13,470 matches
-
balans continuu între "două lumi": vis/realitate, tinerețe/bătrânețe, satul tradițional/satul postmodern, urban/rural, valorile tradiționale/valorile(?) postmodernității. Simpla înșiruire a acestor dublete antitetice face clară miza etică a cărții, reflexivitatea de factură eseistică, menită să dea greutate prozei propriu-zise. Satul de azi a dobândit un chip hidos, mai ales în raport cu imaginea sa ancestrală. Noile edificii kitsch, cu scările lor de beton "care crapă, de parcă scara ar vrea să divorțeze de edificiu" în fața cărora apar uneori bătrâni dezorientați, îmbrăcați ca
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
de după a doua conflagrație planetară. Evident că "fascismul liberal" e o problemă a campusurilor americane infestate de comunism. Din acest punct de vedere, putem vorbi mai degrabă de o dereglare psihică, creată de izolare și frustrare, decât de o ideologie propriu-zisă. Dar acele laboratoare de resentiment și aneantizare a individualității și-au trimis bacteriile pretutindeni în lume, beneficiind de formidabila forță și viteză de propagare a ideilor. Nu-mi propun să intru, de pe poziția mea modestă, în vreo polemică sau într-
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
acestei receptări m-a bucurat foarte mult și, banal spus, mi-a dat mai multă încredere în forțele proprii. În general, am scris fără să aplec foarte mult urechea la ceea ce a spus critica despre mine, considerând că dincolo de realizarea propriu-zisă, romanele mele sunt o cale spre cunoaștere și spre propria limpezire. Am scris, în primul rând, ca să fiu viu și să activez resursele latente ale persoanei mele. în mod normal, o asemenea poziție față de scris ar fi favorizat ținerea constantă
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
sfîrșitul fiecărui capitol: detaliate și clare, ele au o fluență care le transformă în bucăți de lectură ce pot fi citite de sine stătător. Mărturisesc că am citit cu mai mult interes notele de la capitolul V și VI decît conținutul propriu-zis al capitolelor. Principalul motiv este că sunt limpezi și au marele avantaj de a fi fost curățate de platoșa absurd de emfatică a terminologiei camilpetresciene. Una peste alta, principala virtute a Doctrinei substanței este că a fost scrisă de Camil
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
nu are savoarea de povestitor a lui Creangă, menită să transforme anonimi din viața reală în personaje de istorie literară. Și totuși, în pofida premiselor nu foarte încurajatoare, textul lui Mircea Gelu Buta conține nebănuite resurse de empatie. Pentru că dincolo de faptele propriu-zise (care seamănă cu năzdrăvăniile tuturor absolvenților de liceu din România, dinainte de 22 decembrie 1989), de chipurile profesorilor și colegilor de clasă (prin nimic mai demne de a fi memorate decât cele cunoscute de fiecare dintre noi), de tabloul unei Românii
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
rămîne undeva în fundal. Problema esențială a pictorului este propria sa viață, arta ca sursă de interogații și de frămîntări, scurgerea traumatizantă a timpului, exprimarea ca armă unică în lupta cu efemerul și cu deriziunea. Fără a fi un scriitor propriu-zis, cu o conștiință limpede a actului narativ, Ion Popescu-Negreni se lasă de multe ori furat de cuvînt, fie în considerații generale, fie legate strict de domeniul artei, fie în descrieri exterioare, în formule aforistice, în mici proze cu efecte încipient
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
Cu mai bine de un secol și jumătate în urmă, la Milano, Teatro alla Scala aducea, prioritar, consacrarea națională. Parisul aducea consacrarea în plan european și internațional. Librete de operă traduse în limba franceză, localizarea în mediul parizian a acțiunii propriu-zise, inspirația din texte originale aparținând marilor autori francezi de secol XVIII, de secol XIX, se constituie în fapte curente care urmau a atrage atenția publicului marii metropole. Spiritul muzicii rămâne însă italian. Prin verva dramatică, prin melodie, prin culoare. Prin
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
spațiu întunecat, dar savant eclerat, unde sunt identificate o parte dintre sursele naturale de inspirație ale acestui artist temerar, obsedat de a readuce natura în cotidianul modernității. Până la urmă nu știi cum să te împarți între surprizele oferite de exponatele propriu-zise și admirația pentru ingeniozitatea expunerii. Dar, sub aspect afectiv, cel mai mult aș fi întârziat în apartamentul dedicat Epocii Belle, cu Jugendstilul în expresie catalană, reconstituit în cele mai mici detalii, cu respectarea viziunii lui Gaudí asupra ambientului și a
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
aceea, intrarea sa în lumea bună a politicii ("jumătatea de împărăție") și chiar căsătoria cu fiica primarului, ea însăși aspirantă la un rol politic major, devin o perspectivă pe deplin justificabilă. Cu excepția logicii basmului, pe canavaua căreia se țese intriga propriu-zisă a romanului, totul ține de o Românie cât se poate de reală, recognoscibilă, aflată sub ochii noștri. Evocând copilăria personajului său, Stelian Țurlea face o plină de pitoresc descriere a vieții din mahalalele românești dinainte de venirea comuniștilor la putere: "La
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
cartier, încheiată cu alungarea unor astfel de purtători de haine de piele a rămas în memoria colectivă sub forma unei legende urbane, prilej de mândrie pentru urmașii celor în cauză. Foarte credibile sunt personajele și faptele, inclusiv în intriga polițistă propriu-zisă. Devenit celebru, după uciderea unui cap al lumii interlope (corespondentul unuia dintre zmeii din basmul popular), polițistul Greuceanu este invitat la inaugurarea unui mare centru comercial. Într-un cadru de un bun gust desăvâșit este întâmpinat de proprietara acelui colos
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
nici Anne n-am privit căsătoria ca pe o instituție tradițională, aflată sub semnul constrângerilor și al posesiunii, ci amândoi am văzut în ea o formă de reciprocă oglindire, de reciprocă punere în valoare și regenerare" (p. 91). Dincolo de acțiunea propriu-zisă, cu plusurile și minusurile ei, romanul lui Gabriel Chifu se pretează de minune unui studiu de naratologie. Alternarea vocilor (există un tradițional narator omniscient care relatează faptele la persoana a III-a, dar și capitole în care personajele își asumă
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
dispariția sa subită, averea să treacă necondiționat în posesia unui misterios domn Hyde, persoană intrată ocult în intimitatea bătrînului om de știință, decide să cerceteze îndeaproape circumstanțele subterane, ce au putut duce la un astfel de dezechilibru. Convingerea premergătoare actului propriu-zis al căutării detectiviste are și ea ceva din poetica jamesiană a personajului-reflector, văzut ca interpret al semnelor unei lumi de coduri secrete. Dacă el este dl. Ascundere (to hide - a se ascunde, n.m.), atunci eu voi fi dl. Investigație" (to
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
mărimilor fizice cu o ierarhie morală, spunem de pildă despre un om că este un zero, o nulitate, un nimic, sau despre o treabă oarecare că este "o nimica toată". Paradoxul este că folosind astfel de cuvinte fără vreun sens propriu-zis, reușim totuși să ne facem înțeleși, și asta fiindcă ceva din mesajul pe care aveam intenția să-l transmitem l-am transmis: o emoție sau o valoare cantitativă. Precizia în asemenea cazuri e imposibilă, de aceea suntem siliți să recunoaștem
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
greacă a unei pălețe tematice și stilistice atât de variate, chiar și în cazul poetelor care aparțin aceleiași generații, n-a fost deloc o sarcină ușoară, de aceea inițiatorii și realizatorii antologiei au tratat problemă cu atenție și profesionalism. Traducerea propriu-zisă aparține Sandrei Mihalaki iar "transpunerea poetica" Annei Sotrini, poeta, prozatoare și regizoare. Câteva poeme au fost traduse și transpuse de Kostas Kartelias. O mână de ajutor a dat și iscusitul traducător de poezie Victor Ivanovici. Interesant a fost și proiectul
în Grecia Lirica feminină românească by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/8874_a_10199]
-
autor convins că Jurnalul, ca gen literar, e "complet depășit". De ce îl ține atunci? Și ce rol îi rezervă, în opera sa? E, cum spune, o modalitate de a răscumpăra evazionismul literar. Dumitru Țepeneag nu vrea "să amestece borcanele": literatura propriu-zisă cu viața socială, agitația politică și reactivitatea de ordin civic cu structura pur onirică a povestirilor lui. Din rațiuni strict estetice, ele sunt epurate de sociologie, psihologie, filozofie, nu exprimă idei ale autorului și nu sunt nici confesiuni directe ori
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
în ceilalți de unul care se dă, el însuși, în vînt după poveste". Cei 33 de subiecți intervievați au fost aleși în mare majoritate din rîndul celor care "au optat, înainte de 1989, pentru exil, ca mod de existență. Pentru exilul propriu-zis, extern, sau pentru cel intern". Așadar inadaptații, recalcitranții, cei care într-un chip sau altul, cu mai multă ori mai puțină consecvență , "au refuzat să se ralieze culturii oficiale". Cum ar veni, un "salon al refuzaților". Unii plecați din țară
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
acest peisaj pentru că astă-noapte a bătut vântul, șuierător, nemilos, și a scuturat zăpada de pe crengi, iar apoi s-a lăsat o ceață deasă și particulele de apă au cristalizat direct pe ramuri, îmbrăcându-le cu infinită minuție. Există și zăpadă propriu-zisă, virgină, așternută pe întreaga suprafață a grădinii. A fost viscolită, dar acum, când nu mai bate vântul, a rămas încremenită în ondulări line, care nu amintesc prin nimic de vijelia năpraznică de astă-noapte. Pașii mei sunt primii care o ating
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
care reproduce, pur și simplu, un rezumat făcut de autoarea însăși. În Dicționarul Scriitorilor Români, Gheorghe Perian, într-un comentariu mai aplicat, caracterizează romanul drept un "hibrid", rezultat din interferența unei teme preluate, moștenite (cea a "obsedantului deceniu"), cu tema propriu-zisă a prozatoarei. În Drumul egal al fiecărei zile, revine și accentuează seriosul cercetător de la Cluj, Gabriela Adameșteanu se dovedește "nepregătită" pentru introducerea unei teme proprii... Oricât de mult aș ține la grila istoriei literare, e limpede, în cazul de față
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
care sunt egal distribuite în cele două orizonturi și a căror stabilitate este tocmai consecința anulărilor reciproce. Această perspectivă duală nu este, însă, doar o componentă a viziunii sale de ansamblu, a filosofiei sale implicite, ci și una a construcției propriu-zise și chiar a abordării tehnice. Așadar, dincolo de binomul fundamental agravitație/ascensiune, acela care ține de un anumit principiu mental, sculptorul supune unui partaj explicit fiecare obiect în parte, așezîn-du-l fie în plină tensiune opacitate/transparență - cazul lucrărilor din ciclul Radar
In memoriam, Ovidiu Maitec - Contradicțiile materiei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9803_a_11128]
-
mai puțin apropiat de protagoniști. Prin relatările la persoana I, dar și prin alte mărci, el își asumă rolul de evocator al unor momente petrecute cîndva, în adolescență, momente pescuite din rezervorul adesea încețoșat al amintirilor. Cum în toate acțiunea propriu-zisă este firavă, aproape nesemnificativă, fără climax, nici anticlimax, iar caracterele, adesea la limita patologicului, precumpănitor statice, ponderea revine atmosferei. Dar tocmai lipsa de relief a situațiilor, platitudinea evenimențială, întărite de tonul molcom, interogativ doar în surdină, creează impresia de perplexitate
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
fel de abdicare în fața unei sofisticării lexicale ce culminează în logoree emfatică și în scrîșnet de silabe incomprehensibile. Amănuntul e cu atît mai dureros cu cît stofa autorului e incontestabilă: Vianu Mureșan întrunește toate condițiile pentru a fi un scriitor propriu-zis. Are condei, așadar tehnică, și are și vînă, așadar sensibilitate. Iar de cultură nu mai vorbesc. Dintre gazetarii care semnează regulat în Adevărul literar și artistic, stilul lui Vianu Mureșan nu poate să nu sară în ochi. Textele lui frapează
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
grup perfect organizat - așa cum se vede aproape în fiecare oraș unde există echipe de divizia A -, sentimentul că ți se dă importanță, că ai de jucat un rol, că nu ești lăsat pe dinafară (așa cum se întâmplă în viața socială propriu-zisă) îi împing pe acești oameni la gesturi în care cutezanța, disperarea și iresponsabilitatea se îngemănează perfect. Nu e de trecut cu vederea impactul politic din ce în ce mai serios al acestor galerii. Veritabile laboratoare în care circulă cele mai respingătoare teorii - de la xenofobie
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
un soare nou al inimii, un soare nou al vieții", așa cum găsea de (ne)cuviință a se rosti, în Cuvîntul de încheiere, Mihail Sadoveanu. Tot atît de dezolant ca și scenariul său de concepte ne apare în prezent bilanțul literar propriu-zis al numitului Congres. Ce-a mai rămas din acea perioadă decît, cu rarisime excepții, un imens morman de maculatură? Ce-a mai rămas decît un vraf de nume, în copleșitoare majoritate ajunse pe rafturi cu totul secundare ori de-a
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
de pe șosea, ca pe autostopiști. Pe marginea drumului, cei care îl aclamă pe premierul Frînă sînt eternii "Ia-mă, nene" ai partidului lui Dan Voiculescu și chibiții de la PSD, cărora le e din ce în ce mai frică să-și încerce puterile în competiția propriu-zisă, fiindcă își pierd susținătorii de la o lună la alta. Motociclistul Tăriceanu, care n-a cîștigat pînă acum nici o competiție, ci a ajuns pe podium și împins de la spate și tras de mînă, nu mai visează altceva decît să prelungească o
Ţara premierului Frână by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9847_a_11172]
-
idee pe care exegetul o poate separa de calambururile lui Heidegger, acolo Biemel îl poate povesti pe Heidegger. Așadar, monografia lui Biemel nu este o exegeză în care ritualul repetiției mimetice a jargonului heideggerian ar ține loc de o analiză propriu-zisă. Să dau cîteva exemple de terminologie heideggeriană al căror conținut poate fi povestit la propriu, fără nici un subterfugiu prin care un exeget, sub cuvînt că-l comentează pe Heidegger, nu face decît să-l îngreuneze și mai mult. Una din
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]