1,134 matches
-
ochi cu nuci. Mâinile răsturnară oala într-un lighean pregătit din vreme. Într-un târziu, am priceput atât eu, cât și Sabina, care se deșteptase și făcuse ochi de codobelc, că Maria culegea nucile, apoi le urca, pe o scară proptită de balcon, până la doi. - Ce dracu’ faci, mama, vrei să-ți rupi gâtu’? își începu Sabina ziua. - Băi, Sabinî, băi, am zîs că-i păcat sî lăsăm di izbeliști nucili șî strugurii aiștia. Dacă tot îi drăguță duduia Caty, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-ți umfli burta, dar despre predarea frontală nu prea ciripești mare lucru. Un gentleman, ce mai, și un asiduu umflător de burți, din ce se zvonea. Așa că Ionicii fixau un capăt al scândurii de cercevelele ferestrei, iar pe celălalt îl propteau de cadrul sticlei mate, care îi separa pe cititorii așezați la aceași masă, față-n față. Pentru asta trebuia să ai poziție la o fereastră. Înclinația scândurii era musai să fie la 45°. Altfel varză se făceau definițiile și conceptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în scaunul lui cu brațe rotunde, cu potcapul lăsat pe sprâncenele stufoase, care nu voiau să albească în întregime. Duminica, însă, blocul se transforma în biserică. Bătrânul asculta liturghia de la Europa Liberă în picioare: capul plecat, potcapul în pumn, pumnii proptiți pe masă. La spatele lui, scaunul îmbrățișa aerul cu brațele înnegrite de vreme. Asta până când îl reclama vreunul din vecinii care îi trecea pragul. Securitatea venea, îi răsturna biblioteca, i-o punea cu fundul în sus, îi confisca vreo câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
L XLVI Am ajuns în Roman pe la nouă seara. Ningea cu fulgi mari, peronul era luminat jalnic de un bec chior. M-am uitat să văd dacă mă așteaptă cineva, dar sub becul anemic n-am văzut decât două mogâldețe proptite într-un cărucior de butelii. Una era într-o pufoaică de muncitor, pe cap cu o căciulă grosolană, prevăzută cu apărători pentru urechi. Cealaltă era sugrumată de un fular care se târa pe jos. Doi proletari, sau boschetari, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
blocului. Cam peste o oră se auzi soneria de la intrare. Astea trebuie să fie fetele, sări bunica. Să vezi ce perdaf le trag eu că nu te-au ajutat cu valiza. Ușa se deschise - pe holul blocului stăteau două mogâldețe proptite într-un căruț de butelii - una era într-o pufoaică proletară, pe cap purta o căciulă grosolană, cu apărători pentru urechi. Asta era tanti Cucu, cunoscută în mahalale drept Piratu’. Cealaltă era sugrumată de un fular care-i atârna până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Păi bine, măi băieți, zice Grințu cu o voce binevoitoare, de ce nu vreți voi să m-ascultați, mă? Dacă s-a furat ceva din vreo cameră În timpul ăsta, ai? Cei doi care au dormit Îmbrăcați stau În picioare, s-au proptit cu câte o mână de masa din mijlocul camerei și privesc fix În podea. — Vă pun la plată, să știți! Între timp s-a apropiat de cel cu pijama și l-a apucat de guler. Acesta oftează și se preface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spălat linoleumul. — Pătura aia de pe pat ați scuturat-o? — Da, tov pedagog! — E, atunci cărați-vă, da’ să nu vă mai prind că... - și se oprește pentru că deja a uitat ce anume i-a surprins făcând. Băieții pleacă. Grințu se proptește În coate de pervazul ferestrei deschise și rămâne cu privirea ațintită pe imaginea de la Începutul scenariului. Lumina de pe cerul cenușiu din spatele hotelului Pescărușul a mai crescut Între timp. Deși parcul e abia puțin Înverzit, culoarea lui e intensă și proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
până atunci, Îl sufocă Încetul cu Încetul. Invidia calmul cu care și-o satisfăcea Popescu și se simțea acum, acolo În fața ferestrei deschise, ca un copil care-și așteaptă tatăl să vină de la război. Deodată sări În picioare și se propti cu coatele de pervazul ferestrei. Într-adevăr, dinspre șosea, peste maidanul de lângă gardul liceului, se apropia mergând agale elevul Popescu supranumit Meșteru. Numai că era Însoțit de o fetișcană și amândoi erau Îmbrăcați ciudat, În orice caz nu În uniforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bine la distanța de zece pași. Zice: — Ce faci, Mărioară, pleci la oraș? — Da, părinte, plec la oraș! - răspunde una dintre femeile tinere, poate chiar mama Loredanei, În orice caz cea care nu pare a fi soția bărbatului care stă proptit de banca Înaltă de lemn. — Gata concediul? - continuă popa. Da, părinte, răspunde femeia corect, ca la școală, mai am două zile și mă duc la lucru. Discuția se Încheie brusc chiar aici pentru că părintele se urcă În mașină, o Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
puternică și mai autoritară: — Care ești, mă? — Nu vă supărați... - Începu el, dar omul tocmai mișca drugul Încuietorii și scârțâitul care se produse acoperi cuvintele. Celălalt intrase În gheretă și tocmai răsturnase ceva, o găleată sau o foaie de tablă proptită de perete. Cam așa suna zgomotul care fu urmat imediat de o Înjurătură scurtă și de lumină. Cel dinăuntru găsise În sfârșit ce se dusese să caute, comutatorul. Deci aveau posibilitatea să aprindă lumina și preferau să stea pe Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
povesti mai departe de mănăstire. Ce legătură are cu mama ta? (Își propusese În cele din urmă să Încheie repede cariera lui provizorie de ghid și să caute un post de profesor. Nu se gândise În mod special la satul proptit sub munte și adunat În jurul mânăstirii ca o turmă de oi În jurul stânii, seara. Alesese, de fapt, numai județul, un județ Îndepărtat, o zonă mai degrabă muntoasă decât de câmpie, o senzație a Îndepărtării de lumea de neexplicat În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
O pălărie veche, maro. O găleată de plastic verde. O undiță. O răzătoare. O strecurătoare. O traistă murdară. O lingură de spumuit. Un bătător de covoare (sau preșuri). O coasă. Un aparat de radio cu tranzistori. Un lighean (pe jos, proptit de zid). Grințu caută cu privirea locul În care, din punct de vedere plastic, ar fi putut fi plasată și pușca de vânătoare făcută la strungă de „băiet“. Găsește cel puțin trei locuri În care plasarea ei ar Întregi plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de asta strălucea așa. Părăsi drumul și tăie de-a dreptul peste fâneața din fața casei. Se auzi dintr-o dată un răcnet prelungit de femeie, din casa luminată. Se trezi că alergă fără voia lui peste fâneață spre gardul casei. Se propti de gard și se uită cu atenție prin fereastră. Mai multe femei În vârstă se mișcau cu iuțeală prin casă. Sub fereastră stătea ghemuit un câine care gemea Încetișor, scheuna, scâncea, dar nu lătra la Grințu sau poate, În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de Monitor oficial. Colinda, conștiincios, toate ulițele cu mersul lui stânjenit de un defect care-l făcea să șchiopăteze și, la fiecare răspântie, se oprea, ducea goarna la gură, scoțând niște zbierete metalice, după care trăgea aer în piept, se proptea mai bine pe picioare și începea, plin de importanță: "Oameni buni, se aduce la cunoștință că..." Slujbașul primăriei mai și pocea numele prim-miniștrilor demisionari sau înscăunați, când anunța vreo schimbare de guvern, dar cui îi păsa de asta? Oamenii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zbate neputincios... își eliberează o mână... apoi cealaltă ! Fuge, se repliază ! Țipă furios.. LUPTE ! Politică de învăluire... iar se pregătește de-asalt! Își încordează zdravăn capul în piept. Se repede în antebrațul meu fixat între perne, cu toată viteza. Se proptește cu forță, în mâna mea validă... împinge cât poate el de tare ! Toată energia i s-a catalizat în punctișoarele din creștet și picioare. Stă bazat pe pumnul meu în cumpănă. Echilibru perfect! Îl mai las o clipă să-și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
juca feste memoria și că mă adusese în alt loc. În fața mea părea să fie un fel de fabrică. Tot ce vedeam era un șir de magazii utilitare din lemn, fiecare cu câte un container uriaș de metal la capăt, proptit pe stâlpi, profilându-se tiranic pe cerul înnorat al după-amiezii. M-am târât nedumerit pe sub gard și m-am apropiat să mă uit mai bine. Magaziile nu aveau ferestre: dar cățărându-mă pe unul din containere, am reușit să privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe umeri cum era, atât de obișnuit să prezideze ridicarea și distrugerea unor uriașe averi financiare, îi venea să plângă. Situația era disperată. Ceva trebuia făcut. În timp ce bântuia pe la marginile studioului în semiântuneric, salvarea se prezentă sub forma unei scări proptite de un panou de decor. Își lipi urechea de cartonul gipsat. Thomas auzea vocile actorilor de cealaltă parte încercând să înregistreze două dintre scenele din dormitor. Își ridică privirea și observă două mici orificii luminoase făcute în lemn, exact în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ouă jumări sau pește era de obicei suficient sau uneori încălzeam doar o cutie de supă și o serveam cu cornuri. Apoi duceam tava cu mâncare prin hol în apartamentul ei și i-o puneam peste picioare, în timp ce ea ședea proptită pe un teanc de perne. Eu mă așezam lângă ea - din punct de vedere tehnic pe pat, și nu în el - și ne consumam mica noastră cină împreună, unul lângă celălalt, oricine ne-ar fi luat drept o pereche căsătorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să înceapă o scrisoare către fiica ei vitregă din Vancouver, dar văzu că grădinarul nu curățise ca lumea peluza de bălării, ca de obicei și în curând îngenunchie trăgând de rădăcini speciile mai încăpățânate. Îl observă aproape imediat pe bărbatul proptit de capota mașinii și privind-o. Se ridică și se uită la el, ferindu-și ochii de soare. Îl recunoscu, dar nu se mișcă, nu făcu cu mâna, nu-i strigă numele; doar îi întoarse privirea impasibilă. În locul unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
E o dimineață rece, șuierătoare, cu un cer de fâș. Prin parc nu trece nimeni. Între două tufișuri despuiate, o tingire din tablă și PFL din cele unde înainte vreme se vindeau crochete cu cașcaval și rahat la bucată stă proptită pe cărămizi de BCA sub firma Hermes SRL. ─ Mei nu vrei? Dinspre chioșc se aude un clipocit. Băiatul ia vrăbioiul în mână și se apropie de chioșc. În dosul lui dă de apă, un fir roșcat scurgându-se printre pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fiecare cameră câte un geam, orientate tot către apus, iar casa avea o singură intrare și avea o prispă înaltă. Casa era acoperită cu paie de grâu, când plecau de acasă încuiau ușa de la intrare într-un mod foarte autentic. Proptea mătura în ușă, mătura era de mălai (sorg), dar era roasă de vremuri așa că atunci când nu era nimeni acasă se știa după încuietoare (mătură). Aron a fost căsătorit cu Tunzoaia, dar nu a avut copii. El era o fire mai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
verzi, coborând printre stânci, pe câmp, și trecând de focurile care ardeau puternic acum, iarba făcându-se scrum și vântul Înteținnd focul, Îl duseră la micul avion. Îl băgară cu greutate, dar, odată Înăuntru, se rezemă pe scaunul de piele, proptindu-și piciorul de marginea scaunului pe care stătea Compton. Compton porni motorul și se urcă-n avion. El le făcu cu mâna lui Helen și băieților, și, În timp ce zgomotul sacadat al motorului se transforma-n răgetul familiar, Începură să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Marjorie zvârli firul peste marginea bărcii și privi momelile scufundându-se-n apă. Se-ntoarse și făcu la fel cu al doilea fir. De fiecare dată, Nick fixa undița de oțel cu câte o buturugă mai mare pe care o proptea astfel Încât să obțină unghiul dorit. Strânse un fir care se lăsase și-l Întinse ca pe o coardă până la locul unde se odihnea momeala pe albia nisipoasă a canalului, și apoi puse piedica mulinetei. Astfel, dacă un păstrăv apuca momeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vorbea. — N-aș putea să zic. — Ei, Al, istețu’ zice că n-ar putea să spună ce crede el despre toată treaba asta. — V-aud bine și de aicea, strigă Al din bucătărie. Deschisese micul ghișeu din bucătărie și Îl proptise cu o sticlă cu sos de tomate. — Auzi, istețule, Îi spuse lui George din bucătărie. Dă-te puțin mai Încolo. Și tu, Max, treci mai la stânga. Era ca un fotograf care aranjează un grup pentru poză. — Ia zi, istețule, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
înseamnă dezertare! Ce zici tu? „Ceilalți n-au decât să-și pună pielea la bătaie. Eu mă ascund.” Marș înainte, stârchitură!!! Rafalele de automat nu conteneau. Limbosu s-a lăsat cu greu mișcat din loc. Atunci Toaibă i s-a proptit în față cu țeava automatului sprijinită în pieptul lui: Dacă nu te miști, te fac ciur, nenorocitule!!! Cercetașii lui Trestie se retrăgeau ca niște umbre, adăpostindu-se după fiecare copac sau ridicătură de pământ, fără să apese pe trăgaci... Când
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]