1,192 matches
-
se face că, după ce a redus relațiile interpersonale la cele psihologice, realizează o nouă reducție, absolutizîndu-le pe cele afective. Mai mult, în relevarea relațiilor preferențiale un rol de prim ordin îl au spontaneitatea și creativitatea ambele avînd o puternică încărcătură psihanalitică. "O știință a personalității, o știință a societății, o știință a civilizației care nu este fundamentată pe o teorie a spontaneității și creativității este lipsită de orice valoare" (19, prefață, p. XXIX). Se apreciază însă, pe bună dreptate, de către unii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe aspectul relațional, nu pe cel didactic, au fost preluate de pedagogia instituțională. Fernand Oury, ca și M. Lobrot, de altfel, țin să precizeze că trebuie avută în vedere și o altă "dimensiune" a acestei orientări pedagogice, și anume cea psihanalitică: "Recunoscut sau tăgăduit, inconștientul există în clasă și vorbește" (25, apud 29, p. 232). Prezența freudismului în această orientare pedagogică franceză este ușor de depistat. Pentru unii autori, pedagogia instituțională înseamnă educația nouă plus, mai ales, o mai deschisă cunoaștere
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia vieții cotidiene, E.D.P., București, 1980. 20. SIGMUND FREUD, Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia vieții cotidiene, op. cit. 21. Să se vadă și CATHERINE B. CLÉMENT, P. BRUNO, LUCIEN SÈVE, Pentru o critică marxistă a teoriei psihanalitice, traducere de LEONARD GAVRILIU, E.D.P., București, 1975. 22. GORDON W. ALLPORT, Structura și dezvoltarea personalității, traducere și note de IOANA HERSENI, E.D.P., București, 1981. 23. GEORGES MAUCO, Psychanalyse et Éducation, Aubier-Montaigne, Paris, 1968. 24. G. G. ANTONESCU, Psihanaliză și educație
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
posibilitate în ceea ce privește cultura și civilizația occidentală. Progresul este însoțit și de regres, excesul de cultură și civlizație are drept contrapondere barbaria întruchipată în economia simbo- lică a decadentismului fie de proletariat, fie de rase „infe- rioare”, dar vitale. Din perspectiva psihanalitică, în accepția lui Freud, prețul plătit pentru construcția laborioasă a culturii și civilizației apusene prin cenzurarea pulsiunilor sexuale o reprezintă întoarcerea refulatului pentru care nevroza este cel mai vehiculat simptom. Ceea ce generează la Caragiale un naturalism second hand, ca și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
menținut în mine până astăzi. Nu acord prea mult credit psihanalizei, dar câteva observații ale lui Freud privind importanța unor trăiri primordiale au promovat în mod esențial psihologia. Constat, în zilele noastre, o invadare a pieții de carte cu literatură psihanalitică. Sunt foarte reticent în fața acestui fenomen inflaționist care introduce în circulație multe valori false din încercarea de a ne "europeniza" cu o psihanaliză europeană (și americană) care este deja depășită. (Eu am voie să fac astfel de afirmații; fiind primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
astfel, încorporate în ceea ce am devenit; ca un fruct care, cu timpul, face parte din copacul unde a apărut. Nu știu, repet, cum se explică persistența unor astfel de amintiri "speciale" și nici nu cred în investigațiile laborioase, de tip psihanalitic, încercând să explice sufletul omenesc prin faptele trecute pe care le reține cu predilecție. Cred că omului, spre deosebire de de animal, nu i se potrivesc măsurile și ritmul testelor care vor să-l înțeleagă. Am reținut însă, nu-mi amintesc de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mare, aventura extremă etc.), ivite dintr-o reală GAP, precum și esența reiterativă a fenomenului (pirateria contemporană) au modificat perspectiva asupra marginalității acestei teme. Ea nu mai pare una a copilăriei literare, a facilului narativ, ci una cu certe valențe sociale, psihanalitice și artistice. Dacă literatura e un rezervor inepuizabil de toposuri și modele, de utopii alternative și de comentarii subiective ale istoriei, atunci putem vorbi, așa cum o face Virgil Nemoianu, de plăcerile și adevărurile secundarului, de estetic ca ghid pentru lumea
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
și numai a acesteia. Libertatea de exprimare exercitată prevalent iresponsabil este o trăsătură a democrațiilor infantile. Privit normativ, spațiul public românesc are trăsăturile unor group therapies în care mulți oameni își exhibă frustrări îndelung reprimate. Presa a ajuns un „divan psihanalitic”. Ședem tolăniți, cu ușile vraiște deschise, iar „psihanalistul” (patron sau redacție) ne spune: Toarnă, toarnă frate! Toarnă fără grijă față de consecințe. Părerea ta este „adevărul”. Numai el contează. De ce „torni”? Imboldurile sunt multe: interesul, voluptatea mioritică, voluptatea cruciadei pentru puritate
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Cu câteva luni înainte, în Luceafărul (condus de Ștefan Bănulescu) publicasem o serie de patru articole sub titlul „ În căutarea unei definiții” și probabil că Ulici le citise. În orice caz, când Chitic i-a dat un sens suprarealist și psihanalitic termenului „oniric”, Ulici a sărit imediat să-l corecteze. Când mă gândesc că și acum mai sunt atâția pentru care onirism înseamnă suprarealism, viteza cu care Ulici a înțeles încercarea noastră de a lansa o modalitate literară deosebită de canonul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
fix de care să se agațe" (1997: 98). Studiul Psychoanalytische Bemerkungen über einen autobiographisch beschriebenen Fall von Paranoia (Dementia paranoides), pe care Sigmund Freud l-a publicat în 1911 în Jahrbuch für psychoanalytische und psychopathologische Forschungen, rămâne central pentru înțelegerea psihanalitică a maladiei, deși este scris exclusiv pe baza lecturii atente a volumului Denkwürdigkeiten eines Nervenkranken (1903) în care Daniel Paul Schreber, președinte al Curții de Apel din Dresda, își detaliază experiențele de-a lungul unui episod psihic prelungit, din 1900
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Psihiatrul francez interpretează psihozele ca dereglare a ceea ce el numește "sinteză psihică", prin care se înțelege personalitatea individului; conștient de limitele unei astfel de înțelegeri, el încearcă să le depășească invocând, pentru a-și justifica diagnosticul de "paranoia auto-persecutorie", teoria psihanalitică a lui Sigmund Freud, în special elaborările din Das Ich und das Es (1923). Examinând cu atenție biografia pacientei sale, Lacan ajunge, în cele din urmă, la imaginea unui "delir în doi" (folie à deux), centrat pe tema dublului (Doppelgänger
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
însă explica psihopatologia delirurilor. În etiologia tulburărilor mintale intră o multitudine de interacțiuni între agenții biologici, psihici ori sociali. În lipsa unui acord asupra originii delirurilor se remarcă totuși câteva poziții teoretice, de ordin genetic și biologic, de factură cognitivă ori psihanalitică. Teoriile genetice par să arate că incidența paranoiei și a trăsăturilor de personalitate paranoidă este mai ridicată printre rudele persoanelor care suferă efectiv de paranoia; prin comparație cu rudele persoanelor care nu suferă de paranoia, acestea prezintă rate mai înalte
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
au dificultăți în a descifra intențiile și motivațiile altora. Persoanele predispuse la paranoia tind să își vadă propria viața ca o serie continuă de evenimente amenințătoare și, de aceea, interpretările lor despre ceilalți și despre ei înșiși sunt deformate. Teoriile psihanalitice plasează paranoia într-o rană receptată în narcisismul timpuriu, în perioada primelor interacțiuni între un subiect oarecum fragil și mediul anume, capabil mai mult sau mai puțin să îl facă mai vulnerabil. Primele identificări eșuează, iar dereglările de personalitate progresează
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Maladia poate fi activată de evenimentele dificile ale vieții subiective, pe care izolarea impusă, afectivă și relațională le poate transforma în comportamente agresive, chiar periculoase față de alții sau față de propria persoană, și pot conduce la o stare delirantă. Oricum, demersul psihanalitic a înregistrat progrese, dar influența acestuia asupra abordării strict medicale a pacienților este mică deocamdată. Studiile mai recente asupra paranoiei sunt mai precaute în aserțiuni, întrucât multe dintre "adevărurile" aparent intangibile ale psihiatriei paranoiei nu rezistă la o examinare detaliată
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de Millet un text redactat între 1932 și 1933, rămas inedit timp de patruzeci și șapte de ani și publicat în 1963, reprezintă unul din cele mai memorabile momente de utilizare a metodei paranoico-critice dincolo de spațiul picturii. Stimulat de interpretarea psihanalitică a tabloului lui Leonardo da Vinci, Sfânta Ana, Fecioara și copilul Iisus, din Leonardo da Vinci: O amintire din copilărie (1910), unde Sigmund Freud decela reprezentarea unui vultur ca simbol sexual, Dalí se arată, la rândul său, frapat de faptul
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
atribuie o funcție surprinzătoare rațiunii care, departe de a fi un corectiv al viziunii paranoice, o relevă și o legitimează. Analiza lui Dalí are legătură directă și imediată cu psihanaliza și, respingând simplele paralele vizuale, se bazează mult pe teoria psihanalitică și tehnicile ei, pentru a explica fenomenul déjà-vu, dar și pentru a sprijini interpretarea simbolurilor. Totuși, Dalí ține să se detașeze de Freud, insistând că sistemul său interpretativ de "cunoaștere spontană, irațională" nu admite reducția logică, ci doar propune o
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
goală, îmbrățișându-l. O altă figură îmbrăcată în negru, cu piciorul deformat de o umflătură, îngenuncheată în fața celei dintâi, ocupă primul plan. Cotul acesteia se prelungește într-o configurație anatomică pe care se distinge rictusul unui craniu anamorfozat. În termeni psihanalitici, dinții sunt un simbol legat de sexualitate, iar această protuberanță poate fi interpretată ca un substitut al falusului țăranului din pictura lui Millet. Freud (1976: 650) descrie "substituirea" ca un mecanism oniric prin care imaginile deranjante dobândesc o formă inofensivă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
tipul de dorință avut în vedere (narcisic) cât și rezultatul (renașterea omului) sunt însă altele decât cele din tabloul lui Millet. Freud folosea asocierea liberă pentru a trasa sensul simbolic al imaginilor onirice în inconștient. Dalí a aplicat același procedeu psihanalitic la imaginile sale pictoriale. În tablou coexistă două seturi de reprezentări ale dorinței idealizate, opuse realității. În prim plan, la stânga, îl vedem pe Narcis reprezentând frumusețea androgină efemeră, nici bărbat nici femeie, totuși ambele. La dreapta, observăm o mână reprezentând
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
totul nou, printr-un proces în care dezordinea interpretativă a paranoiei este simulată pentru a produce forme alternative de cunoaștere, inaccesibile altfel. Analiza are legătură directă și imediată cu psihanaliza și, respingând simplele paralele vizuale, se bazează mult pe teoria psihanalitică și tehnicile ei pentru a explica fenomenul déjà vu, dar și pentru a interpreta simbolurile. Pictorul a rămas fidel metodei paranoico-critice de-a lungul întregii sale vieții, pentru simplul motiv că a găsit aici un mijloc convenabil de a rezuma
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cu același discernământ, mi se par a suscita mai puține discuții, dată fiind evidența opiniilor autorilor. Ei combat, de exemplu, teza eronată după care artiștii ar fi niște inadaptați eventual nevrotici, la care creația este un proces, compensatoriu ; "tratarea" lor psihanalitică nu i-ar vindeca, ci i-ar transforma în niște filistini sau niște burghezi oarecare, "ajustarea" lor socială însemnând distrugerea elanului creator. Interesante sunt și tipologiile lui Jung și ale altor cercetători, printre care românul Liviu Rusu, care grupează artiștii
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
prea trebuie decupată în felii (în rituri, dogme, instituții...), ci percepută global, „ca o activitate culturală totală ce se exprimă în diverse limbi”. religia are ritmul ei specific, propriile legi și mecanisme funcționale. Roger Bastide a refuzat reducționismele marxiste, structuraliste, psihanalitice. Sociologul francez practică și o distincție de acum clasică între sacrul sălbatic și sacrul domesticit. Primul era domesticit în comunitățile tradiționale prin transă. În Occident, sacrul domesticit se dezagregă eliberând sacrul sălbatic. Exemple: cultul vedetelor, al VIP-urilor este un
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
le dă la iveală. Doar mîndria (rănită) și încăpățînarea îl țin pe „drumul ales”? Toate începuturile sînt grele: să scrii, să vorbești, să acționezi, dar mai ales primul. *S-a ajuns iarăși la vînătoarea de cuvinte: meditație, liniște, transcendental, tehnici psihanalitice, yoga etc. Trecînd azi pe la Centrul de Librării, am văzut pe biroul directorului o listă cu cărți ce urmează a fi retrase din rețea: Yoga - izvor de sănătate, Relaxarea de Arcadie Percek etc. Au fost oprite de la difuzare și cărți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în proza lui. În 1993, se reeditează la București Cronica de familie și este tradus romanul Incognito. D. o duce, materialicește, greu. Traduce din germană în franceză (1994) cartea lui Eugen Drewermann, Das Mädchen ohne Hände, o interpretare de tip psihanalitic a unei povestiri a Fraților Grimm. Scrie în engleză eseul Non credo, oro, rămas în manuscris. În martie 1993, Eugen Simion are cu el, la Metz, o convorbire care va fi publicată, într-o primă variantă, în 1994. În noiembrie
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
lui sunt primitive în latură intelectuală și nu au credibilitate, din pricina brutalității lor, în ordine psihologică și, deci, epică. Pare de aceea un Tănase Scatiu al perversității. Rămâne doar intenția prozatorului de a crea un personaj dominat de un conflict psihanalitic. El este, sub acest aspect, relativ nou în proza noastră, foarte pudică atunci când este vorba de complicațiile vieții sexuale. Fili moare în urma unui bombardament și visul lui de a cuceri lumea mondenă europeană dispare în mod absurd. Normalul, modestul Erasmus
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
holistă - și apropiere concomitentă de individual (ceea ce poate primi o mulțime de nume - sine, eu, subconștient, Cu-ul etc.) Tot mai puțin stăpîn pe realitate, sau știindu-și cititorii astfel, creatorul de literatură dezvoltă universuri referențiale compensative și, cu bagajul psihanalitic făcut, adăugat unei experiențe istorice traumatizante, acceea a Occidentului modern, cercetează microuniversuri rămase pînă nu demult În suspensia anomiei. Concurează la proliferarea autoficțiunii atît hedonizarea individualismului contemporan cît și prăbușirea metanarațiunilor constatată de Lyotard: “Autoficțiunea s-ar fi născut deci
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]