilor celor care i-au fost în preajmă. Mai mult decât determinările propriu-zise, interesează încă o dată replica, interpretarea, restructurarea în viziune a unui univers menit să-și găsească sensul deplin nu (sau nu numai) prin raportare
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
reper anume al "realului", ci cu precădere în substanța artistică, în ceea ce romancierul însuși credea a fi numai "artă pentru artă", însă era, de fapt, infinit mai mult decât atât. Pe de altă parte, în raport cu aspirația de a accede la propria existență profundă, la o regăsire autentică de sine, voința ca și eroică de a crea - cum scrie criticul - "opere de artă care să ’acționeze’ precum fenomenele naturale", realizată în scris, are, paradoxal, un efect contrar de alienare: " Între ele și
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
figurile în așa măsură încât nu mai știi dacă te afli pe pământ ori în cerul conceptelor".) Când abordează, sub forma unui amplu studiu introductiv la ediția "Pléiade", romanele lui André Gide, Maurice Nadeau se arată din nou pasionat de propria construcție ca "artist" a scriitorului, marcat de conștiința măștii și a spectacolului, angajat într-un tensionat efort de a se "obține" pe sine. Notând că prozatorul nu are harul observatorului detașat al celorlalți, că rămâne mereu întors spre propria subiectivitate
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
de propria construcție ca "artist" a scriitorului, marcat de conștiința măștii și a spectacolului, angajat într-un tensionat efort de a se "obține" pe sine. Notând că prozatorul nu are harul observatorului detașat al celorlalți, că rămâne mereu întors spre propria subiectivitate, problematizând-o și propunând "atitudini de viață ce presupun alegeri prealabile ce pot fi constant repuse în chestiune", criticul evidențiază caracterul demonstrativ, oarecum didactic și ilustrativ al prozei gidiene. "Romancier, cu toate acestea", cum sună titlul unui subcapitol al
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
cum se-ndreaptă către iarnă zarea.// Dau un regat pe-o frunză de copac,/ pe-un vânt domol care sărută marea./ Nu mai visez! A început plecarea./ Câte-un popas din când în când mai fac." Și, desigur, monologul cu propriile-i tristeți, bacoviene în răstimpuri: În văi, batiste-nsângerate/ Ploaia încearcă să le spele/ Ascunde-te după perdele/ și-ascultă vântul cum le bate", lucid, în monotonia clipei: "Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi,/ pofta
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
reproșez nimic scriitorilor sau istoricilor care comentează arta. Îl admir de pildă fără rezerve pe Diderot, adesea pe Baudelaire, uneori și pe Malraux. Dar fiecare cu locul său. Mi se pare că scriitorii se servesc de opera de artă spre propriul folos, în vreme ce istoricii de artă ar trebui să fie în slujba ei, să o servească. Ce înțelegeți de fapt atunci cînd vorbiți despre necesitatea relansării istoriei artei în Franța? În Franța, pentru multe dintre domeniile istoriei artei lipsesc practic specialiștii
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
de neurmărirea destinat iei creditelor). PROBLEMA încă mai gravă, care depășește pe unul sau altul dintre creditați, este ca împrumuturile s-au făcut prin încălcarea gravă a legii. O mărturisește . involuntar, cu disperarea celui care nu prea are argumente intru propria apărare . ditamai șeful Inspectoratului General al Poliției, un domn încă în funcție, Forin Sandu: cică .șefii săi. din 1996 (cine or fi fost aceia?) au considerat legal împrumutul contractat la Bancorex. În ce-o fi constând legalitatea, doar o minte
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
aflăm într-un marasm pe care cu greu ni l-am fi putut imagina, faptul este efectul unei politici duse cu perseverență aproape jumătate de secol. Iar operația a fost foarte adâncă, nu s-a limitat numai la descurajarea gândirii proprii și a spiritului de inițiativă; ea a pervertit gustul, a răspândit mitocănia la scară națională, a încurajat șmecheria, confundată deliberat cu inteligența, a stimulat impostura, a cultivat disprețul față de om și, instituind prioritatea indicației de partid față de lege, a condus
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
mai rafinate; elementele de valoare au fost izgonite din țară. Chiar dacă în general nu s-a procedat prin acte de forță, partidul a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a-i determina pe cei înzestrați cu gândire proprie să plece în străinătate. Puțini au rămas în țară. Majoritatea și-au căutat și și-au făcut un rost pe alte meleaguri. Cea mai mare parte a elementelor de elită ale generației care trebuia să contribuie decisiv la reconstrucția țării
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
asta - un loc în istoria literaturii române. Așteptăm la redacție date despre identitatea lor. "[în România literară, în noua ei formulă grafică] mari pete de cerneală tipografică se lățesc inform peste tot, mâncând din spațiul rezervat textelor și fiind, la propriu, toxice: după o simplă răsfoire a prestigiosului săptămânal, trebuie negreșit să mă spăl pe mâini" (Dan Petrescu, Scrisoarea a II-a, în revista Timpul nr. 1/ ian. 2003.) În cazul lui Dan Petrescu, apare următoarea problemă: chiar și dacă n-
Citate comentate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14256_a_15581]
-
din existența regimului Emil Constantinescu: mineriada de la începutul anului 1999 și acțiunea militară a NATO împotriva Iugoslaviei. O astfel de intransigență morală, mereu à rebours cu linia politică oficială, care nu cunoaște eufemismul sau complexul de teamă în fața rostirii numelor proprii, fără cea mai vagă preocupare pentru ceea ce s-ar putea numi realpolitik, este impresionantă pentru spectator, dar, într-o societate ca a noastră nu poate avea ca efect decît permanenta marginalizare socială și profesională a celui în cauză. Aureolat de
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
entertainment-ul băieților. Un mic raid desfășurat de trupele de comando urban a asigurat materialul pentru cel puțin o lună de bună conviețuire cu băștinașii. Ce-i drept unii dintre aceștia, buni cunoscători ai istoriei naționale, au intrat În horă, la propriu, dar și la figurat, cu oaspeții, furnizându-le mai ales informații și răzbunându-și astfel mai vechile neînțelegeri cu unii vecini. Nici doamnele sau domnișoarele autohtone nu au stat În afara evenimentelor, cunoscută lumii Întregi fiind ospeția noastră tradițională. Ele au
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
oțel, toată rețeaua de distribuție a carburanților, proprietăți imobiliare și podgorii, sau că românii sunt singurii care ne cumpără electrocasnicele pe care noi oricum le aruncăm!? Bă, ce dracu' e-n capu' ală plin dă samahoancă al vostru?! Voi jefuiți propriile noastre bunuri? În halul ăsta v-a tâmpit băutura?! Iertare tătucă, habar n-am avut dă toate astea pe care ni le spui Înălțimea ta. Recunoaștem, am greșit, da' nu suntem noi de vină! Liderul Îi mai privi odată pe sub
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
întinde coarda. Dar te pedepsește punîndu-te să plătești sute de milioane pentru că ai șifonat imaginea distinsului tău acuzator. Asta e cauza pentru care ziaristul român nu se mai grăbește să facă publice declarații pe care le-a obținut pe cont propriu de la personaje cu trecut public încărcat. Ziarista care mi-a dat acest citat m-a rugat să n-o citez, avertizîndu-mă că dacă scriu cine e autorul amenințării mai sus pomenite nu voi putea veni cu nici o probă în favoarea mea
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
în tine, sau De sus,/ din nemaipomenit de sus,/ din tocmai pisc neasemuit, ș.a. (Vlad Popovici, orașul Lipcani, jud. Edineț, Republica Moldova) * Înainte de a-mi arăta ce scrieți, ba chiar înainte de a fi încercat să vă puneți pe hârtie vreun text propriu, vreți să vă asigur numai după citirea a, de altfel, abundentei dvs. epistole, că sunteți făcută pentru scris, că aveți mână pentru așa ceva, și chiar să vă dau cumva peste mâna cu care intenționați să fericiți literele românești cu opere
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
la o anchetă, neconsiderându-mă un tânăr critic promițător, m-a făcut din om - neom. N-am mai putut dormi noaptea, m-am perpelit teribil, m-am întors de pe o parte pe alta, am fiert, cum se zice, în sucul propriu. Și cum altfel? Nu e vorba atât de frustrare, cât de o mare amărăciune. Știind cât de corect procedează întotdeauna dl Ion Bogdan Lefter, cât de obiectiv și cumpănit se arată în toate manifestările sale, a figura printre colaboratorii promițători
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
Rambo în jungla literelor? Asta pe de o parte. Pe de alta: aș vrea să-ți spun că, din fericire, autorii importanți preferă niște obiecții argumentate, în locul unor elogii calpe. Îi ajută mai mult primele. Celelalte sunt alunecoase și la propriu, și la figurat: utilizând numai hiperbola, ele nu spun, de fapt, nimic. Ca să-ți dau un exemplu, am avut cu Nicolae Manolescu, acum câțiva ani, un schimb de opinii extrem de tăioase, cu accente aproape pamfletare. Asta nu l-a împiedicat
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
plecării, ce nu trebuie să te găsească nepregătit. Dar preocuparea de căpătîi, necontenită de o viață, a fost lucrarea pentru dăinuriea veșnică prin artă. Una din expresiile tulburătoare ale acestei preocupări poate fi și următoarea mărturisire, de o bună cuviință, proprie Domniei sale: Dacă din truda artei mele vor rezista să facă față aprecierii severe și implacabile a viitorului doar cîteva lucrări, atunci liniștea de dincolo de mormînt îmi va șopti că nu am trăit în zadar". Această luciditate, ce este a acelui
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
un succes fulminant în Franța anilor 30, iar Simenon era deja o celebritate. Călătoria sa urmează o traiectorie în sudul URSS, de la Odesa prin Sevastopol, Yalta, Novosibirsk, Soci, Batum, dezvăluind, pas cu pas, realitatea incredibilă a unei țări înfrânte de propriile idealuri. Și totuși, furtuna pe care aventura romancierului în lumea lui Stalin ar fi putut-o stârni a întîrziat să se producă. Iar mai tîrziu, după ce despre URSS-ul destrămat se putea spune orice, redescoperirea mărturiilor din "Le Jour" n-
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
Plato, nu? - care vede în gestul lui Constatinescu unul, de ce nu?, generos și firesc, Năstase a pălit (și el), subit, de solicitudine (partinică) față de fostul președinte și-l execută, paternel, pe executantul său, declarînd că, mde, a vorbit în nume propriu. Ce-i în Gușă, e și-n căpușă, ar fi continuat, paremiologic, șeful, dar s-a rupt banda. Fabulosul gazetar ieșean Valer Mitru mă saluta cu un parșiv: Salut, Picasso! Descoperise el, cumva, în pictura mea de-atunci laba leului
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
un apologet al umanismului și un exeget melancolic al omului, un vizionar și o conștiință lucidă, o victimă circumstanțială și un învingător în absolut. El reușește să contrapună ritmurilor istoriei, cu o forță greu de evaluat la o privire superficială, propriile sale răspunsuri, speranțe și utopii. Este dificil de găsit, în întreaga noastră pictură cultă, o a doua personalitate în măsură să comenteze, cu atîta autenticitate și profunzime, halucinanta lume prin care a trecut. Poate doar lui Eustațiu Stoenescu i s-
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]