1,193 matches
-
secolului însă numărul lucrărilor care tratează problemele educației din perspectivă psihanalitică a crescut deosebit de mult. Din modul în care psihanaliza freudiană înțelege omul în general, și copilul în special, rezultă o altă perspectivă decît cele cunoscute asupra fenomenului educației. Imaginea psihanalitică despre copil este cu totul opusă aceleia de tip rousseauist, promovată de educația nouă. Toate activitățile din prima copilărie care au ca scop plăcerea, inclusiv suptul, sînt considerate ca fiind sexuale. Copiii, spunea Freud, "își pun în valoare, cu toată
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
astfel mulțumirea de sine pentru capacitatea sa de represiune. În condițiile unui dezechilibru afectiv apar manifestări de angoasă, de agresivitate, însoțite de neputința reprimării unor pulsiuni; de aici sentimentul de culpabilitate, cu consecințe dăunătoare asupra comportamentului în viitor. Potrivit teoriei psihanalitice, intrarea copilului într-un grup mai mare în grădiniță și, mai ales, la școală are consecințe pozitive asupra dezvoltării sale. Relațiile afective din aceste grupuri sînt mai puțin dominate de subiectivism și mai constante decît cele din familie. Forța grupului
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
la alții, să-și contureze mai precis "eul". Relațiile din grupul școlar contribuie la facilitarea procesului de conciliere a inconștientului cu conștientul expresie a exigențelor sociale. La vîrsta de 6-10 ani energia libidinală este canalizată spre activități școlare. În viziunea psihanalitică, cititul, scrisul, socotitul sînt activități prin care se manifestă dorința copilului de a cunoaște, dorință mai veche, din perioada ,,complexului Oedip"; copilul dobîndește astfel sentimentul de a fi inițiat în tainele adultului. Nu este cazul să se insiste asupra acestei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
scrisul, socotitul sînt activități prin care se manifestă dorința copilului de a cunoaște, dorință mai veche, din perioada ,,complexului Oedip"; copilul dobîndește astfel sentimentul de a fi inițiat în tainele adultului. Nu este cazul să se insiste asupra acestei "aplicații" psihanalitice; ,,complexul lui Oedip" este una din cele mai "tari" și mai contestate ipoteze ale psihologiei freudiene. Oricum, nu se poate acredita ideea că angajarea copilului în însușirea culturii s-ar datora unui astfel de... "complex". Aplicarea cea mai largă a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
activității educaționale este direct dependent de caracterul și intensitatea afectivității prin care elevii se simt legați de profesor. Relația profesor-elev își are rădăcina în afectivitatea inconștientă a profesorului (22, p. 172). Să nu uităm că procesul educativ presupune în viziune psihanalitică întîlnirea a două... inconștienturi, fiecare împovărat de pulsiunile, refulările, represiunile și angoasele sale. Pentru ca această întîlnire să nu blocheze, ci să deschidă posibilitatea dialogului, este necesar ca educatorul să posede deplină maturitate afectivă, adică să fi parcurs fără tulburări etapele
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
eu care a reușit să împace sinele cu supraeul. Imaturitatea afectivă a educatorului poate da naștere unui comportament nedorit în contact cu imaturitatea afectivă a elevului. (Un copil agresiv poate ușor provoca agresivitatea educatorului imatur sub aspect afectiv). Potrivit teoriei psihanalitice, acțiunea educatorului trebuie să aibă un caracter directiv, continuînd astfel procesul de constituire a supraeului. La elevii mici, mai ales, dar și la preadolescenți, lipsa de autoritate a educatorului provoacă neliniște, după cum prezența acesteia oferă securitate. Pe ce se întemeiază
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe care îl iau ca model (23, p. 174). Autorul francez citat ține să precizeze că educatorul acționează nu numai prin ceea ce spune, ci mai ales prin ceea ce este, prin ceea ce maturitatea sa afectivă îi permite să fie. În concepția psihanalitică, un astfel de profesor reușește să-și intereseze elevii pentru disciplina sa. Întemeindu-se pe această idee, psihanaliștii preocupați de problemele educației au conturat teoria afectivă a învățării (26, p. 56; 27, p. 201). Elevul este motivat să învețe de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
semnalarea rolului pe care-l joacă afectivitatea în procesul educațional; nu putem rămîne la convingerea că acesta este dominat în mod fatal de inconștient. Psihanaliza vine și pe o cale mai directă în întîmpinarea educației, și anume oferind educatorului metoda psihanalitică de cunoaștere a elevului, de pătrundere în inconștientul acestuia. "O consecință practică importantă" scrie S. Freud în Viața mea și psihanaliza "a rezultat din folosirea analizei în educație, prevăzătoare în ceea ce privește copilul sănătos, corectivă în ceea ce privește copilul neatins de nevroză, dar deja
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în ceea ce privește copilul sănătos, corectivă în ceea ce privește copilul neatins de nevroză, dar deja deviat în dezvoltarea lui. Nu mai este posibilă rezervarea monopolului exercițiului psihanalizei pentru medici și excluderea non-medicilor" (25 bis, p. 122). Sigur, nu este vorba de aplicarea unei terapii psihanalitice, ci doar de dezvăluirea unor tendințe care se ascund în spatele unor acte ratate (lapsus, uitare, confuzii), a unor manifestări aparent bizare ale elevilor. "Oare" se întreabă Freud "este o simplă întîmplare atunci cînd un școlar pierde, distruge, strică obiectele sale
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se află, poate, o tendință refulată. Prin psihanaliză se pot descoperi sentimente profunde, inconștiente, care domină subiectul în relațiile sale cu alții și care se manifestă prin simboluri. Textul și desenul liber oferă tocmai posibilitatea exprimării depline a copilului; metoda psihanalitică îl va ajuta apoi să conștientizeze semnificațiile simbolurilor și să se elibereze de ideile care-l domină inconștient. Este adevărat, practica educațională poate oferi și situații mai dificile, acestea țin însă de domeniul patologicului. Implicațiile psihanalizei în domeniul educației sînt
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
neîmplinit, a-i mărturisi fără exces dragostea care i se datorează, păstrînd autoritatea necesară, aceasta este sarcina anevoioasă care se impune educatorului" (Nouvelles conferences sur la psychanalyse, p. 203, apud 28). Deși se poate desprinde acest "sîmbure rațional" din teoria psihanalitică necesitatea unei mai profunde cunoașteri și înțelegeri a copilului nu puține sînt criticile înverșunate la adresa infiltrației psihanalizei în pedagogie. Așa, de pildă, se apreciază că pătrunzînd în "educația nouă", psihanaliza a împins orientarea acesteia spre nondirectivism (29). De altfel, teoria
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se face că, după ce a redus relațiile interpersonale la cele psihologice, realizează o nouă reducție, absolutizîndu-le pe cele afective. Mai mult, în relevarea relațiilor preferențiale un rol de prim ordin îl au spontaneitatea și creativitatea ambele avînd o puternică încărcătură psihanalitică. "O știință a personalității, o știință a societății, o știință a civilizației care nu este fundamentată pe o teorie a spontaneității și creativității este lipsită de orice valoare" (19, prefață, p. XXIX). Se apreciază însă, pe bună dreptate, de către unii
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe aspectul relațional, nu pe cel didactic, au fost preluate de pedagogia instituțională. Fernand Oury, ca și M. Lobrot, de altfel, țin să precizeze că trebuie avută în vedere și o altă "dimensiune" a acestei orientări pedagogice, și anume cea psihanalitică: "Recunoscut sau tăgăduit, inconștientul există în clasă și vorbește" (25, apud 29, p. 232). Prezența freudismului în această orientare pedagogică franceză este ușor de depistat. Pentru unii autori, pedagogia instituțională înseamnă educația nouă plus, mai ales, o mai deschisă cunoaștere
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia vieții cotidiene, E.D.P., București, 1980. 20. SIGMUND FREUD, Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia vieții cotidiene, op. cit. 21. Să se vadă și CATHERINE B. CLÉMENT, P. BRUNO, LUCIEN SÈVE, Pentru o critică marxistă a teoriei psihanalitice, traducere de LEONARD GAVRILIU, E.D.P., București, 1975. 22. GORDON W. ALLPORT, Structura și dezvoltarea personalității, traducere și note de IOANA HERSENI, E.D.P., București, 1981. 23. GEORGES MAUCO, Psychanalyse et Éducation, Aubier-Montaigne, Paris, 1968. 24. G. G. ANTONESCU, Psihanaliză și educație
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cu psihanaliștii. Dar cartea lui Lupasco are un subtitlu cumva bizar: La fin de la psychanalyse (Sfîrșitul psihanalizei). Este bizar pentru că discuția despre psihanaliză e practic inexistentă în această carte, cu excepția cîtorva aluzii de genul: "Înțelegem [...] succesele, ca și eșecurile metodelor psihanalitice, inaugurate de Freud. [...] psihanalistul, dacă ajunge la rezultate fericite suprimînd nevroza, prin intermediul, după cum spune, al conștientizării de către pacient a ceea ce se află în inconștientul său, e pentru că face să coexiste cele două conștiințe contradictorii și antagoniste: cea a stării sale
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un spațiu alb sau ocupat de o minciună: este spațiul cenzurat al cărui adevăr poate fi găsit însă în monumente (corpul care semnifică isteria sau nevroza), în documente (amintirile impenetrabile ale copilărie), în urmele care conservă distorsiunile și cărora exegeza psihanalitică le va restabili sensul. Teoria lingvistică a psihanalizei lacaniene se bazează pe două enunțuri complementare: inconștientul este structurat ca un limbaj (de fapt, ca o limbă vorbită și nu ca un limbaj) și inconștientul este discursul celuilalt. Ultimul enunț evidențiază
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
solicitantul trebuie să-și evidențieze motivația (vouloir faire); • postulantul trebuie să-și prezinte expertiza (savoir faire); • și evident disponibilitățile, puterea de muncă (pouvoir faire). Schema narativă subîntinde cele mai diverse tipuri textuale (de la romanul polițist la povestirea autobiografică din conversația psihanalitică sau interviul de angajare, de la proiectul unei între-prinderi la comunicarea publicitară etc.). Prin componenta "sancțiune", modelul introduce un element axiologic, care va fi preluat și reinterpretat de cititorul "lector in fabula": "înainte de a se termina, povestirea trasează o linie, pe
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
asupra socialului și imaginarului colectiv. 2. Dintr-o altă persectivă însă, mult mai punctuală, fenomenul divinatoriu poate deveni un factor de echilibru psihosocial. Gilbert Durand afirmă că această funcție este una specifică imaginației simbolice, folosindu-se de un model argumentativ psihanalitic. Actul divinator ar fi, în acest caz, o zonă-tampon între pulsiune și reprimare. Cu alte cuvinte, practica îl smulge pe om dintr-un univers al imaginii (lumea de azi este o lume a imaginii) și îi redă dimensiunea simbolică a
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Deși a fost freudian convins, cu timpul Paul Diel s-a distanțat semnificativ de doctrina maestrului. I-a reproșat acestuia confuzia dintre subconștient și supraconștient și interpretarea credinței în Dumnezeu drept o iluzie fără viitor. Diel preia la rîndu-i limbajul psihanalitic, dar utilizează termenii în cu totul alt sens. De exemplu, perechea "refulare sublimare" este pusă în relație cu două instanțe extra-conștiente (subconștientul și supraconștientul). Ultimei dintre ele îi aparține și simbolul divinității. Cartea cu titlul Divinitatea. Simbolul și semnificația ei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
revenire a psihologiei la o metodă interpretativă prea ușor confundată cu vechea speculație și fără îndoială la fel de prea ușor pradă pericolului speculativ este mare. Dar există oare vreo metodă care să fie scutită de greșeli? Fapt este că, grație studiului psihanalitic al cauzelor extra-conștiente ale bolilor spiritului, dilema esențială a psihologiei este următoarea: fie să renunțe pentru totdeauna la înțelegerea aspectului complementar al comportamentului: funcționarea motivînd intrapsihicul, fie să recurgă la o formă de explicație de natură introspectivă, dar care, ca să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ceea ce pentru Deleuze și Guattari înseamnă conștiință schizofrenică a corpului, conștiință scindată între sine și fluxul lumii, pentru Merleau-Ponty înseamnă conștiință integră a subiectului în lume. În fine, dacă teoria fenomenologică poate fi interpretată ca exemplu al umanismului antropologic și psihanalitic, teoria psihologiei mașinice poate fi considerată fondatoare a postumanismului care traversează și întrerupe tradiția psihanalizei (umanist-freudieneă. Evidențierea punctelor divergente poate continua, însă ne oprim aici cu acest melanj teoretic. În continuare, formulăm din nou o analiză aplicată pentru a arăta
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Turkle în capitolul al doileaă, acestea celebrează mediile computerului în ipostaza de eliberare a eului de problemele unității. Mai concret, noile poziții identitare care emerg în contextele biotehnologiei și ale ciberneticii sunt surprinse în ambivalența caracteristică printr-un discurs psihologic, psihanalitic și politic al „dorințelor digitale” (vezi Kemp, 2000aă. De la femeia angajată în spațiile informatice de tipul cyberflâneuse (vezi Hartmann, 2000Ă la femeile care, utilizând ordinatorul în viața de zi cu zi, ajung la un simț pronunțat al identității (vezi Matlow
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în relație cu propria subiectivitate, ca trupuri și minți interdependente, ca euri multiple. Schizo-analiza este mărturia multiplicității dinamice a umanului și a creațiilor dorinței ca rezultat al inconștientului productivezi Acest tip de analiză este opus de teoreticieni psihoanalizei, adică teoriei psihanalitice monolitice și totalizatoare care nu ia în considerare raportul dinamic, multiplu și fluctuant al subiectului cu lumea. Schizo-analiza devine metoda prin care se acordă prioritate fluxului dorinței productive: dorința care întrerupte permanent ansamblul lumii și al subiectivității, conectând mereu o
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Nici imaginar, nici simbolic, el este Realul însuși, «imposibilul real» și producerea sa”. (Deleuze și Guattari, 1972, p. 62Ă. Dorința, caracteristică mașinilor dezirante, este un proces preconștient și libidinal, generând un delir mașinic al subiectului uman. Astfel, teoreticienii consideră modelul psihanalitic freudian unul reducționist: toate conținuturile subiectivității depind de logica structurală (oedipiană, fixă, deterministăă a inconștientului. În termeni schizo-analitici, dorința nu mai apare drept o activitate asociativă ca la Freud, ci drept una conectivă, garantând caracterul productiv al libidoului. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fi: scoaterea discursului asistențial de sub influența ideologiei carității și a păcii sociale, dobândirea unui limbaj mai tehnic și a unor criterii de evaluare a eficienței asistenței.16 Modelul tratamentului social (modelul medical sau casework) a fost puternic influențat de curentele psihanalitice și psihoterapeutice ale începutului de secol XX, fapt care a condus chiar la o "reformă terminologică" în asistența socială din epocă. Astfel, termenul de "tratament" a fost înlocuit cu cel de "terapie", vorbindu-se frecvent despre terapia socială, socioterapie, psihoterapie
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]