1,976 matches
-
de implantare a unei sugestii (terapeuticeă precum și în transformarea în acțiune sau credință. Freud și Breuer Freud, care împreună cu Joseph Breuer a stabilit ideile de regersie hipnotică și psihoterapie dinamică, a respins mai târziu hipnoza în favoarea noii sale școli de psihanaliză, ceea ce a avut un profund efect negativ asupra dezvoltării hipnozei. Sigmund Freud a studiat inițial cu Charcot și a fost în mare măsură interesat de hipnoză pe parcursul întregii sale vieți. În 1889 s-a îndepărtat de vederile lui Charcot, înclinând
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
1980, pp. 45-59Ă. Consilierul interior este un proces care permite pacientului să ajungă la resursele sale interioare bogate pentru vindecare și forță. Prima școală importantă de psihologie care a lucrat cu consilierul interior ca parte a procesului terapeutic a fost psihanaliza Jungiana și mai târziu abordări similare au fost dezvoltate de Assagioli (1965/1975Ă în cadrul unei metode numite „psihosinteză” iar apoi de Progoff (1977,1982Ă în „jurnalul intensiv”. Pentru multe persoane consilierul interior ia forma unei figuri autoritare respectate, cum este
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
cu visele Visele sunt o întruchipare a vieții interioare a persoanei și atât Freud cât și Jung au utilizat visele ca mijloc de înțelegere a proceselor inconștiente (Freud, 1900/ 1976 Jung, 1943/1966, 1954; Singer,1973Ă. Un aspect controversat al psihanalizei a fost afirmația sa cum că visele nu furnizează numai informații despre inconștient, respectiv că au un înțeles, ci că ele sunt în același timp un mijloc de vindecare. Oricum, au existat câteva diferențe importante între punctele de vedere ale
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
unei disocieri cronice; de exemplu tulburările de comportament alimentar, depresia, tulburările obsesiv-compulsive, fobiile, tulburările de panică și tulburarea de identitate disociativă. Rossi și Cheek (1988Ă concluzionează că aceasta duce la insight-ul provocativ conform căruia: „Întreaga istorie a psihologiei profunde și psihanalizei poate fi acum înțeleasă ca investigație clinică prelungită a felului în care amintirile disociate sau dependente de stare râmăn active la nivel inconștient, dând naștere complexelor” (p.112Ă. Un studiu recent a investigat efectele transgeneraționale ale SSPT la copiii ale
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
să credem despre informația care-i prezintă pe sofiști ca pe niște vânzători de relativitate, când numele lor sunt reduse la cele servind drept titluri dialogurilor lui... Platon? Cum să apreciem, în acest context, gândirea majoră a sofistului Antiphon - inventatorul psihanalizei! -, trecut de regulă sub tăcere? Etc. 3 Scriitura învingătorilor. Am putea continua lista exemplelor - toate merg în același sens: scriitura istoriei filosofiei grecești este platoniciană. Mai mult chiar: istoriografia dominantă în Occidentul liberal este platoniciană. Așa cum, în secolul trecut în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
acest suflet, modalitate subtilă și atomică a cărnii, ne este posibil să ajungem prin limbaj, prin verb, prin cuvânt, prin voce. În mod extravagant, Antiphon din Atena inventează în secolul al V-lea î.Hr. o terapie care seamănă straniu cu psihanaliza... 3 Inventarea psihanalizei. Din câte știu, Freud nu-l citează niciodată pe Antiphon din Atena, care ar putea totuși trece foarte bine drept precursorul disciplinei create la Viena la începutul secolului XX. Judecați și dumneavoastră: după ce a recurs la o
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
subtilă și atomică a cărnii, ne este posibil să ajungem prin limbaj, prin verb, prin cuvânt, prin voce. În mod extravagant, Antiphon din Atena inventează în secolul al V-lea î.Hr. o terapie care seamănă straniu cu psihanaliza... 3 Inventarea psihanalizei. Din câte știu, Freud nu-l citează niciodată pe Antiphon din Atena, care ar putea totuși trece foarte bine drept precursorul disciplinei create la Viena la începutul secolului XX. Judecați și dumneavoastră: după ce a recurs la o serie de scrieri
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
monistă, imanentă îi permite să conceapă că se poate accede la cauza profundă a răului, situată în materia atomică a pacientului, cu ajutorul cuvântului care fabrică reprezentări utile pentru a acționa asupra trupului și a logicilor suferințelor psihice, deci corporale. Principiile psihanalizei sunt reunite aici de o manieră uimitoare. Mai rău - sau mai bine -, Antiphon atribuie viselor un rol cardinal în economia acestei terapii. Într-adevăr, el propune interpretarea lor. În felul său, ar fi putut face din vis calea regală care
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sofistul, retor iscusit, înzestrat cu știința folosirii cuvântului, își mobiliza toată arta pentru a dezamorsa potențialul negativ al visului, dându-i o interpretare cathartică... Pentru că, după spusele lui, divinația se rezumă la prezumțiile unui om înzestrat cu bun-simț. Inventator al psihanalizei, el este și inventatorul modelului lacanian - să spunem mai degrabă al analistului care recurge la umor sau la ironie în caz de necesitate. Judecați, vă rog: un țăran își îngrijește prost scroafele și Antiphon vede de la el de acasă cum
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
că poate așadar să se declare mulțumit... 4 Dușmanul legilor. Antiphon s-a plictisit de „divan”; considera că o asemenea activitate nu era pe măsura ambițiilor sale, așa că a devenit de-a binelea filosof sofist. După ce a creat din nimic psihanaliza, ca să nu i se poată reproșa că nu a inventat ceva demn să rămână în istoria ideilor, el inventează individul modern, hedonismul anarhist și umanismul egalitarist. Sunt tot atâtea manifestări ale geniului care justifică în mod cert uitarea totală pe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
el mărturisește că-și învață astfel discipolii că e mai bine să-și utilizeze banii în scopuri terapeutice - filosofia practicată ca artă de a-ți face viața fericită - decât în scopuri mai josnice. Ca tovarăș al lui Antiphon sofistul, precursorul psihanalizei, el inventează prețul curei - în fața căruia nimeni nu protestează astăzi, cu condiția ca tranzacția să se efectueze nu departe de un divan... Ca om liber, el caută calea de mijloc - ca mai toți filosofii Antichității. Afectarea mizeriei este pentru el
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Sub piei de animale. Prodicos din Keos - secolul al V-lea î.Hr. - figurează în mod obișnuit în nebuloasa filosofilor sofiști alături de Protagoras - căruia i-a fost elev -, Gorgias și alte nume mai puțin celebre. Cu terapia sa verbală, cu inventarea psihanalizei, cu talentul și metodele lui pentru evitarea neplăcerii, Antiphon din Atena aparține incontestabil arhipelagului hedonist. Dar Prodicos? Nimeni nu l-a situat vreodată în tabăra filosofilor plăcerii și ai jubilării. Lucrările consacrate sofiștilor îl prezintă ca pe un gânditor auster
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Anaximandru 186 Anniceris 123 Antipatros 123 Antiphon din Atena (sofistul) - și adevărul 92-93; și Aristip 113; și banii 87, 94; și armonia 87, 96, 98; și familia 95, 98; și edificarea sinelui 95; hedonist 93-94, 160-161; interpretarea viselor 89; inventatorul psihanalizei 88-90; materialist 91; monist 91; și onorurile 95; personaj misterios 86, 305-306; opus lui Socrate 86-87 Antistene - și bordelul 135-136; eroarea în privința lui Antistene 48; și Diogene 128-129; și plăcerea 135-136, 306; și Platon 53, 128 Apollodor din Cyzicos 80
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
107-108, 110, 129 Filosofie și alimentație 232; dorința nenaturală și nenecesară 198; și politică 115-116, 146, 213, 226, 244-249; soteriologică 111; și terapie 121, 182-183, 194-195, 236-237, 297; vârsta pentru a o aborda 214. Vezi epicurism, hedonism, idealism, materialism, morală, psihanaliză, stoicism, utilitarism Grecia și democrația 85, 97, 115; sfârșitul civilizației 223, 301; sfârșitul hegemoniei 176, 312 Hedonism hedonismul lui Anaxarh 80; anarhist 90, 93-96, 137; hedonismul lui Aristip 101, 104, 109-110, 116-124, 178, 204-206; și ascetism 27, 132-133, 180, 184
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
naturală 91-94, 96, 310; îngrădirea libertății 91; opusă naturii 90-91, 132; refuz 96, 131; supunere 91-92 monarhie 248 și religie 191, 272-273, 284 sclavie - egalitate cu oamenii liberi 213; a femeilor 214 tiranie 248 și viață filosofică 221, 225-227, 244-249 Psihanaliză inventată de Antiphon 11, 88-90, 93, 161; și Aristip 113 Religie ateism - și imanență 190, 274-275; și istoriografie 210, 271-272; liniștit 64-65, 184, 190; neliniștit 190 creștinism - contra atomism 38; și bucurie 41; creat 252; doctrină de stat 12; dominant
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
muști limba și s-o scuipi... 2) Filosoful preafericit. Momentul al doilea - Întrebuințări terapeutice ale cuvântului: sofistica antiphoniană 81 V. Antiphon și „arta de a scăpa de mâhnire” 83 1) O reparație pentru sofiști. 2) Antiteza lui Socrate. 3) Inventarea psihanalizei. 4) Dușmanul legilor. 5) Hedonismul anarhist. 6) Să terminăm odată cu barbarii! Momentul al treilea - Inventarea plăcerii: jubilarea lui Aristip din Cirene 99 VI. Aristip și „voluptatea care gâdilă” 101 1) Filosoful cu fustă. 2) Triunghiul subversiv. 3) Parfumat în agora
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sportului; psihopedagogie specială. În cadrul celor 19 secțiuni s-au înscris un număr de 179 de comunicări. Au fost organizate 8 workshop-uri: terapie experiențială; psihologie transpersonală; integrarea europeană; psihoterapia analitică/individuarea; profesionalizarea psihologiei; sesiune de prezentări de cazuri a Societății de Psihanaliză; hipnoză clinică și terapie ericksoniană, în care s-au înregistrat un număr de 30 de intervenții. În cadrul Conferinței s-au desfășurat Seminarul Național de Psihologie Industrială și Organizațională, cu 7 comunicări, și simpozionul Cultură, religie și psihoterapie, cu 5 comunicări
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
favorizând integrarea și motivarea pentru participarea la relațiile sociale. Bibliografie Berne, E. (1961), Transactional analysis and psychoterapy, Grove Press, Inc., New York. Chalvin, D. et al., Analyse transactionnelle et relations de travail - Applications pratiques, ESF. Laplanche, J.; Pontalis, J.B. (1994), Vocabularul psihanalizei, Editura Humanitas, București. Minulescu, M. (1996), Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică, Garell Publishing House, București. Morris, C.G. (1990), Contemporary psychology and effective behavior, 7th ed., Scott, Foresman/Little, Brown Higher Education, Glenview, Illinois. Prutianu, Ș. (1998), Comunicare și negociere
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
sunt proprii agresiunea, dușmănia, mânia; mai jos, stau nivelurile de oscilație și inactivitate, de neliniști maximă și, în sfârșit, nivelul cel mai de jos este cel al dezintegrării, al nevrozelor și psihozelor. Obiectând psihologiei sociale apusene faptul că, sub influența psihanalizei și a unor teorii inspirate de aceasta, prezintă tendința de a psihologiza forțele motrice ale dezvoltării sociale, N.D. Levitov aduce teoriei lui H. Anderson asupra frustrației și agresiunii, următoarele critici întemeiateă: „Jalonul acestei scheme îl constituie, după cum putem observa, atitudinea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la determinările obiective exterioare. Dintr-o astfel de perspectiă, biologistică, fenomenul frustrației apare mai mult ca un întreg structural ce se desfășoară automat, după o dinamică auto-reglatoare, deci ca un fenomen care nu s-ar explica prin interacțiunea organism-mediu, om-societate. „Psihanaliza” nu trebuie confundată cu „freudismul”. Psihanaliya reprezintă mai mult un asamblu d efapte, metode, ipoteze și teorii (psihologice, psihopatologice, cvasi filosofice) aflate în continuă dezvoltare și transformare. De altfel, însuși S. Freud este privit ca un „reformist”, ca un „dizident
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
freudismului, deși, în general, se păstrează tendința de a explica aspectul dinamic al personalității prin mecanisme pur psihice, de a se considera faptul că activitatea umană este determinază, în special, de motive psihice „pure”. Diversitatea acestor interpretări și forme ale psihanalizei contemporane ne determină să prezentăm, mai întâi, interpretările naturaliste, biologiste, tipice „doctrinei freudiste”, care au sugerat o viziune pansexualistă, apoi acele direcții de gândire „psihanalitice” - aparținând unor dizidenți, revizioniști, reformiști - care au ținut seama, într-o oarecare măsură, în explicarea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
social. K. Horney, de pildă, criticând metapsihologia „instinctuală” și „genetică” a lui S. Freud, reclamă un mod dialectic de gândire și o abordare sociolaogică (în locul celei instinctuale-biologice, promovată de S. Freud). Cu toate acestea, K. Horney păstrează, în fapt, din psihanaliză „inconștientul” și „iraționalismul”, înlocuind doar pulsiunile libidinale și agresive cu tendințele către „satisfacție” și „siguranță”, care, în viziunea sa, sunt tot de natură inconștientă (deși le dă valoare de adevărate forțe motrice ale personalității). Conflictul este, după K. Hornev, inevitabil
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în orice ființă umană, singurul răspuns sănătos și satisfăcător la problemele existenței umane”). Dezvoltând teza „interacțiunii dintre factorii psihologici și cei sociologici”, și anume faptul că la „răul public” corespunde „suferința psihică”, E. Fromm nu înlătură, însă, ideea centrală a „psihanalizei”, potrivit căreia motivația umană își trage sevele, în primul rând, din „domeniul intrapsihic” (unde își are fixate rădăcinile), și mai puțin din interacțiunile cu ambianța socială și cea naturală. Analizând multirateral societatea capitalistă, E. Fromm apreciază că aceasta este alcătuită
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și psihotici; ea ar reprezenta, cu alte cuvinte, o societate „bolnavă”, alcătuită din indivizi bolnavi care nu vor pșutea depăși alienarea pe care o simt, decât prin „dragoste”. Fromm pledează, așadar, pentru obținerea unei ameliorări a vieții sociale cu ajutorul unei „psihanalize umaniste”. W.R. Bion, ca și G. Murphy, încearcă să reconsidere problema frustrației și a competiției. În timp ce pentru primul, „starea de frustrație” poate fi modificată prin vise, prin procese de reprezentare și conceptualizare (care au rolul de a „înlocui” obiectul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
să minimalizăm în sens absolut rezultatele cercetărilor psihanalitice în care o serie de autori văd germenii unei robuste gândiri dialectice, care ar trebui să incite la reconsiderarea și reevaluarea mai profundă a „doctrinei psihanalitice”. Trebuie arătat, în acest sens, că „psihanaliza” a propus spre cercetare noi domenii, ignorate până atunci, cum ar fi: afectivitatea și motivația inconștientă; a dat un impuls interpretării dinamice a fenomenelor psihice; sub raport metodologic, a contribuit la dezvoltarea unei „psihologii longitudinale”, biografice, a persoanei concrete etc.
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]