1,085 matches
-
și, implicit, ritmul de formare a solului. Și astfel, coama recifului se acoperă cu o pajiște, timp În care, pe versanți se poartă Încă lupta dintre stâncă și plantă. Ici-colo, câte un arbore profită de fisurile stâncii În care Își proptește rădăcinile, dislocând-o. Și cu asta intră În luptă altă armă, viața animală, căci duzii pe care i-am văzut la lucru au fost semănați desigur de păsări. Acolo unde se găsește vegetație, deci hrană, vor veni și animale. Oile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
io prea metafizic. Mulți îmi reproșează că bagatelizez, că dau cu bâta în baltă când vine vorba de dumnezeire și alte drăcii. Poftim! Despre asta era vorba. Văd că mă ajută cuvintele. Acea inteligență a textului. Adică un fapt o dată proptit în câteva cuvinte devine inteligibil, chiar dacă până atunci sensul era destul de neclar. Am scos o carte, dar tot nu pot pretinde că deja știu să scriu un roman. Prima carte mi-a ieșit pur și simplu. Dintr-un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și care nu miroseau tocmai plăcut. Era cald al dracului, nădușeală întinsă pe banchete transpirate, transpirație băloasă. Un aer infect. Stăteam lângă o colhoznică zdravănă, guralivă și care se freca tot timpul de banchetă cu scopul precis de a-și propti bucile cât mai eficient acolo. Și în momentul în care trenul a plecat, a luat-o din loc, femeia aia corpolentă și gălăgioasă a tăcut brusc, s-a închinat și-a zis doar atât: „Plecăm și noi, Doamne!“. O frază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nași să se așeze cu fața spre apus și să scuipe așa, ușor. Să se lepede de Satana și să scuipe, dar cu milă, zicea, pentru ca precipitațiile, jetul salivar să nu-i terfelească imaginea domnului Cutare, care uite că se proptise în ușa bisericii. Și botezul a curs așa, în același ritm glumeț, ghiduș. O slujbă amuzantă, comică. Sau comercială. Apoi, părintele care avea chef de joacă a ochit în strană doi copilași de vreo 6-7 ani. Voi sunteți botezați, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu mare zgomot (noroc că geamurile culisante erau deschise); m-am sculat lăsînd jos un pantof, am ocolit aripa și șchiopătînd, am ajuns la geam. Din fericire ofițerul care îmi propusese să mă ajute, nu plecase și fiind voinic se proptise în aripa avionului care se învîrtea pe loc în jurul lui, iar eu alergam în cerc ca o pisică lovită la cap de o mașină, să ajung la geam. Am ajuns în cele din urmă și am redus maneta avansului. De
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
spus el, cu nici un centimetru, a spus celălalt, s-aștept acolo - după care au plecat. Călătorii ceilalți ajunseseră acum toți afară pe peron, hala gării era înaltă, largă și pustie, mirosea a praf de purici și a clor. Mi-am proptit geanta de voiaj între picioare, am stat și m-am uitat în sus la frescele socialiste cu batoze și țărănci cu zâmbet infantil, ale căror pulpe aduceau cu castraveții groși și galbeni care, la sfârșit de toamnă, zac neculeși prin
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dacă bătrâna nu-și făgăduiește de la ea vreun amor întârziat, cu care va da chix la fel ca și socialismul la capitolul erotism. Poate că a luat cămașa pentru fiica ei, am zis eu. Povestea asta a crescut și ea, proptindu-mi-se pieziș în prezent atunci când am zărit în compartimentul de tren cămașa de noapte a Ingăi Wenzel, în cursul călătoriei la Marburg. Era cea de-a patra formă pe care-o vedeam, dar prima formă candidă. Fiindcă, aflată într-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de la fumul din fabrici. Fereastra era mai sus decât cerul, pentru o pereche de ochi sosită de la șes lucrurile păreau anapoda. Priveam la cer cum ai privi într-o băltoacă. și fiindcă apartamentul traversa cerul la jumătatea lui, cerul se proptea drept în geamul meu, iar când mâncam mi se prăvălea în farfurie. Poate că aceste imagini nici nu mi-ar fi trecut vreodată prin minte, dacă acei vântură-rele dintre vecini, colegi de birou și securiști, n-ar fi pus cu toții
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mi se părea de-a dreptul o halterofilă. Deși n-avea mai mult de 60 de kilograme, am văzut-o ducând în brațe saci de mălai, lăzi cu marmeladă, bidoane cu untură, butoaie cu țuică, un porc grăsuț, ba chiar proptind cu spatele șareta rămasă fără o roată. M-am întrebat mai târziu unde erau bărbații în lumea aia de furnicuțe împovărate. Cei mai mulți lucrau undeva de dimineața până spre seară, unii nu ieșiseră încă din pușcării, alții erau atât de bătrâni
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că sunt într-un șanț adânc de peste doi metri, fiindcă nu ajung nici cu vârful degetelor la marginea lui. Simt în dreapta un fel de ridicătură de piatră sau cărămidă. Mă cațăr pe ea, apoi pe o altă ieșitură și mă proptesc cu coatele de marginea șanțului. Pentru că nu văd absolut nimic din cauza întunericului (dar și pentru că - o să realizez abia peste câteva minute - nu mai am ochelarii pe nas), mă gândesc să strig. Însă mi se pare complet aiurea să urlu în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din dreapta un cuier din care atârnau cele două rochii ale Veronicăi și un combinezon de nailon mov. Cum nu existau scaune, m-a poftit să stau pe pat (care s-a dovedit a fi neașteptat de tare) și mi-a proptit două perne sub șale. A început să se agite în jurul sacoșelor, al chiuvetei și al reșoului, iar eu m-am cufundat într-un studiu amănunțit al pereților. Cel de la capul patului conținea trei icoane-reproduceri, cu Maica Domnului, Sfântul Dumitru și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și erau scoși în șuturi : „Ce, bă, te caci în barul nostru ?“. Singura admisă era pișarea - pe care o executam și noi din cînd în cînd. Oricum, pentru a nu avea de-a face cu intruși, unul dintre noi se proptea întotdeauna în ușa închisă. Acolo am cunoscut mulți tipi de gașcă, cum era, de exemplu, Liviu. Liviu era într-a unșpea, purta peste costumul de elev un fular alb de la frate-său, din uniforma marinei (mișto, nu ?), și era un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în bucătărie, cu toate focurile aprinse, să se încălzească, și citea nu știu ce curs. Noi am schimbat cîteva vorbe cu ea, după care Ioana i-a spus că ne retragem în dormitor. Fata ne-a zîmbit cu subînțeles și și-a proptit privirea în foile pe care le avea în față. Se vedea că nu era prima dată cînd era pusă în situația asta. Toate bune, numai că în dormitor era un frig de nedescris. De fapt, poate că încerc să mă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se desprind de noi unele vise ca piertrele din vârful muntelui, rostogolinduse și ajungând undeva lângă o altă piatră sau la rădăcina unui copac. Altele se duc în râuri care curg cu repeziciune ducându-le fără destinație sau singure se proptesc de un mal zăcând multă vreme acolo. Unele ajung în locuri ciudate, iar cele care se lovesc mai tare se sfărâmă în mii de bucăți. Afară era o vreme încântătoare numai bună pentru a te face să gândești la cele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce am de făcut! Nu voi mai face nimic de azi înainte de care să îmi pară rău. Nu voi mai regreta nimic. O să stau pe picioarele mele, o să am grijă de mine însumi și de Victoria. Nu o să mă mai proptesc de nimeni. Voi reuși într-o bună zi, înfingându-și această promisiune ca pe o țeapă în inimă. Voi scăpa de această traumă, dar pentru el va fi întotdeauna prea târziu să mai revină în viața noastră. Nu făcu nici un efort
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și care să spună mai mult despre haosul preși postrevoluționar decât zeci de sergiunicolaești să se ducă să vadă A fost sau n-a fost ? ; este un exemplu ideal de less is more. Trei personaje (principale, să le zicem) stau proptite în scaune într-un studio micuț, gen OTV de provincie : Pișcociul deja amintit (Mircea Andreescu, perfect), un profesor alcoolic (Ion Sapdaru, perfect) și realizatorul emisiunii (Teo Corban, perfect) dezbat dacă a fost sau nu Revoluție la ei în oraș. Copertele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în poziție de lucru: macaraua, mașinile pompierilor... Spune pompierilor să plece. Tu poți începe să pui grinzile la loc. Ai cu cine? Am. Au rămas cîțiva mecanici, arată el spre cei de lîngă umerii lui. Valeriu iese. Îl aud cum proptește pietroiul la loc în ușă, trîntind de cîteva ori ușa s-o închidă mai bine. Hai să băgăm azotul în rezervor, că am înghețat aici, zice Vlad. Sper că Arbore o fi terminat legarea comenzilor, altfel o să trebuiască să stăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
subconștientul meu. Oare ce semnificație să aibă acest vis pe care l-am dat uitării?! Să revin la momentul extrem de critic în care mă aflam. M-am dus la vie și am început să descurc aracii din vie, să-i proptesc în jurul unor pomi în poziție aproape verticală, în așa fel ca să nu-i afecteze umezeala din timpul toamnei târzii și a iernii ce urma; apoi am îngropat vițele cu rod așa cum făcuse tata cu trei ani în urmă. Treabă gospodărească
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pios, răcoarea zidurilor fiind atât de bine venită în timpul zilelor caniculare. Balcic - joi 22 iulie 2004, ora 07.00 Nu mai pot dormi. Mi-e dor de foșnetul frunzelor din fața casei îngemănat cu vuietul valurilor izbindu-se de stâncile care proptesc terenul înnobilat al Grădinii și Castelului. Printre frunzele verzi zăresc, pe marea albastră, o barcă albă de pescari, care mai mult stă pe loc. Ieri, Dimitrin ne-a plimbat prin împrejurimi. Având-o pe Iana, frumoasa bulgaroaică, translator, alături, ne-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de toate, veneam de la Madrid și Geneva... Am perceput văzând tot acel gri generalizat ca pe un pumn în burtă, dar aidoma unui boxer bine pregătit șocul psihic și fizic nu m-a doborât, ci m-a făcut să mă proptesc și mai bine pe picioare. Vorba ceea: "fie viața cât de grea, tot mai bine-n țara mea"! După întoarcere, multe rude și cunoscuți m-au întrebat de ce nu am "rămas", calificându-mă cu tot felul de epitete (tâmpit, cretin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
turtit al lui Dmitri și fratele geamăn al drăguței Polenka, fiica vizitiului principal). Vara nordică devenea tropicală pe la strânsul recoltei. Roșu la față, Serghei Își vâra racheta Între genunchi și Își ștergea cu râvnă ochelarii. Plasa mea de fluturi sta proptită de gardul de sârmă - pentru orice eventualitate. Cartea lui Wallis Myers despre tenisul de câmp sta deschisă pe o bancă și, după fiecare schimb de mingi, tata (un jucător de primă mână, cu un serviciu năprasnic În stilul lui Frank
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sau o insulă vrăjită, tot așa păstra ea tot ce Îndrăgise sufletul ei. O văd foarte limpede șezând la o masă și examinând senină cărțile de joc Întinse Într-o pasiență: o văd cum stă cu cotul stâng pe masă, proptindu-și obrazul de policarul liber al mâinii stângi, În care ține o țigară aproape de buze, În timp ce Întinde mâna dreaptă spre cartea următoare. Pe inelar sclipesc două verighete - a ei și a tatei, care, fiindu-i prea largă, este legată de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fleacuri ale familiei cu mulți ani În urmă), am reușit să le deformez, Înfățișându-le drept un fel de ilustrație la un basm bun de spus la gura sobei, cu doi urși ce pozează cu o tablă mare de șah proptită Între ei. Acum, privind blazonul cu atenție, am constatat dezamăgit că de fapt sunt doi lei - niște fiare cam maronii poate și exagerat de flocoși, dar nu arată deloc a urși - care Își ling fălcile, arătând cu aroganță spre scutul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Unul Îngrozitor de tocit Îmi ieșea mereu În cale, ca să mă Încurce. Cel maro avea veșnic vârful rupt, la fel și cel roșu, dar uneori, imediat după ce sărea, putea fi folosit, ținându-l În așa fel Încât vârful dezlipit să se proptească, fără prea multă siguranță, de o așchie care ieșea În afară. Micuțul creion purpuriu, unul din marii mei preferați, ajunsese atât de scurt, Încât abia mai putea fi manevrat. Doar cel alb, albinos slăbănog printre creioane, Își păstra lungimea inițială
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
claritate pe care n-a umbrit-o nici una din suprapunerile ulterioare, Îl văd parcă pe vânzător Înaintând prin nisipul adânc și afânat, cu polobocul greu pe spinarea Încovoiată. Când Îl strigai, Îl dădea jos de pe umăr răsucindu-i baierele, Îl proptea pe nisip În poziția Turnului din Pisa, Își ștergea fața cu mâneca și Începea să manevreze un fel de mașinărie cu un cadran gradat și o săgeată, instalată pe capacul butoiului. Săgeata se rotea scrâșnind și zbârnâind. Se presupunea că
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]