2,861 matches
-
și nu putem înainta.» Eu așteptam în metroul care staționa. Eram în vagonul al treilea din față, la ultima ușă. Deodată a venit un miros, parcă era de cauciuc ars. O femeie care stătea jos în fața mea și ținea un prosop la gură, s-a ridicat și a ieșit afară. Pentru că stăteam în picioare, am fost bucuros și m-am așezat. Imediat ce m-am văzut pe scaun, a început să-mi fie rău. Sincer să fiu, cu o seară în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
păsa de ele. În acele momente trebuia să mă gândesc la mine. Aveam în cap faptul că trebuie să mă duc la serviciu. Când a auzit că mi-e rău, mi-a spus să aștept puțin și a adus un prosop nou din portbagaj. L-am ținut l-a gură să nu cumva să murdăresc mașina. Transpirația îmi curgea șiroaie, șiroaie. Eram trei persoane urcate în mașină. În afară de mine, mai erau un bărbat și o femeie. Doamna stătea pe scaunul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am ajuns, a venit un grup de bărbați și a spus: «Hei, s-a întâmplat ceva ciudat. Și noi am pățit-o. Odihnește-te!» Capul mă durea îngrozitor, îmi zvâcnea. Mă dureau ochii. Îmi era rău. Mi-am pus un prosop ud pe cap. După treizeci de minute am aflat că fusese vorba de gaz otrăvitor. Apoi un prieten m-a însoțit până în stație. Ne-am întors la Kodemmachō. Era mai bine să mă urc în ambulanță, iar acolo cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
stația Kodemmachō, fără să menționez numărul metroului. „Pe 20 martie era ziua mea de naștere. Împlineam șaizeci și cinci de ani“ Ishikura Kenichi (65 de ani) La cincizeci și cinci de ani, domnul Ishikura a ieșit la pensie de la firma producătoare de prosoape, unde lucra. În prezent muncește la o firmă care face elastic, undeva în Kayabachō. În ziua interviului l-am vizitat în casa din apropierea stației Yatsuka, de pe linia Tōbu Isesaki. Am fost impresionat, atât de curățenia din casă, cât și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
asta!» Însă, odată ce mi-a intrat o idee în cap, nu mă las până nu o duc la bun sfărșit. Atunci am evadat în capitală și m-am întâlnit din întâmplare cu un consătean, care lucra la un producător de prosoape. El m-a întrebat: «N-ai vrea să vii și tu aici?» M-am angajat acolo ca ucenic. Îmi e rușine să spun că, pe atunci, avem doar 3 000 de yeni în buzunar. Erau economiile de la distribuirea laptelui (râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Trenul din Fukui până în Ueno costa 800 de yeni. Erau banii de pe lapte, pe care îi strâsesem de la douzeci și ceva de familii. I-am băgat în buzunar și am plecat. După aceea am muncit mult timp la fabrica de prosoape din Nihombashi. Am ieșit la pensie în 1984, asta înseamnă treizeci și trei de ani. Eu mă ocupam de vânzări. Mergeam pe traseu și luam comenzile. Dacă m-am căsătorit? Da, în anul în care am fost conectați la districtul luminilor roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mereu prezent și același, îmi întărește convingerea că poate ar accepta strânsoarea din indolență, din lipsa oricărui principiu bine stabilit, dar că nici un fior n-ar străbate-o. Dimineața, ne strecurăm cu rândul la o cișmea să ne spălăm, cu prosopul, săpunul, peria de dinți și pasta. Trecem pe lângă câteva magazii, pe lângă cele două pontoane, coborâm câteva trepte și, chiar la începutul plajei femeilor, curge din stânca de calcar un șipot limpede și rece. Această apă, neașteptată apariție, curgând drept lângă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un pic băute, Gunoi nu scoate pe seară Să nu-și de-a norocu-afară Toți pe cineva contează Că și azi prânzul așează, În chiuvetă stau călare Cincizeci de vase murdare, Cine să le spele oare? Triste, plâng cu disperare Prosoapele-n baia mare Mototol pe sub picioare Și întreabă: Cum e oare Bunul simț la fiecare?! Vor o sindrofie-aleasă, Dumnealor nici că le pasă, Că-i mare deranj prin casă, C-un cont binevoitor, Ei se duc mai repejor La solar
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
neplăcut, dar util, de a ne lăsa unul altuia mesaje scrise cu un ciot de săpun umezit pe oglinda dulăpiorului de medicamente. Tema generală a mesajelor noastre gravita în jurul avertismentelor dure și nu arareori în jurul amenințărilor: „Boo Boo, ia-ți prosopul când nu mai ai nevoie de el. Nu-l lăsa pe jos. Cu drag, Seymour.“ „Walt, e rândul tău să-i duci pe Z și pe F în parc. Eu am fost ieri cu ei. Ghicește cine.“ „Miercuri e ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Îndelung cu un ciob de sticlă privindu-se Într-o oglinjoară și strângând cu grijă clăbucii de săpun amestecat cu țepi din barba-i vineție pe care Îi arunca În fântână și abia după aceea, cu mișcări largi, Își arunca prosopul și halatul pe un gard și se apuca de muls. Dar, În loc de lapte, din mânecile albe ale halatului și din prosopul dungat curgeau cărți de joc, desfăcându-se Într-un evantai din ce În ce mai larg, ce se Împrăștia prin curte. Privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din barba-i vineție pe care Îi arunca În fântână și abia după aceea, cu mișcări largi, Își arunca prosopul și halatul pe un gard și se apuca de muls. Dar, În loc de lapte, din mânecile albe ale halatului și din prosopul dungat curgeau cărți de joc, desfăcându-se Într-un evantai din ce În ce mai larg, ce se Împrăștia prin curte. Privindu-l, bătrâna spunea: „A și venit procletul să mă ia În lumea lui...“. La Început, Subotin apărea de două ori pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nicăieri, aduse În curte toți snopii de grâu, de ovăz și de secară treierați cândva, În timpuri de mult apuse, și toate hainele pe care le purtase bătrâna Înainte de a se mărita. ...Cuțitele și lingurile trebuiau bine spălate. Șterse cu prosopul și așezate În dulap. Poate ar fi fost bine ca Mașa să fi fost ceva mai grijulie cu lucrurile ei. Poate că nu i-ar fi stricat să-și spele mai des lenjeria intimă sau să nu-și mai arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unsuroasă sosul maroniu ce emana un miros extrem de neplăcut. Dacă n-ar fi fost musafirul, Mașa nu s-ar fi sinchisit nici de murdărie, nici de miros. Ci ar fi luat pur și simplu farfuria, ar fi șters-o cu prosopul de bucătărie agățat În cui deasupra ușii și ar fi așezat frumos farfuria În dulap peste celelalte farfurii. După câteva zile, mirosul de scrumbie și castraveciori s-ar fi evaporat sau s-ar fi amestecat cu celelalte mirosuri din dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de picioarele ei, puternice, iuți. Când mergea Întotdeauna ștergea cu corpul obiecte. Niciodată nu mergea pur și simplu. Atingea lucruri și și le Însușea. Ca proprietatea ei. Apoi intră, mișcându-se rapid, purtând un halat de lână bărbătesc și un prosop pe cap, și părea să răsufle greu, șocată că fusese văzută În cadă de tatăl ei. — Ei bine, unde este? — Tată! — Nu. Eu sunt cel șocat, nu tu. Unde e acel document pe care l-ai furat de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să se deschidă. Sammler, În ciuda cârpei cu care se spăla, văzuse sfârcurile maro-roșiatice cu vene care săreau În ochi. În colțul gurii, acum că făcuse năzbâtia, stăruia un surâs nevinovat de triumf. Părul negru, creț, turtit era acoperit, Înfășurat În prosop, cu excepția, ca Întotdeauna, a șuvițelor cușer care Îi scăpau pe lângă urechi. Și zâmbea ca și cum mâncase o farfurie Întreagă de supă divină oprită și ce putea să i se facă acum că o Înghițise? La spate, ceafa albă era puternică. Putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
urmei, era dedat la rugăciuni, adeseori se adresa lui Dumnezeu. Chiar acum cerea să Înțeleagă de ce o iubea atât de tare pe această femeie nătângă cu pielea ei densă, cremoasă, inutil de senzuală, cu gura vopsită și turbanul acela din prosop. — Shula, știu că ai făcut asta pentru mine... — Ești mai Însemnat decât omul ăla, tată. Aveai nevoie de el. — Dar de-acum Înainte, nu mă mai folosi pe mine drept scuză. Pentru isprăvile tale... — Am fost la un pas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la culcare. Și ăsta este felul În care sclipitoarea rasă umană conduce acest glob rotitor. Se alătură celorlalți adormiți pentru o vreme. VI Lavoarul din mica toaletă de lângă cabinet era din onix negru, accesoriile aurii, robinetele delfini, savoniera o scoică, prosopul pufos ca blana de nurcă. Oglinzile de pe patru pereți Îi reflectau domnului Sammler imaginea din mai multe perspective decât și-ar fi dorit. Săpunul era un spermanțet de santal. Lama era tocită și trebuia ascuțită pe porțelan. Mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la porunca lui Connolly - pe podea. Sheba se temea să n-o rănească carpeta, dar, nevoind să-i strice lui Connolly fantezia tinerească de abandon sexual, i-a făcut pe plac. Când el s-a ridicat brusc ca să aducă un prosop pe care să-l pună sub ei, ea a propus repede să se mute în pat dacă nu se simțea confortabil. Dar Connolly a dat din cap. Nu se simțea incomod, a zis el. Doar că nu voia să păteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
buteliile și le duceau În magazia din colț. Unul dintre ei avea vreo douăzeci de ani și părea că suferă de stomac. Celălalt, cam la vreo treizeci de ani, pe care valurile vieții par să-l fi călit, avea un prosop În jurul gîtului. Muncea fără pic de tragere de inimă, de parcă nu-i plăcea ceea ce face. Nici nu era de condamnat, la cîte butelii erau acolo! — Șeful e pe-aici? — Șeful ? Îmi trînti cel tînăr, de parcă n-ar mai fi auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de parcă voia să Înlăture astfel toată mizeri de pe ele. Înclină ușor capul spre mine cînd mă văzu făcîndu-i semn. — Ciudat. A zis că trece pe la Dainen și a plecat Înainte de prînz. — Cine știe? spuse cel mai În vîrstă, legînd capetele prosopului În jurul gîtului, transformîndu-l astfel În guler al salopetei. Avea o voce puternică, dar un dialect mai greu de priceput. Găsește Întotdeauna un motiv să plece. Își poate permite În postul pe care-l ocupă... să mai dispară și el. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
M-am uitat În oglinda retrovizoare și am văzut pete de sînge pe față, de parcă s-ar fi jucat cineva cu vopsea pe ea. Nasul Îmi era și el plin de sînge și abia respiram. Am scos de sub scaun un prosop mai vechi cu care curățăm parbrizul de obicei și m-am șters... dar nu prea reușeam să curăț acele pete care păreau să mi se fi lipit de față. Nasul mai sîngera Încă. L-am apucat cu două degete, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Întreaga Întindere a drumului ce ducea la baia publică din capăt... mijlocul labirintului. Strada Îndrăgită de bătrînii ce-și fumau, liniștiți, țigările În fața băii publice, așteptînd să le vină rîndul... strada pe care, după ora trei, femeile pășeau grăbite cu prosoape și săpun În mînă... Și drumul ocolit de la marginea stîncii pe unde mergeau și veneau camionetele Încărcate cu combustibil... unde, Îmi amintesc că odată zăcea la margine de șanț o grămadă mare de minere și rame de placarde. Mutîndu-mi greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o duminică a rămas fără apă la rulotă. L-am invitat la mine să facă un duș. Eu habar nu aveam că la ei ăsta e un „semn” erotic. Doar toți anii ’80 ne preumblam de la unii la alții cu prosoape, chiloți, maiouri și șosete după noi, pe unde se „dădea” apă caldă. Singura noastră problemă era doar să nu se oprească apa și nici pe de parte că ăsta e un semn de intimitate. M-am mirat că după duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noi, pe unde se „dădea” apă caldă. Singura noastră problemă era doar să nu se oprească apa și nici pe de parte că ăsta e un semn de intimitate. M-am mirat că după duș a ieșit gol, învelit în prosop și s-a uitat la mine ca la o acadea. M-am așezat rigidă în colțul opus al încăperii, răsfoind o carte. Aici însă a intervenit catastrofa. Dându-și seama că nu sunt așa de spontană și de accesibilă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
știa că acea cutie „drăcească” era o telecomandă, a Elveției, că e prea civilizată, a țării de origine, că m-a croit ignorantă și m-a făcut să frec concepte în loc de butoane. L-am lăsat dracu’ pe șwițerian gol sub prosop, pe un stand-by inutil, cu remotul în mână. Am fugit pe pajiștea de lângă hotel și am sporovăit îndelung cu Petrit albanezul despre felul deștept în care ne descurcam noi, pe vremea lui Enver Hodja și a lui Ceaușescu, astfel încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]