3,301 matches
-
să pun cap la cap amintirile vii, înainte ca furtuna pe care o aștept să măture și să purifice totul, pentru a înțelege cum a început (s-o numesc boală? ruptură? soartă? Dinu i-a zis o dată schizofrenie, întrucât ca psihiatru nu vroia să opereze cu noțiuni aproximative, dar nu-mi place cuvântul, sună prea brutal, și nici nu știu dacă e întrutotul exact) și când? pricina care m-a împins să lupt împotriva mea cu o tenacitate penibilă, să afișez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
orice calitate și îmi plângeam în gura mare defectele. Și ce simplu au mers apoi toate! Doctorii se emoționau și roșeau de plăcere de câte ori le arătam profundul meu respect și marea mea admirație. Bieții de ei. Cât erau ei de psihiatri n-au rezistat lingușirilor unui băiețandru. În scurtă vreme i-am cucerit și nu mai conteneau să se minuneze: „Și ce bine desenează, altul în jocul lui și-ar fi luat nasul la purtare”. Noroc că tata nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aveam uneori, cărora li se adăuga ulcerul, prea dependent de medici ca să-i pot iubi. Când apelam la ei, o făceam cu un resentiment aproape, de parcă ei erau vinovați că le ceream ajutorul. De Dinu însă mă simțeam atras. Era psihiatru - deși la azil nu lucra în specialitate, trata bătrânii pentru toate, reumatism, dezinterie, gută, boli de circulație sau dureri de șale - iar problemele legate de domeniul său mă interesau mai mult decât altele. În plus, sau mai ales, Dinu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acum nu pot pleca. 19 mai Augusta mi-a făcut cadou un pulover. „Ca să nu răcești seara, puișor”, mi-a zis. 20 mai Două lucruri nu le împarți probabil cu nimeni. Așteptarea și moartea. 21 mai Dar ce fel de psihiatru sunt eu dacă nu reușesc să mă educ nici pe mine? Știu bine că nu sunt vinovat în povestea cu accidentul și totuși îmi e frică. Încerc să mă stăpânesc, să mă conving că n-am nici un motiv de îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Am plătit destul. Sau poate că nu plătim niciodată destul? Apoi îmi vine să-mi plâng de milă. Dar îmi e rușine de doctorul B. Nu vreau să mă vadă așa. Comportându-mă ca un... Sunt doctor, totuși. Și, culmea, psihiatru. Ar trebui să încerc să fac ceva nou. De pildă, literatură. Uneori mă atrage, să mă defulez, să uit. Curaj! Curaj? 28 august Doctorul B. m-a încurajat. 4 septembrie Mă simt mai bine. Stau mai bine și cu moralul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ajuns să-l văd pe Francisc și gata. Ar trebui să mă ducă pe brațe înlăuntru, altfel...” „Dar de ce, Dinule? Totuși nu are drept de viață și de moarte asupra ta. Și nu ești Siminel sau Dominic. Ești ditamai doctor psihiatru. Nu poți vorbi ca ei”. „E adevărat, încuviință Dinu, dar crede-mă, prefer să-l știu acolo în sala cu oglinzi, să facă ce vrea, numai să mă lase cu astmul meu”. „Nici măcar nu ești curios?” l-am întrebat. „Deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ăsta mereu suntem inoportuni, trăim într-o continuă inoportunitate, toată viața noastră nu e decât un șir de inoportunități... Bietul Dinu. Aproape paralizat de frică, a încercat o ultimă ieșire din această discuție. — Așa ai fost tu totdeauna. Ai bravat. Psihiatrul uitase că astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. — Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le spuneam proștilor că ei sunt extraordinari, iar eu nu sunt decât un nenorocit care-și merită soarta. Dar m-am săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din Liber Mutus a lui Pseudo-Lullus. Umpleam clasoarele cu pentagrame, arbori sefirotici, decani, talismane. Băteam sălile cele mai uitate ale bibliotecilor, cumpăram zeci de volume de la acei librari care altădată vindeau revoluția culturală. Mă mișcam printre diabolici cu dezinvoltura unui psihiatru care ajunge să-și Îndrăgească pacienții și găsește că adierile ce trec prin parcul secular al clinicii lui private sunt adevărate balsamuri. După un timp, Începe să scrie pagini despre delir, apoi pagini delirante. Nu-și dă seama că bolnavii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
slavi morocănoși, oameni cu sufletele la fel de Întunecate ca Leningradul În decembrie. Vor fi pururi În suferință. Au sentimente vechi, foarte vechi... vechi de nouă sute de ani. Ceea ce ar trebui să facem este să parașutăm acolo o sută de mii de psihiatri, să Îi băgăm pe toți la terapie, să Îi facem pe toți să asculte Rolling Stones. Poate că după treizeci, patruzeci de ani mielul va face pace cu uliul. Ascultă, prietene, succes diseară! Trebuie s-o șterg. Ceea ce este cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Își Îmbrățișează fiica, profund rușinat de nepăsarea lui. — Arăți grozav, iubito! Știi, tocmai m-am Întors... Cum ai dat de bîrlogul meu? — Am și eu sursele mele. Se așează lîngă el și comandă o bere. — Viața mea e o ruină. Psihiatrul meu spune că trebuie să stăm de vorbă. Desigur, iubito, spune Wakefield, Încercînd să-și Înăbușe neliniștiea, despre ce vrei să vorbim? — Psihiatrul spune că am o problemă cu bărbații din cauza ta. Eu chiar nu te cunosc, știi? Mariana spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și eu sursele mele. Se așează lîngă el și comandă o bere. — Viața mea e o ruină. Psihiatrul meu spune că trebuie să stăm de vorbă. Desigur, iubito, spune Wakefield, Încercînd să-și Înăbușe neliniștiea, despre ce vrei să vorbim? — Psihiatrul spune că am o problemă cu bărbații din cauza ta. Eu chiar nu te cunosc, știi? Mariana spune că nimeni nu te poate cunoaște. Spune că ești ca un cifru. Deci, a venit ziua judecății, așa cum se temea. Wakefield Își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
așa cum se temea. Wakefield Își dă seama că a fost cel puțin un ticălos fără pereche. — Ce pot să spun? Pot să-ți spun tot ce mi s-a Întîmplat, dar nu ți-ar fi de mare folos, crede-mă. Psihiatrii sînt niște labagii, știi asta. Margot pare să se fi așteptat la acest fel de negare și a venit pregătită să Înfrîngă orice rezistență pe care i-ar opune-o taică-său. Începe să recite o poezie de Lawrence Ferlinghetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ați putea Întreba? Nu e o poveste prea ușor de spus, nici măcar pentru Diavol, care este un adevărat maestru În a-și depăna propria poveste. De fapt, chiar asta face acum, dar nu ne-o spune nouă, o spune unui psihiatru, un fel de psihiatru. Nu unul oarecare, firește, ci un profesionist În sănătate mintală supranaturală Însărcinat cu recuperarea diavolilor rătăciți. Pe scurt, după ce Diavolul a rostit discursul său revoluționar la acea conferință demonică și a fugit apoi la el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
e o poveste prea ușor de spus, nici măcar pentru Diavol, care este un adevărat maestru În a-și depăna propria poveste. De fapt, chiar asta face acum, dar nu ne-o spune nouă, o spune unui psihiatru, un fel de psihiatru. Nu unul oarecare, firește, ci un profesionist În sănătate mintală supranaturală Însărcinat cu recuperarea diavolilor rătăciți. Pe scurt, după ce Diavolul a rostit discursul său revoluționar la acea conferință demonică și a fugit apoi la el În peșteră, Puterile-Întunericului-Care-Este au ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mult timp și s-a extenuat În efortul, inutil, s-o recunoaștem, pe a prelungi era romantică În epoca postmecanică. Cei care Îi vor răul au autorizat un raid asupra cartierului său general, Închizîndu-l În peșteră cu mai sus menționatul „psihiatru“. Chestia asta Îi amintește Diavolului de vremurile În care a mai trecut prin astfel de Încercări: Înlănțuit pe fundul unei fîntîni, Închis În interiorul unui labirint, legat de un bolovan cu vulturi ciugulindu-i ficații, paralizat de Ioan din Patmos, aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ci și „pictura și sculptura timpului”. În prelungirea acestor afirmații, poetul avangardist citează și un articol publicat la 20 octombrie 1932, în ziarul Dimineața („Literatură și balamuc”), în care autorul cu ambiții de igienist social afirma, sus și tare, că „Psihiatrii au datoria să denunțe marelui public originea maladivă a acestor curente de artă ultramodernistă, împiedicînd procesul de dizolvare a societății contimporane și dînd directive de viață spirituală normală și sănătoasă”. Tot aici, Emilian menționa faptul că medicul Dem. Paulian publicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
degenerează aproape de fiecare dată în pamflet suburban și în medicalizări improprii unui studiu academic. Un citat din poemul „Strada” de Al. Tudor-Miu este susceptibil de un diagnostic clinic: „n-ar fi rău să-l supunem pe autor studiului unui psihiatru”. Și exemplele pot continua. Există totuși și alte căi de acces: „Pentru descifrarea versurilor-enigme ale acestor scribi s-ar putea apela fie la tălmăcitorii de vise, fie la cărturăresele de cartier. La un moment dat, am fi tentați să credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Procesul lui Kafka, potrivit unei mărturii a lui Sașa Pană din volumul memorialistic Născut în ’02... Cunoscător al suprarealismului european, eseistul are — față de critica „de autoritate” — o percepție extraestetică, „antropologică” asupra operei de artă, rezultat, probabil, al formației sale de psihiatru. Prezenta promovare pariziană (Biberi era și cronicar literar la revista Le Moment) nu e totuși prima încercare de a-l face cunoscut străinătății pe Urmuz. Prin intermediul „uniștilor”, Leopold Kosch îl tradusese în germană pentru numărul dedicat avangardei românești de către revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de lubrifiant pentru arme. De fapt, nu voia să moară, nimeni nu voia să moară, cu atât mai puțin Antonio, voia doar să o forțeze să se Întoarcă. Îi făcuseră spălături gastrice și apoi Îi prescriseseră terapie În cabinetul unui psihiatru. Ea nu se Întorsese. Iar el Începuse să o spioneze. Telefona și de treizeci de ori pe zi. La muncă și acasă. Rareori vorbea. Adesea se mulțumea să Închidă când Îi auzea vocea la telefon. De câtva timp, când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mă sufoc imediat, Încercă să se justifice. Dar poate că era adevărat. De câtva timp, oriunde ar fi fost, la coafor sau la Palazzo Lancillotti, chiar și acasă, simțea că se sufocă. Poate că trebuia să meargă din nou la psihiatru. În urmă cu trei ani Încetase ședințele spunând că terapia reușise, că ea era acum o persoană perfect echilibrată, capabilă să-și găsească locul În societate, să interacționeze cu semenii săi, să-și Înfrunte cu maleabilitate și dezinvoltură existența. — Aris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vadă pe director cum se delectează cu fizionomia Mariei, Își luă rapid rămas-bun. Dar omulețul, dornic să prelungească această recreație neobișnuită, preciză că, În pofida caracterului solitar, Ryan se Împrietenise Într-o vreme cu un coleg de celulă destul de deosebit, un psihiatru de renume, violator recidivist. - Credeți că ar fi posibil să avem o copie a dosarului acestui codeținut? Îl Întrebă Marie cu mare interes. În timp ce mașina de fotocopiat multiplica paginile, directorul, adresîndu-se aproape exclusiv decolteului tinerei polițiste, Își debita anecdotele despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
violator recidivist. - Credeți că ar fi posibil să avem o copie a dosarului acestui codeținut? Îl Întrebă Marie cu mare interes. În timp ce mașina de fotocopiat multiplica paginile, directorul, adresîndu-se aproape exclusiv decolteului tinerei polițiste, Își debita anecdotele despre acel ciudat psihiatru care se sinucisese În cursul transferării lui În noua clădire. Lucas interveni. - Presupun că fosta lor celulă nu mai există? - Ba da, așteptăm mereu creditele pentru renovare. - Aș putea s-o văd? - Bine-Înțeles! Vă Însoțesc, dacă doriți. - Nu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
MÎna mea? E cumva o cerere oficială? Autoritară, Îl apucă de mînă și, fără preambul, cu un gest neașteptat și rapid, scoase un ac cu gămălie și-l Înțepă În deget. - Au! Ce te-a apucat? - Am descoperit explicația Înțepăturilor! Psihiatrul Își viola victimele după ce le făcea să Înghită un calmant de tip Mésadrol! Și a fost arestat din pricina unor coincidențe: victimele aveau toate urme de Înțepături pe degete. În felul ăsta el se asigura, Înainte de a le viola, că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
arestat din pricina unor coincidențe: victimele aveau toate urme de Înțepături pe degete. În felul ăsta el se asigura, Înainte de a le viola, că erau toate Într-o stare de hipnoză profundă! - Sfinte Dumnezeule! Ryan a Învățat hipnoza la Închisoare cu psihiatrul! El e cel care i-a hipnotizat pe foștii jefuitori! - Așteaptă, asta nu Înseamnă că el i-a ucis: Ryan era mort cînd Gwen a fost drogată, asasinată, iar din menhir a Început să picure sînge... Fie că avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cine ești? Cine ești? Marie rămase uluită, apoi se Întoarse spre medic cu stupefacție. Acesta spuse că nu avusese cînd să le precizeze că Pierric suferea de amnezie, sechele probabile ale șocului. Fenomenul era reversibil, amintirile lui existau, colegul lui psihiatru practicase deja o scurtă ședință de hipnoză asupra lui, hipnoză care atestase acest lucru, dar Pierric nu izbutea să se conecteze la amintiri În mod conștient. Era desigur o chestiune de timp. În pofida decepției, Lucas nu pierdea din vedere ancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]