2,370 matches
-
dorit; unuia care-i face observația că trăiește cu o prostituată a cărei jucărie a cam devenit, Aristip îi spune că o posedă pe Lais, dar că nu e posedat de ea; în sfârșit, el aduce într-o zi trei prostituate până în pragul casei, dar le lasă la poartă, considerând renunțarea la fel de semnificativă ca și trecerea la fapte. în toate cazurile, Aristip recomandă neîncrederea în cele trupești, nu ca fapt în sine, ci pentru că îți pierzi libertatea cu aceste povești carnale
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la decepție, deziluzie și regrete. Ficțiuni, praf în ochi, frivolități, fleacuri și vanități... în schimb, plăcerile bune, cele ale filosofului, întrețin o relație directă cu a fi. De altfel, numiții filosofi pot gusta aceleași plăceri ca și ceilalți - de exemplu, prostituatele trecute ale lui Aristene, dar și prăjiturile și mesele bune asociate uneori cu Diogene din Sinope - doar că altfel, într-o altă stare de spirit decât omul obișnuit. Celor care-i reproșează că-și petrece o parte din timp în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
eternitate. Cel puțin pentru cât durează eternitatea... Când arheologia se apucă să descifreze ce ne-au lăsat aceste două orașe, ea aduce informații considerabile pentru reconstituirea vieții cotidiene: petrificată instantaneu, aceasta își dezvăluie secretele peste veacuri. Prăvăliile și celelalte magazine, prostituatele și clienții lor, prizonierii legați, la fel ca și animalele domestice, cuptoarele brutarilor și tarabele negustorilor de pește, locurile de cult, bordelurile, locuințele private, construcțiile publice: din acest sicriu de cenușă răcită renaște o întreagă populație. în rândurile ei se
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din ea o modă care, dacă nu poate fi numită chiar fascistă în sensul clasic al cuvântului, este însă de o reală „extremă dreaptă”. Închei cu amărăciune. Măștile dezgustătoare pe care tinerii și le pun pe chip, urâțindu-se aidoma prostituatelor bătrâne dintr-o nedreaptă iconografie, recreează obiectiv pe fizionomiile lor ceea ce ei numai verbal au condamnat pentru totdeauna. Au apărut vechile fețe de preoți, de judecători, de ofițeri, de falși anarhiști, de funcționari bufoni, de Avocatul Sforărie, de Don Ferrante
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
doilea, prinț al spiritului făcând negoț, vrând-nevrând, cu intimitatea sa cea mai secretă 122. De simpatia lui se bucurau toți cei care refuzau servituțile vieții utilitare: săracii și mai ales declasații, cei pe care prejudecata burgheză îi excludea (boemul, pictorul, prostituata, actorul, nobilul ruinat) și care urmau, analogic, destinul liber cugetătorului nefericit 123. Muncitorul era, așadar, un alter-ego al lui Marx. Teoriile lui Marx sunt autoreferențiale și au rolul de a trata, întâi de toate, indispozițiile creatorului lor. Interpretând istoria lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
orizont. Mici întâmplări pitorești, mai o bârfă, mai o ciorovăială colorează stins o ambianță deprimantă, care devine ucigătoare atunci când peste orășelul somnolent ploile de toamnă șiroiesc fără contenire. O adolescentă ftizică se stinge, un ins se sinucide absurd pentru o prostituată și în liniștea mortificantă abia dacă vibrează, în tremur vătuit, un duios acord de clavir. Un fior de prospețime aduce schița O stea din Carul Mare, unde, într-un decor de amprentă sadoveniană, un june trăiește emoțiile învălmășite ale unei
DUMITRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
în text, cum sunt denumirile părților trupului femeiesc. Așadar, el refuză interpretarea literală și vede în Cântarea Cântărilor „o profeție a misticului cortegiu nupțial al sufletului perfect și al Cuvântului lui Dumnezeu”. Făcând o paralelă între mireasa din Cântare și prostituata frumoasă și nurlie din Isaia 23, 16, Nilus vede în aceasta Biserica provenită din gentili, devenită mireasă a lui Cristos; însă în comentariu aceasta semnifică și sufletul. De fapt, deși declarațiile de principiu par să-l apropie pe Nilus de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
privitor la convertirea la credința în Dumnezeu, sprijinit de exemple biblice, se concretizează nu numai în îndemnul de a nu asupri săracii, străinii, văduvele și orfanii de a-i plăti pe zilieri și de a-i evita pe soții adulteri, prostituatele, vrăjitorii și asasinii, ci și în instrucțiuni precise referitoare la dobânzile percepute la împrumuturi, pentru a limita cămătăria. Un al doilea apendice la Viața siriană conține scrisoarea presbiterului Cosma către Simeon în care expeditorul îi mulțumește acestuia pentru preceptele sale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
occidentale dezvoltate pentru a lucra acolo. Până și lumpenproletariatul român a descoperit că este mai rentabil să lucrezi la periferia economiei țărilor dezvoltate decât să participi la piața națională a forței de muncă și, prin aceasta, la economia națională. Cerșetorii, prostituatele, proxeneții, contrabandiștii, muncitorii cu ziua, „vânătorii” de asistență socială, mercenarii și alții asemenea lor, care populau marile orașe românești în primii ani ai tranziției, s-au mutat rapid - cât legal, cât ilegal - în lumea dezvoltată, creînd reale probleme sociale societăților-gazdă
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
orizont. Personajele, frustrate, își revarsă mânia neputincioasă în gesturi de violență asupra celor mai slabi. E sensibilă influența lui Cehov, din care R. a și prelucrat printr-un text intermediar. Prozatorul coboară și în mediul interlop, printre apași, hoți și prostituate, o lume descoperită cu prilejul lunilor de detenție, scoțând iar la iveală dependențele obscure. Pe viitorul romancier îl anunță și puterea de obiectivare: naratorul rămâne mereu „rece” în fața întâmplărilor istorisite, expune neutru faptele, oricâtă degradare ar vădi, lăsându-le să
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
se asigura că acestea pot să exprime inexprimabilul, emoțiile puternice ce se reclamă de la o nouă sensibilitate. Dar Femeia Domenica d’Aguistti este, de asemenea, în accepția mediilor avangardiste, o sfidare de ordin social: femeia cu acest nume era o prostituată faimoasă în epocă, frecventată de tinerii de la „Alge” (informație furnizată de Jules Perahim). A-i consacra un poem era un gest de îndrăzneală poetică, dar și un act de nonconformism social. În alt text, publicat în 1933, ofensiva contestatară are
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
al lui Horia Ghiea, intitulat Oraș natal: „Nu cred în religie! Nu cred în Dumnezeul părinților voștri / Care se vinde cu banul vârât în căldărușa cu agheazmă a preotului gras cu ceafa plină de buboaie. / Nu cred în democrație, această prostituată, nu cred în oameni, dar am o deosebită stimă pentru porci [...] / O, frații mei! Zece sau douăzeci în România, în Europa sau în lume, / Ascultați strigătul meu, același cu al vostru, să ascultăm sufletele noastre, / Dați-mi mâna să unim
STILET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289931_a_291260]
-
în text, cum sînt denumirile părților trupului femeiesc. Așadar, el refuză interpretarea literală și vede în Cîntarea Cîntărilor „o profeție a misticului cortegiu nupțial al sufletului desăvîrșit și al Logosului lui Dumnezeu”. Făcînd o paralelă între mireasa din Cîntare și prostituata frumoasă și nurlie din Isaia 23, 16, Nilus vede în aceasta Biserica provenită dintre „neamuri”, devenită mireasă a lui Cristos; însă în comentariu ea reprezintă și sufletul. De fapt, deși declarațiile de principiu par să-l apropie pe Nilus de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
privitor la convertirea la credința în Dumnezeu, susținut de exemple biblice, se concretizează nu numai în îndemnul de a nu asupri săracii, străinii, văduvele și orfanii, de a-i plăti pe zilieri și de a-i evita pe soții adulteri, prostituatele, vrăjitorii și asasinii, ci și în instrucțiuni precise referitoare la dobînzile percepute la împrumuturi, pentru a limita cămătăria. Un al doilea apendice la Viața siriacă conține scrisoarea prezbiterului Cosma către Simion, în care expeditorul îi mulțumește acestuia pentru preceptele sale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că „textul ebraic are un dublu înțeles în acest punct”. În opinia sa, sensul Septuagintei se aplică Anticristului, quod ideo simulet castitatem, ut plurimos decipiat, în timp ce sensul opus se referă la regele Antiochos, cunoscut pentru dezmățurile sale „cu mimi și prostituate”. Ideea castității ipocrite a lui Anticrist apare deja în Comentariul la Apocalipsă al lui Victorin (13, 3), în legătură cu Nero, care va reapărea sub masca unui rege cu o viață ireproșabilă. Această tradiție se sprijină pe o veche credință a iudeilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și la București 25, pentru care abordarea sistemică începe să devină o obișnuință. Solitudinea postconjugală Am apelat la formularea intitulatorie de mai sus, întrucât titlul obișnuit în astfel de cazuri - Femeile singure - mi s-a părut cel puțin neconvenabil: și prostituatele erau lipsite, în cele mai multe situații, de un soț legituit. Or, femeile al căror bărbat murise, numeroase în Evul Mediu, când soții - de regulă mai în vârstă decât nevestele lor - piereau în desele războaie sau uciși de maladii incurabile (Hervé Martin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
muieri” -, în fața marelui postelnic (Cantemir ne spune că el îi judeca pe locuitorii capitalei Moldovei), a marelui vistier, a marelui paharnic, a marelui agă (care, în veacul al XVIII-lea, „era pre târg pre Iași giudeț” și le pedepsea pe prostituate) și a altor reprezentanți ai unui sistem judecătoresc ierarhizat și din ce în ce mai complicat. Procesele văduvelor puteau intra și pe rolurile instanțelor bisericești, care au funcționat în țările Române fără întrerupere (într-o evoluție ce va duce la „tribunalele bisericești” din secolul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
atunci când vorbește despre meretrices - în Descrierea Moldovei -, Cantemir o face în deplină cunoștință de cauză, pentru că în vechea Romă, meretrix, meretrices se numeau acele slujitoare ale Venerei care își făceau meseria doar noaptea. Numai că atunci când Dimitrie Cantemir vorbea despre prostituate, la începutul veacului al XVIII-lea, „instituția” (atentat violent la pudoare - spune Jean Claude Bologne într-o Histoire de la pudeur -, indicator limpede al degradării moravurilor) avea în țările Române, chiar sub chipul ei „artizanal” medieval, o vechime considerabilă. Curvia însemna
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
circulație manuscrisă concludentă (a fost tipărită târziu, prin 1816, la Râmnicu Vâlcea) - curvia este a treia „vamă a văzduhului”. Impulsuri „estetice” par a grăbi pașii celor ce se îndreptau spre desfrâu atrași de „fetele necinstite” (vor fi fost, oare, toate prostituate?) și de „femeile stricate” (categoric între acestea văduvele își aveau reprezentante, ele fiind considerate, dacă se încurcau cu bărbați însurați, „spărgătoare de case”, suportau gloabele, bătaia și „darea prin târg”356) - virgines violatas, meretrices le zice Cantemir; în alte texte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cuvinte spurcate”, „ochii” cu „necuviincioase vederi și cu semne curvești”. Nu știu dacă - ziceam în cartea evocată mai sus - acele multe femei și fete pe care călătorul turc Evlia Celebi le vedea în Moldova și la București și le considera prostituate se ocupau cu acea antică negociere și vânzare a propriului trup, pe care cei vechi o așezau - alături de cămătărie - între „profesiunile ilicite” (negotia illicita), disprețuite, infamante 357, iar dicționarele juridice moderne o încadrează între infracțiuni (căci prostituata își procură „mijloacele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și le considera prostituate se ocupau cu acea antică negociere și vânzare a propriului trup, pe care cei vechi o așezau - alături de cămătărie - între „profesiunile ilicite” (negotia illicita), disprețuite, infamante 357, iar dicționarele juridice moderne o încadrează între infracțiuni (căci prostituata își procură „mijloacele de existență practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane”358). Sau, mai bine zis, nu știu dacă toate acele femei trebuiau înscrise între „dicasteriade”, între profesionistele amorului venal. Călătorul turc ne spune că se numeau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
femeile și fetele din țara Românească sunt caste, neprihănite și virtuoase”363), reparând cumva imaginea româncei. Oricât am dori să amendăm exagerările (sau ceea ce noi numim „exagerare”) „cantitative” ale vizitatorilor străini, trebuie să convenim că numărul femeilor cu moravuri lejere, al prostituatelor chiar, era, la noi, însemnat. Ele reprezentau un „rău” ce nu putea fi eradicat. Vasile Lupu a încercat să purifice atmosfera Moldovei (Paul de Alep este martor: „[...] obosise tăindu-le nasul - ca bizantinii cândva -, făcând cunoscut în mod public [crimele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de impozit ar fi însemnat, însă, legalizarea, oficializarea instituției. Or, în lumea românească veche și premodernă (unde înființarea unor prostibulum publicum, ca în Vest, nu era de imaginat), prostituția a fost una de tip clandestin, evident temporară 369, dincolo de lege. Prostituatele - românce, țigănci, evreice, dar și reprezentante ale altor neamuri balcanice -, fete nemăritate (care își pierduseră fecioria, în urma unor abuzuri, uneori la vârste fragede), femei despărțite ori văduve, persoane ce practicau profesii - slujnice prin hanuri, cârciumărese - ce le puteau împinge către
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bine-unoscute (un înalt ierarh îi cerea lui Vodă să interzică accesul femeilor în locurile rezervate petrecerilor, spre a opri răspândirea bolilor venerice). în așezările mari, se definesc spațiile corupției, ulițele rău famate, locurile periculoase (unde putea apărea și hoția, căci prostituatele puteau evolua către fraudă 374), adăposturile (uneori bisericile părăsite), băile (motiv pentru care constructorul băii de la Târgoviște - „publică”, oare? - făcuse, la cererea lui Matei Basarab, camere separate de dezbrăcare pentru bărbați și pentru femei, și „cabine” la fel, tocmai pentru că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
divorța”378. în absența unor informații cu caracter statistic, este greu să estimăm numărul văduvelor care practicau prostituția. El nu pare a fi fost prea mare, dacă judecăm după o analiză realizată pe un „eșantion” furnizat de Timpul Modern (Registrul prostituatelor din Alba Iulia pentru intervalul 1922-1925) și care le așază pe reprezentantele acestei categorii pe ultimul loc - doar două văduve (cel mai mare număr fiind furnizat de femeile necăsătorite - nouăzeci și una dintr-o sută)379. Văduvele mai puteau fi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]