8,957 matches
-
ca un observator bine plasat. Mulți scriitori îi sunt prieteni lui Gabriel Dimisianu, fără însă ca aceasta să aibă vreo influență asupra actului critic. Decât, poate, una benefică, constând în mărirea gradului de înțelegere a operei prin simpatie. Arta de prozator a criticului întregul volum se citește cu interes, însă ultima secvență este de-a dreptul cuceritoare. Ea cuprinde nesperate pagini de memorialistică. Nesperate, pentru că Gabriel Dimisianu are reputația unui critic sobru și nu ni-l puteam imagina înduioșat de tot
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
dezvăluit târziu, conferă o aureolă de mister criticii sale. Cine este în realitate austerul cronicar al literaturii române contemporane? De ce s-a mulțumit atâta timp cu modestul rol de admirator exigent al creației altora? De ce și-a sacrificat vocația de prozator? Și, mai ales, de ce vorbește atât de rar despre sine? Gabriel Dimisianu, Lumea criticului, București, Ed. Fundației Culturale Române, col. "Critică și istorie literară", 2000. 608 pag.
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
e închisă într-un cîmp mai strîmt și fără de glorie... Aici avem noi dreptul, - și ne arătă pe amîndoi, - să mărturisim tot ce este acum mai strîmt pentru noi toți și mai lipsit de orice faimă sau glorie, pricepi? Soarta prozatorului. Nu sînge, nu războaie, ci doar mizeriile noastre zilnice, minciuni, hoții, delațiuni, demascări, tot ceea ce întrece pînă și ce își închipuia Tacitus mai oneros și mai demn de dispreț, de disprețul lui, incomparabil mai mărunt și mai puțin încărcat de
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
o poate reabilita nimeni. Și nimeni n-o poate slăvi... Cu mult înainte de a fi murit, el era un cadavru viu. Moartea lui de acum cîteva zile e doar o concluzie, o formalitate de stare civilă". Și asta pentru că marele prozator a colaborat cu regimul antonescian, împrumutîndu-și numele la directoratul ziarului Viața, directoratul la Teatrul Național, membru activ în Asociația Româno-Germană. Aceasta demonstrează cît erau de neînduplecați, neiertători chiar, scriitorii cu un strălucit, totuși, coleg al lor, la moartea căruia își
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
Alex. Ștefănescu Pierdut în lumea literaturii Cei care țin sus azi steagul literaturii nu sunt, cum s-ar putea crede, poeții sau prozatorii, ci criticii. Ei, cei mai lipsiți de iluzii, întrețin încă iluzia că literatura reprezintă ceva important - o formă de salvare, o justificare a existenței. Această încredere în literatură se remarcă imediat, când începem să citim recenta carte a lui Dan
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
epic, pînă la Focșani, cufundați cu toții în acest ghicit, în istoria palpitantă a monezii romane. Era ca un mic roman vorbit, și nimeni nu povestea, din cîți povestitori am auzit, ca autorul Marei Epici. El avea pentru proză și pentru prozatori o admirație sinceră, copilăroasă, - cum, dom'le, să stai pe scaun și să înșiri pagini după pagini, fără chestii, fără acțibilduri, metaforèle, așa, - cu vorbe de toate zilele și p-ormă cînd le citești, să rîzi, ori să plîngi, ori
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
la idei... Cum naiba de le iese?... Iarăși, la nici un poet, la nici un artist, la nici un mînuitor al cuvintelor, n-am întîlnit atît respect pentru arta de a povesti, în scris, și atîta fascinație... Nichita, dacă se întîmpla să fii prozator, te ajuta să-ți îndrepți spinarea și să crezi și mai mult în ceea ce el, - în uriașa sa generozitate - invidia, ca un zeu stăpîn pe orice sentiment. Și iată, scris de mîna sa, acest fragment de proză: A fi conectat
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
ea. " Ia te uită, zise unul, la roata aia... Ce zici"... Era Dracul. Era Demonul. Era Cicikov, și cu el, Gogol!... Ei, - terminase Nichita bătînd în carte cu dosul palmei. Asta da, proză! Nu să-mi vii mie cu... (Nichita, prozatorul)
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
flaubertian, pierdut în cronica prolixă a unor fapte insuficient generalizate artistic, într-o compoziție de aspect baroc." Certificând Satiricon-ul lui G. Călinescu, Nicolae Balotă constată la romancier lipsa vocației tragicului - cât ne privește considerăm operând mai îndată limitele stilistice ale prozatorului, ceea ce, poate, duce tot acolo - cu verdictul: "Rareori într-o operă literară moartea modernă a tragicului poate fi mai ușor urmărită ca în opera imaginarului călinescian." Judecățile de astăzi, păstrând aceleași înalte procente pentru Enigma Otiliei și Bietul Ioanide se
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
firile celor șapte pitici din Albă ca Zăpada a lui Disney, pe Alexandru George identificîndu-l cu Grumpy, Supărăciosul căruia nimeni, cu nimic, nu-i intră în voie (ne imaginăm ce savuroasă va fi expresia indignării distinsului eseist, critic, istoric literar, prozator și traducător la asemenea blasfemie!). Inutil să mai spunem că portretul - ce ocupă o întreagă pagină de revistă, analiza propriu-zisă a cărții urmînd în nr. 21 - e creionat cu prețuire pentru operă și simpatie "pentru Figura care este Alexandru George
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
sunt direct proporționale cu... satisfacțiile și pozitivul existenței. Este în centrul atenției, se plânge că e ignorat, necitit, necitat, necomentat. I se premiază cărțile, se plânge că-i un veșnic outsider, neluat în seamă de nici un for. Se scrie de prozatorul A.G., acesta-i bosumflat că nu-i sunt luate în discuție opiniile de istoric literar. Se scrie de istoricul literar A.G., se plânge eseistul A.G. Dacă-l citești ca pe un critic literar, se zbârlește cum că face analiză politică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
și tata, Galaicii și Păunii. Ar fi fost păcat să-l uit pe vreunul. M.V.: Și, fiindcă v-ați amintit de Al. Cistelecan, ce rol are pentru dumneavoastră critica literară? E.G.P.: Nu mi-au plăcut niciodată scriitorii "mărginiți". Un poet (prozator) trebuie să știe a analiza o carte (proprie sau străină) "din interior" spre "exterior". Este privilegiul artistului, o astfel de analiză. Fiindcă marea majoritate a cititorilor o vor analiza din "exterior" spre "interior". Poetul (prozatorul) însă crește odată cu ea, o
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
niciodată scriitorii "mărginiți". Un poet (prozator) trebuie să știe a analiza o carte (proprie sau străină) "din interior" spre "exterior". Este privilegiul artistului, o astfel de analiză. Fiindcă marea majoritate a cititorilor o vor analiza din "exterior" spre "interior". Poetul (prozatorul) însă crește odată cu ea, o "poartă" dacă vrei. Întotdeauna am încercat să citesc cutare sau cutare autor într-o ediție critică. Astfel, critica a fost ca un fel de umbră a operei, umbra demonstrînd că opera nu e... o fantomă
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
C. Rogozanu Audiență captivă de Sebastian Reichmann este o excelentă antologie alcătuită de poetul și prozatorul Constantin Abăluță, cuprinzînd cele trei volume publicate în țară (Geraldine - 1969, Acceptarea inițială - 1971, Umbletul șopîrlei - 1992) și alte două volume scrise în limba franceză și prezentate aici bilingv (Pour un complot mystique - 1982 și Audience captive - 1988). Calificativul "excelent
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
Gheorghe Grigurcu Pictor și prozator, Val Gheorghiu își compune o existență artistică centrată pe începutul de veac XX. Tablourile d-sale sînt stăpînite de linia expresiv-dramatică și de cromatismul abrupt al expresionismului, dar într-o variantă îmblînzită, rodată prin studiu și aburită de contemplație. Fin
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
de contemplație. Fin vlăguite, ele probează mai curînd un soi de postexpresionism distilat, distins, ușor mixat cu Jugenstilul. Grăunțele dure, colțuroase, ale viziunii au fost reținute de o sită ce-a lăsat să se prefire doar nisipul. Care e situația prozatorului? Neîndoios, acesta e legat organic de natura artistului plastic. Ochiul pictorului este adesea cel ce dictează scriitorului ecuațiile sensibile ale realului consemnat: Totul merge bine, soarele rămîne multă vreme deasupra Teatrului, bucată udă de chihlimbar, palmele filodendronului, cana de pe măsuța
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
feminism și feminitate scriitoare și scriitori. (Paranteză: în Jurnalul literar nr. 3-6, Paul Goma n-are nici o îndoială că în românește e "urîtă și greșită", dacă nu "de-a dreptul trivială", forma feminină a "unor îndeletniciri literare" și că poet, prozator, romancier, eseist trebuie să rămînă substantive masculine, indiferent de sexul scriitorului: "A o prezenta pe Ileana Mălăncioiu "poetă și eseistă" vădește, pe lîngă lipsă de simț al limbii române, lipsă de respect atît față de poezie cît și față de femeie". Fraza
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
o formă de gulaș, în coaja căruia colcăie ură și speranță, deducții și acrobații dubioase, agresiuni, nenorociri, ipocrizii, contraziceri. Deși modelată în circuit închis, Stațiunea permite reconstituirea la scară mai largă a campaniei pentru civism responsabil avută în vedere de prozator. Ecovoiu, deloc întâmplător, denunță fața demonică a Magistratului, un tiran calificat, căruia îi fac jocul diverși comparși din obligație, din cinică sumisiune, din renegarea idealurilor inițiale. Oricum, după toate probabilitățile, Magistratul e principalul vinovat de tragedia orașului însă nu singurul
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
amic, acum un senior venerabil... Eveniment care, paradoxal, lăsându-i la o parte pe cei cinci tâlhari - încă nedescoperiți - scoase la iveală setea de cultură a micului târg de câmpie. Târgul mai are poeți, elevi sau profesori, chiar și buni prozatori, unul procuror, altul notar, și atâtea capete luminate, începând cu primarul împătimit de cultură, sponsorizând revista locală și cu profesorul Al. Buleandră, redactor-șef la Magazinul de Urziceni. Dar ce stau eu și mă mir... Urziceniul, față de atâtea orășele mai
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
doamnei Madeleine de Gouvres, de pildă:" Fără nici o bijuterie, cu corsajul de tul galben acoperit cu orhidee, prinsese în părul ei negru cîteva orhidee (...)", aspect ce anticipeaza într-o măsură considerabilă rolul esențial pe care îl va atribui mai tîrziu prozatorul florilor și amintirilor legate de artă. Un alt aspect asupra căruia merită să zăbovim este schițarea fundamentelor teoriei proustiene despre iubire (caracterul fatal al iubirii, aplicațiile, adesea ineficiente, ale cunoscutei maxime despre cochetărie "Dacă nu te iubesc, mă vei iubi
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
și profunde de altădată, ci câte un sunet lugubru de bufniță ori cucuvea. Iar dacă-i scriitor, și scrie, veșnic stropit de agheazma lui Eugen Simion, (catolicul) poate ieși, din ce se pune grăbit pe hârtie, un bruion buimac... Un prozator mare nu se supără foc niciodată, dacă vreun critic de treabă, fără nici o coterie, pune deștul pe buboi. Știu. Doare-al naibii! Și pe mine mă pipăiră insuportabil unii critici se-veri, de valoare. Mă ofticai. Dar, finalmente, scosei pălăria
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
întâlni-o, întâmplător, pe Luminița Marcu, tânăra de o franchețe și de o inteligență acute, hiper-cultivată, bine educată și care, în anii următori, cine știe, ar ajunge une grande dame de salon littéraire; nu m-aș mira, repet, dacă "bubuitorul" prozator al Brăilei, cu bărbăția și cavalerismul lui, o clipă uitat, nu se va apleca asupra teribilei, intratabilei Domnișoare de la R.l. (că așa ne trebuie!) și îi va săruta mâna cu respect. Non decet, spuneau presupușii noștri strămoși. Că nu se
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
Acesta din urmă trebuia să fie, în ochii scriitorului, un fel de slujitor necondiționat și devotat, făcîndu-i mereu pe plac, gîdilîndu-l în tălpi și, la nevoie, ducîndu-i oala de noapte. Mi-am amintit de tableta călinesciană urmărind reacția unui cunoscut prozator român contemporan la o cronică literară defavorabilă, pe care a publicat-o România literară. Și mi-am spus că lucrurile nu par a se fi schimbat în cei aproape șaptezeci de ani care s-au scurs de cînd Călinescu își
Scriitori, critici și țuțări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15865_a_17190]
-
totul pe un ton ironic, deși judecata e tăioasă ca o lamă. Neobișnuit cu un astfel de tratament, menajat de cîteva decenii bune (cam de pe cînd n-a mai publicat nimic valoros) de o critică emasculată de practicile cenzurii comuniste, prozatorul își iese din pepeni (e anotimpul potrivit) și se răfuiește public cu directorul revistei care a găzduit cronica și cu acela al unui cotidian care a reprodus-o și a comentat-o malițios. Autorul cronicii fiind la început de carieră
Scriitori, critici și țuțări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15865_a_17190]
-
contra culturii române. Identificarea dintre opera d-sale, mai stătută decît un iaz pe care se răsfață mătasea broaștei, și cultura națională se înțelege aproape de la sine. Aici intră în scenă țuțărul. Pînă deunăzi l-a slujit pe un alt prozator, în numele căruia s-a răfuit cu unul ori cu altul, socotiți detractori. Acum se mută cu arme și bagaje în casa noului stăpîn. Și protestează, cu o sfîntă mare indignare, contra celor care, incapabili să intuiască valoarea unui roman, datorat unui
Scriitori, critici și țuțări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15865_a_17190]