1,396 matches
-
din Spania poate fi întâlnit sub numele de "Basil Alexandresco" sau "Basilio Alexandresco". S-a născut la Piatra Neamț, tatăl său a fost culcerul Alexandru Popovici, membru a clasei boierești și judecător la tribunalul din Piatra Neamț și nepot al lui Ghenadie, protopop de Hîrlău, iar mama sa a fost Eufrosina Manoliu. Ambii părinți au fost văduvi sau divorțați, iar V.A. Urechia a avut frați vitregi din mariajele anterioare ale părinților. După moartea tatălui său, când avea doar șase ani, el și
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
(n. 9 mai 1828, Zărnești, Brașov - d. 3 februarie 1916, Sibiu) a fost mitropolitul românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria între 1899-1916. S-a născut în familia lui Bucur Mețianu, învățător și cântăreț bisericesc, și a Mariei, fiica protopopului Bartolomeu Baiu din Zărnești. A urmat școala primară în satul natal, a urmat cursurile Gimnaziului săsesc din Brașov și la cel maghiar din Cluj. Începând cu anul 1847 urmează cursurile Institutului Teologic din Sibiu pe care le-a absolvit în
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
Biserica Greco-Catolică a Rățeștilor din Turda (str. Gheorghe Lazăr 17-19), cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", este o biserică ridicată prin efortul protopopului greco-catolic Basiliu Rațiu în anul 1839. Lucrările au fost finanțate de familia Rațiu, una din familiile românești de vază din Turda. Numele bisericii evocă familia ctitorilor "Rațiu". În prezent este biserica parohiei ortodoxe Turda Veche. Până în anul 1839 în Turda
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
una ortodoxă în Turda Veche (Biserica Între Români). Greco-catolicii, inclusiv membrii familiei Rațiu, trebuiau să meargă la slujbă în Turda Nouă. Biserica Rățestilor (greco-catolică) cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicată în Turda Veche, din inițiativa și prin efortul protopopului greco-catolic Basiliu Rațiu de Noșlac (Nagylak) în anul 1839. Lucrările au fost finanțate în întregime de către Basiliu Rațiu, de către frații săi, împreună cu ceilalți membri ai familiei Rațiu de Noșlac, una din familiile nobile românești de vază din Turda. Numele bisericii
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
1929 biserica greco-catolică avea deja iluminat electric și încălzire cu gaz metan. Primul preot al bisericii a fost Gregoriu Rațiu, (1840-1859). Au oficiat apoi doar preoți din familia Rațiu s-au agreați de către aceasta: Petru Rațiu (1860-1873), administrator al protopopiatului, protopop de Cojocna; Iosif Hossu (1873-1874), profesor și canonic la Blaj; Alexandru Pop Romanțan (1875-1901) și Nicolae-Portos Rațiu (1903-1932), viceprotopop onorar. Ultimul preot greco-catolic al acestui lăcaș a fost Dr. Coriolan Sabău (1932-1948), protopop de București și Turda, arestat de autoritățile
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
aceasta: Petru Rațiu (1860-1873), administrator al protopopiatului, protopop de Cojocna; Iosif Hossu (1873-1874), profesor și canonic la Blaj; Alexandru Pop Romanțan (1875-1901) și Nicolae-Portos Rațiu (1903-1932), viceprotopop onorar. Ultimul preot greco-catolic al acestui lăcaș a fost Dr. Coriolan Sabău (1932-1948), protopop de București și Turda, arestat de autoritățile comuniste în anul 1948 pentru refuzul trecerii la Biserica Ortodoxă Română. În cimitirul din curtea bisericii sunt înmormântați unii membri ai familiei Rațiu, mai puțin Dr. Ioan Rațiu și Ion Rațiu, biserica fiind
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
valoare ale unor membri de frunte ai familiei Rațiu au fost depozitate necorespunzător într-o magazie a bisericii (tablourile îi înfățișează pe prepozitul capitular greco-catolic Basiliu Rațiu, ctitorul bisericii, pe memorandistul Dr. Ioan Rațiu, primul președinte al Eforiei și pe protopopul greco-catolic Nicolae Rațiu). Abia de curând, tablourile au fost mutate în biblioteca bisericii. În data de 28 iulie 2011, cu aprobarea mitropolitului Andrei Andreicuț, a fost sfințită Pisania Bisericii Rățeștilor, reconstituită după pisania originală, care a disparut în condiții necunoscute
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
Terenul pe care a fost construită Catedrală, a fost cumpărat de la Primăria Orașului Turda reprezentată de primarul Iuliu Gențiu, conform actului de vânzare-cumpărare atașat mai jos (vezi "Legături externe: Actul de vânzare - cumpărare teren). În istoricul Catedralei intra numele ctitorului protopop Iovian Mureșan care a păstorit-o în decurs de 38 de ani, sub conducerea căruia s-a zidit, s-a pictat și s-a sființit acest lăcaș de cult. Osemintele lui sunt așezate la loc de cinste sub altar. Piatră
Catedrala Ortodoxă din Turda () [Corola-website/Science/306971_a_308300]
-
Bojan Alexandrović (alternativ: "Boian Alexandrovici" sau "Boian Alexandru") este un preot român ortodox din estul Șerbiei (Timoc), paroh de Malainița și Remesiana, precum și protopop al Protopiatului Dacia Ripensis (fiind hirotonit de episcopul român Daniil de la Vârșeț) cu sediul la Negotin. S-a născut în 1977 la Negotin, unde și-a petrecut copilăria. Descendent al unei familii de români timoceni,bunicii din partea tatălui, originari din
Bojan Aleksandrović () [Corola-website/Science/308378_a_309707]
-
că Episcopia Ortodoxă Sârbă a Timocului nu respectă cele convenite în cadrul Comisiei mixte de dialog a celor două Biserici Ortodoxe, din aprilie 2006, adică asigurarea serviciilor religioase în limba română pentru comunitățile românești"" Pe 21 ianuarie 2009, părintele Boian Alexandrovici, Protopop de Dacia Ripensis (Valea Timocului/Șerbia), a primit o înștiințare ultimativa de la primăria din Negotin în care i se dă un termen de 15 zile pentru dărâmarea fundației celei de-a două biserici românești în localitatea Malainița, fundație sfințită în
Bojan Aleksandrović () [Corola-website/Science/308378_a_309707]
-
numele de Hagop. Tatăl său, poetul Zareh Bâlbul (pseudonim literar), a fost profesor la Școala Armeană din București, iar mama sa, Haiguhi, era învățătoare de limbile armeană și germană la școala primară. Bunicul lui după mamă, Nerses Keropian, a fost protopop al Bisericii Armene din București, iar ambii unchi, matern și patern, au fost, de asemenea, preoți. După absolvirea Școlii elementare armene din București, cu sprijinul Ministerului Învățământului și la cererea Directoratului școlii, începând din anul 1955, a urmat cursurile Liceului
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
a locului, ctitor fiind armeanul Donig (sau Donik), suferind de-a lungul timpului o serie de transformări. La această biserică se păstrează o piatră de mormânt, datată 1573, având o inscripție gravată care spune că ""acesta este mormântul preotului Hovhannes, protopopul bisericii, care este fiul lui Donig, ctitorul bisericii Sf. Simeon"". În perioada domniei lui Ștefan Rareș (1551-1552) s-a manifestat un spirit de intoleranță la adresa armenilor. Vrând să facă uitat numele fratelui său, fostul domnitor Iliaș Rareș (1546-1551), care trecuse
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
teatru radiofonic cu o durată de 146 de minute în regia artistică a lui Constantin Moruzan. Distribuția a fost formată din Ion Caramitru (Apostol Bologa), Constantin Brezeanu (pretorul), Fory Etterle (generalul), Ion Marinescu (Klapka), Andrei Codarcea (Petre), Ion Ilie Ioan (protopopul), Clody Bertola (mama), Nicolae Luchian-Botez (Iosif Bologa), Rodica Tapalagă (Marta), Tudorel Popa (Gross), Nicolae Pomoje (Cervenco), Corado Negreanu (Varga), Dorina Lazăr (Rodovica), Mircea Cosma (ofițerul român), Tamara Crețulescu (Ilona), Florian Pittiș (Tohaty), Mircea Anghelescu (Pălăgieșu), Mihai Velcescu (Boteanu), Mihai Mereuță
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
luni petrecute la Viena, Inocențiu Micu a plecat pe 9 decembrie 1744 la Roma pentru a cere sprijin din partea papei, iar însoțitorii săi, Petru Dăianu și au rămas în continuare la Viena. La Blaj treburile episcopiei unite erau conduse de protopopul Nicolae de Biia. Acesta a murit pe 23 iunie 1745, așa încât episcopul Micu-Klein l-a numit din Roma pe Petru Pavel Aron ca vicar general al Episcopiei Române Unite de Alba Iulia și Făgăraș. Împărăteasa Maria Terezia l-a recunoscut
Petru Pavel Aron () [Corola-website/Science/302144_a_303473]
-
de la sinodul din 4 septembrie 1700, ținut la Alba Iulia. Actul este format din trei file (șase pagini), primele două formate dintr-o coală unică îndoită în două iar a treia filă lipită ulterior. ""Noi mai în gios scriși, vlădica, protopopii și popii besericilor rumânești dăm în știre tuturor cărora să cuvine, mai vărtos Țărăi Ardealului. Cercând noi schimbarea aceștii lumi înșelătoare și nestarea și nieperirea sufletelor, căruia în măsură mai mare trebue a fi decăt toate, den bună voia noastră
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
ar tămpla moarte să stea în voia soborului pre cine ar alege să fie vlădică, pre care sfinția sa papa și înălțatul împărat să-l întărească și patriarhul de suptu biruința înălții sale să-l hirotonească. Și în obiceiul și dregătoriilor protopopilor carii sănt și vor fi, nici într-un fel de lucru să nu se amestece, ci să se ție cum și păn-acum. Iar de nu ne vor lăsa pre noi și pre rămășițele noastre într-această așezare, pecețile și iscăliturile
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
toate câte le mărturisește ea (Roma), dar mai ales cele patru puncte în care știam că ne deosebim până acum, care ni se arată în prea milostivul decret și în diploma prea sfintei sale maiestăți". Cuprind semnăturile a 38 de protopopi, cu 37 peceți și transcrierea în latinește a numelui și sediului. După ultimele semnături protopopești: ""Și așa ne unim cu acești ce scri mai sus, cum toată legea noastră, slujba Besericii, leturghia, posturile și carindariul nostru să stea pre loc
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
autoritățile în anii 1698-1711; nerespectarea normelor procedurale sinodale referitoare la redactarea de documente (totdeauna hotărârile se redactau pe pagini întregi, neîndoite, textul fiind urmat, după un spațiu, de semnătura mitropolitului și alături a secretarului, cu pecețile acestora, urmată de semnăturile protopopilor "în ordinea importanței protopopiei"; niciuna din aceste reguli nu este respectată). De asemenea, așa cum arată și I. Lupaș, în 15 iunie 1700 Mitropolia ortodoxă de Alba Iulia, păstorită de Atanasie Anghel (deci încă mitropolit "ortodox") primește de la Constantin Brâncoveanu un
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
de 6000 galbeni pe an și moșia Merișanilor. Ajutorul va fi retras după uniația din 1701. Nicolae Densușianu, Silviu Dragomir și alți istorici au concluzionat că este vorba de un act fals, realizat de iezuiți prin strângerea de semnături de la protopopi sub alt pretext, foaia pe care este scris textul românesc fiind la început ultima, iar ulterior trecută în față și completată cu declarația de unire. Există opinia conform căreia actul în speță ar fi fost realizat abia în 1701 când
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
la Romanocatolicism rudele i-au fost înnobilate, a primit titlul de consilier imperial, distincție pentru "meritele sale înalte și speciale" și un salariu anual de 4.000 de florini. Cu această ocazie a fost realizat și actul, prin colaborarea unor protopopi apostați, completat de mitropolitul lepădat de Ortodoxie cu textul din pagina 5 (de după semnături, dar pecetluit!) și datat apoi... 1698, pentru a justifica o serie de declarații false ale iezuiților în fața Dietei și a Curții de la Viena. Merită notat că
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
Lucaciu, Alexandru Nicolescu și Victor Macaveiu, care au avut tot sprijinul lui Alexandru Vaida Voievod, Iuliu Maniu și Ștefan Ciceo Pop. Întâiul război mondial a venit, între timp, ca să dea o întorsătură favorabilă lucrurilor. Dar încă mai înainte de înfrângerea ungurilor, protopopul R. Marchiș din Satu Mare și protopopul din Carei au înființat un vicariat național român, recunoscut de Nunțiul apostolic, care, în 10 mai 1919, a scos de sub jurisdicția Episcopiei de Hajdu-Dorogh 42 de parohii care aparținuseră Episcopiei de Oradea. Cu un
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
care au avut tot sprijinul lui Alexandru Vaida Voievod, Iuliu Maniu și Ștefan Ciceo Pop. Întâiul război mondial a venit, între timp, ca să dea o întorsătură favorabilă lucrurilor. Dar încă mai înainte de înfrângerea ungurilor, protopopul R. Marchiș din Satu Mare și protopopul din Carei au înființat un vicariat național român, recunoscut de Nunțiul apostolic, care, în 10 mai 1919, a scos de sub jurisdicția Episcopiei de Hajdu-Dorogh 42 de parohii care aparținuseră Episcopiei de Oradea. Cu un alt ordin al Nunțiaturii apostolice, din
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
acum ne-am împerecheat"”. După această mărturisire, se cer de la împăratul de la Viena, “"privilejuri și scutințe, care le au nu numai preoții romano-catolici, ci și arianii, luteranii și calvinii"”. După încheiere, declarația a fost semnată de mitropolitul Teofil și 12 protopopi. Cu toate că declarația de Unire a devenit publică și trimisă împăratului de la Viena, calvinii își exercitau în continuare jurisdicția asupra Bisericii românești din Transilvania. La 9 aprilie 1697, la două luni după primul sinod de unire, o dispoziție a lui Teofil
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
devenit publică și trimisă împăratului de la Viena, calvinii își exercitau în continuare jurisdicția asupra Bisericii românești din Transilvania. La 9 aprilie 1697, la două luni după primul sinod de unire, o dispoziție a lui Teofil prin care numea provizoriu pe protopopul Ioan din Hunedoara, în locul lui Nicolae, decedat, pe pagina 2 găsim ordinul de numire redactat în ungurește și semnat de superintendentul Istvan Veszprémi “episcop ardelean reformat maghiar și român”, care însărcinează pe același “popă Ioan” cu conducerea provizorie a protopopiatului
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
care însărcinează pe același “popă Ioan” cu conducerea provizorie a protopopiatului până se va întruni sinodul calvinesc care-l va așeza definitiv și-i va lua jurământul. Acțiunea pentru Unirea cu Roma continuă însă. La 10 iunie 1697, alți 12 protopopi români au semnat declarația de Unire. Biserica ortodoxă nu stă inactivă, ci reacționează : când mitropolitul Teofil moare în iulie 1697, cu suspiciunea că ar fi fost otrăvit, un popă din satul Bobâlna, județul Hunedoara, pe nume Athanasiu Anghel, fiu al
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]