1,184 matches
-
priviri dar ele i-au mers la suflet, era ceva furat și foarte dulce, undeva la marginea jocului și a păcatului, între timp au sosit fetele, foarte vesele, au intrat într-un restaurant, au mâncat, Alex avea o atitudine destul de protocolară față de Zinzin, sentimentele lui Zinzin țipau în tot localul, el se făcea că nu vede, că nu aude, biata fată se purta ca un animal înjunghiat, îi luase Dumnezeu mințile, o clipă s-a gândit că poate Alex nu ar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
potrivită. Dar nici bună ziua! nu e adecvat, fiindcă, în cabinetul medicului, e cam penumbră și dumnealui și-a aprins lămpița. În fine, îi întind mâna, zicând: Vă salut, inginerul X, de la Mina Pietrosul. Doctor Spătaru, acceptă, fără chef, să răspundă, protocolar, medicul. Fiindcă medicul intuise imediat ținta vizitei subsemnatului, a inginerului de la Mina Pietrosul, urmă: Săptămâna aceasta, de când cu accidentul din Mină, am fost literalmente asediați de curioși și de alți băgători de seamă. De atâta mulțime venită pe capul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
răspunsese că puteau să stea în studioul ei și că ea va sta la Adriana, când noul celular pe care îl primise de la firmă începu să sune. — Emmy Solomon la telefon, spuse ea pe un ton cât se poate de protocolar. — Emmy, tu ești? — Leigh? De unde ai numărul ăsta? — Am sunat la tine la birou și le-am spus că e o urgență, sper că nu te superi. — Scumpo, e totul în regulă? E două noaptea acolo. — Da, totul e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în trecut, Moldova mea iubită, Că multe rele-ai cunoscut, Uitată pe orbită. * „De când hăul și pârăul” Ratăm șansele pe rând, „Biețe-n roate” pune răul Sub destinul tremurând. * Se scaldă unii în dolari Fără a face un efort; Alții, cinstit, protocolar, Iau leul slab drept contrafort. * Eu n-am puterea de-a convinge, Deoarece nu sunt convins, Că-n lume pacea va învinge Când globu-i de-nrăiți cuprins. * „Lupu-și schimbă părul, Dar năravul, ba” Cum la șefi ciubărul. De ce? Nu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
-ne în orizontul generos al consumismului și al estetizèrii rafinate a vieții, Crèciunul nu mai e o sèrbètoare a creștinismului, ci o sèrbètorire a gustului, a gustului pentru lucrurile frumoase, pentru cadouri, pentru mâncèruri rafinate și a gustului pentru caracterul protocolar, de spectacol, pe care, prin tradiție, un eveniment care se întâmplè o singurè datè pe an îl impune în asemenea circumstanțe, De altfel, când era copil, Matei abia aștepta sè vinè Crèciunul, primea daruri multe, rèsfèțat atât de pèrinți, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Îmi amintii de Corvium. Mulțumesc. Drăguț din partea ta. Ce scrii? întrebă ea după câteva momente. Nimic concret. Doar... chestii. Închisei jurnalul. Nu te-am văzut niciodată prin școală. Eu sunt Marcela. Încântat, zisei luându-i mâna și sărutându-i-o protocolar. Vladimir Chronosi. Chronosi... bizar nume. Da, cam e. Vine de la îndeletnicirea mea. Și care e aceea? Ceasornicar? încercă ea să mă ia peste picior. Hm... eu mă ocup cu studiul Timpului. Deveni serioasă. Zău... și cât de complicat e? Destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
referitoare la seminariile ce urmau prinse pe perete și cu filtrul de cafea vechi bolborosind în colț. Cafeaua era renumită ca fiind groaznică. Nimeni nu o bea. Cei șase oameni de știință din comisia de analiză se îmbrăcaseră puțin mai protocolar pentru acea întâlnire. Majoritatea își puseseră sacouri. Unul chiar purta cravată. Dar stăteau relaxați în fotolii, în timp ce discutau cu persoana investigată, dr. Ronald Marsh, patruzeci și unu de ani, care stătea la aceeași masă cu ei. — Și cum anume a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
H. G. Wells, Bertrand Russell și George Bernard Shaw. Chesterton a văzut implicațiile viziunii lor asupra societății secolului XX și a prezis exact ce avea să rezulte de aici. Chesterton nu este un stilist potrivit pentru cititorul modern. Glumele lui sunt protocolare, referințele la vremurile contemporane sunt învechite. Dar ideile lui esențiale sunt uluitor de clare. Chesterton, G. K. Eugenics and Other Evils: An Argument Against the Scientifically Organized Society. Editată de Michael W. Perry. Seattle: Inkling Books, 2000. Publicat inițial în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ochii În podea, apoi ridică privirea. Mâine plec Înapoi În State. A fost o vizită foarte plăcută și aș vrea să-ți mulțumesc pentru tot ajutorul acordat. Ne vedem diseară la petrecere ? — Nu... știu, zic. Atmosfera a devenit brusc extrem de protocolară. E groaznic. E oribil. Vreau să spun ceva. Vreau ca lucrurile să fie iar cum au fost acum câteva clipe, lejere și amuzante. Dar nu știu ce aș putea spune. Ajungem la etajul nouă și liftul se oprește. — Cred că de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
asta-i tot pentru azi. Dă din cap către șofer. Din clipa asta, mă las pe mâinile acestei doamne. — Ea e Lissy, colega mea de cameră, spun În timp ce șoferul urcă În mașină. Lissy, Jack. — Bună, spune Lissy cu un zâmbet protocolar, În timp ce dă mâna cu el. În timp ce urcăm cu toții spre apartamentul nostru, Îmi dau pentru prima oară În viață seama cât de Înguste sunt scările, cum vopseaua crem de pe pereți s-a scorojit de tot, și cum covorul miroase a varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o soluționare cu returnarea Întregii cantități. Privi cu coada ochiului la femeia care părăsea biroul, aprecie din ochi vârsta de cincizeci de ani și-și Îndreptă toată atenția asupra misiunii sale. Directorul sosi cu privirea lui rece, mormăi o scuză protocolară și făcu un semn care În toate limbile Însemna că problema cu limba În care să se vorbească s-a rezolvat. Nu peste multe minute, În cameră Își făcu apariția directorul comercial și de protocol al firmei, o femeie până În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ale zeiței Callypso —...Este, desigur, neplăcută Întâmplarea cu bilețelele pierdute, dar cred că Îi dai proporții exagerate. Chiar dacă nu ai fi rătăcit adresele, ai stat prea puțin acolo ca să ai timp de vizite ori ca să Îți pierzi timpul cu telefoane protocolare, de rămas-bun. Nemulțumirile tale provin din așteptări nerealiste, ceea ce ți-am spus, de altfel, și când ai plecat: ceea ce crezi c-ai să găsești acolo nu mai există nicăieri altundeva decât În mintea ta! Știu asta foarte bine din propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Probabil că nu i se întâmpla foarte des să fie în aceeași încăpere cu o fată care arăta mai bine decât ea. După câteva secunde, efervescenta s-a adunat atât cât să întoarcă spre mine și spre tata un zâmbet protocolar și condescendent. —Fiica mea a, ah, a avut ceva probleme cu, știți dumneavoastră, cu drogurile... a zis tata. —Mmmmm, da, a dat efervescenta din cap. Doctorul Billings vă așteaptă. îl anunț că sunteți aici. Tipa l-a sunat pe doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui afective și repeziciunea unică a transformării lor, Ștefan Cazimir notează: „numai în cuprinsul câtorva scene din actul II personajul parcurge un registru vast, iar tonul vorbirii lui cunoaște infinite modulații, devenind de la o clipă la alta sentențios sau galant, protocolar sau naiv emfatic, bonom, rugător, insinuant, îndârjit. În alte ocazii îl putem vedea impacient, batjocoritor, furios, dezolant, umil, expansiv”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 142. footnote>. Cațavencu e cel mai spectaculos înfrânt - de fapt e câștigător al piesei. El a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
imaginasem subțirel și cu o înfățișare insignifiantă. De fapt, era voinic și lătăreț, cu mâini și picioare mari, și își purta cu oarecare stânjeneală hainele de seară. Te făcea să te gândești la un vizitiu îmbrăcat elegant pentru această ocazie protocolară. Era un bărbat de patruzeci de ani, nu prea chipeș, totuși nu urât, căci avea trăsături destul de frumoase, numai că erau puțin prea mari și îi dădeau un aspect diform. Nu purta nici barbă, nici mustăți și fața lui mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să mă vadă? Imposibilul părea să-și deschidă porțile. Am stat câteva zile în cumpănă, neștiind ce să fac. Mi-a venit mai întâi să-i scriu, dar m-a paralizat formula introductivă: „Stimată doamnă Ioana Celibidache“ îmi suna prea protocolar. Mi-ar fi fost mai la îndemână „Dragă Ioana“, dar to nul era necuvenit de familiar. Atunci, cu degetele tremurânde, i-am format numărul de telefon, neavând nici cea mai vagă idee ce urma să-i spun. Mi-a răspuns
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
lui onorurile militare și huiduielile civile, inerente într-o țară ajunsă pe marginea prăpastiei, dacă nu cumva și mai rău, fără ca noi s-o știm încă. Am văzut la televizor imagini cu Băsescu, cum dormea ca un copilaș, foarte puțin protocolar, în scaunul său la conferința ceea din Kazahstan. Într-un moment de reverie, a tresărit și din patriotism, a trimis chiar o telegramă în țara sa dar cum era somnoros și lejer chehui, după coniacul de aseară, nu a mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
-ți zic eu o chestie din aia bilaterală! Stai mă monșer, n auzi, ce dracu’!”. Normal că atunci și Sarkozy, este îndreptățit să răspundă „Ia mai du-te mă în p...ăcatele mătii și mai lasă-mă cu țigănelile tale”. Protocolar, așa ca între doi președinți de aceeași teapă. Așteptând următoarea reuniune a președinților, tare mă tem, să nu ne pomenim că onorabilul nostru președinte pățește ca în Caragiale și se plânge prin depeșă celor din România: „toți, înjurat Dumnezeul mamii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pregătit! Totul se petrecea la etaj, nu departe de clasa lui. Orele în școală începuseră, holul era pustiu și liniște. Tatăl se grăbea și nu a dorit să intre în cabinetul directorului, așa că Laur a auzit toată discuția. După prezentările protocolare tatăl lui încheie: - Este incalificabil gestul profesorului dumneavoastră! Să zicem că-i scăpa o palmă la nervi ca un reflex de apărare. A fost într-adevăr neașteptată ciocnirea dintre ei, aș fi înțeles dar nu putea să fie atât de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
liste cu studenții restanțieri, pe care urma să-i examineze chiar în acea dimineață și pe care avea de gând să-i trântească pe capete, dacă se dovedea că își pierduseră vacanța fără să învețe, fiindcă, așa cum declară el deloc protocolar: Boii n-au ce să caute la școală! Vorbele fără ocolișuri ale profesorului produseră o tăcere încurcată în biroul secretarelor și produse ilaritate dincolo, printre studenții care așteptau cu diverse treburi la ghișeu. Dumneata de ce râzi, domnule student? Ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din pricina singurătății în care-și petrecuse ultimii ani, aflase că undeva, spre miazănoapte, o numeroasă comunitate de șerpi asemenea lui ar fi fost fericită să-l cunoască. Spre munte, vulturii pleșuvi întîlniseră acvilele, la hotarul dintre teritorii, și schimbaseră saluturi protocolare. Vulpile făceau, ca întotdeauna, glume fără sare, la auzul cărora, în sfîrșit!, se găsiră urși cu simțul umorului hiperdezvoltat care să le guste. Și, dincolo de amănuntele acestea care-i priveau personal, pe buzele tuturor se afla o singură întrebare: "Ați
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ar fi trebuit să-ți dau voie să-ți alegi propriul drum, cazarma nu a fost pentru tine. Deci asta îl chinuise, își dădu Roja repede seama, pentru atîta lucru nici n-ar mai fi fost nevoie de o atmosferă protocolară, din fericire încă era foarte tînăr și avea toată viața înainte, încercă să-l liniștească. Ăștia erau de fapt marii rebeli, țiganii, zice Dendé, parcă intrase dracu’ în ei, simțeau că-i rost de ciordeală și au dat buzna în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe care abia-l cunoscuse. Cu timpul însă, Sena i-a cîștigat încrederea, și dintr-un simplu șofer s-a transformat într-un partener cu acte în regulă în afacerea Revoluției. Începuse să fie nelipsit la toate ocaziile, de la contactele protocolare de la Editură cu cenzorii plătiții de Partid și chefurile clandestine organizate de tot felul de scriitori dubioși pînă la întîlnirile conspirative cu ceilalți așa-ziși disidenți cu care punea la cale lovitura împotriva dictaturii. În scurt timp ai ajuns să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ar fi auzit vocea doamnei Ster În telefonul de serviciu care spânzura deasupra patului său de pe vremea când mansarda era locuită de șoferul domnului director al Băncii pe acții din oraș. Vă caută o domnișoară, domnule profesor. Vocea caldă, desuet protocolară a bătrânei doamne, francă În orice Împrejurare dar niciodată ofensatoare, Îl făcu să sară repede din pat și să deschidă larg și ferestrele mansardei. Unui străin, urcatul scării Înguste de lemn Îi lua două minute, poate chiar ceva mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În viața dumneavoastră intimă și personală noi nu ne amestecăm. Avem și noi un punct de vedere, nu neg, dar dumneavoastră veți hotărî. Singur. Și nu ne Îndoim că veți proceda cum se cuvine. Se despărțiră strângându-și mâinile. Mai protocolar, de această dată. Și pentru că nedumerirea lui Petru creștea pe măsură ce aerul proaspăt al nopții pătrundea pe ușa Întredeschisă. În stradă, Își puse pe cap gluga Îmblănită a parkalei și, strângând bine În pumn curelele sacoșei, porni spre Poștă convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]