1,593 matches
-
să se confunde, adesea, la această vârstă, cu delincvența juvenilă. Tulburările de comportament pot constitui expresia unor tulburări psihice, având și anumite particularități funcție de acestea și se pot manifesta: fie numai ca un simptom în cadrul unei boli psihice de ordin psihotic ori a unei boli neuropsihice cu substrat lezional organic; fie sub forma unor deprinderi negative de comportament, pe fondul unor condiții negative insuficiente și care, dacă durează o perioadă mai indelungată, pot duce la psihopatii; fie sub forma unui sindrom
Devierile comportamentale la copilul surd by Cezara Faighel () [Corola-publishinghouse/Science/84067_a_85392]
-
trecute succint În revistă. Asta, pentru a le cunoaște și pentru putea ieși din ele, pentru că și noi, profesorii, avem „păcatele” noastre. Unii dintre profesori transformă evaluarea Într-un prilej de etalare a științei, a puterii, a personalității lor. Naturile psihotice sunt nerăbdătoare să demonstreze cât de „tari” sunt. Cu cine? Cu niște ființe plăpânde și neajutorate, care nu pot riposta tocmai pentru că sunt Încorsetate Într-un mecanism tiranic și nimicitor. Să ne gândim, de pildă, la acei profesori care de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
incertitudinea, chiar confuzia în problemele de psihiatrie ale medicilor contemporani poetului, etapă în care psihiatria abia își conturase o schemă nozologică, așa după cum reiese din conspectarea manualelor de atunci și când paralizia generală progresivă cuprindea, în mod cert, și stări psihotice de altă natură, lipsind un substrat biologic de control. Aspectul melancolic al acestui acces reiese și mai pregnant dintr-o scrisoare descoperită în Biblioteca Academiei Române, scrisă la 11 iunie 1887 de către Hareta și adresată Corneliei Emilian. "În intervalul de 21
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
grave tulburări obsesiv-compulsive, tulburări maniaco-depresive grave Dezvoltarea factorului patogen intern vânt Tulburări psihologice survenite brusc și neașteptat, ciclotimie, tendință spre mânie, agresivitate, violență comportamintală, impulsivitate, incapacitate de controlare a impulsurilor Pătrundere prin factorul patogen intern vânt-căldură Delir, nebunie, agitație mintală psihotică Aceste tabele simple sunt uneori amestecate, devenind, astfel, tabele specifice. Analiza lor oferă informații despre etiologie și despre conduita terapeutică necesară. Partea a doua Demers terapeutic prin masaj Diagnostic energetic Definiție Ținând cont de faptul că în medicina tradițională chineză
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
care vizează componenta mintală acționează încă de la prima ședință. În cazurile mai grave, terapia este deseori concepută pe durate lungi, adică de la mai multe luni la mai mulți ani după gravitatea cazurilor. Într-un cadru medical specializat, bolnavii prezentând boli psihotice care nu sunt agitați pot primi îngrijiri prin masajul tradițional chinez, cu titlul de îngrijiri complementare. Prezentăm mai jos tratamentele tip ale sindroamelor psihice generale. Tratamentele specifice unor tulburări cum ar fi angoasele, mutismul, isteria, șocul emoțional și altele care
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
numai nativilor. Există stări emoționale condiționate cultural, specifice unor spații geografice determinate, exprimate prin așa-numitele cuvinte „intraductibile”. De pildă, cuvintele amok (Malaysia), cafard (Laos, Filipine, Polinezia), mal de pelea (Puerto Rico), iivh’aa (Navajo) exprimă un episod disociativ, asemeni atacurilor psihotice, manifestat prin izbucniri violente și prin agresivitate; ataque de nervios este o stare afectivă întâlnită la populațiile latino-americane, manifestată ca pierdere a controlului emoțional și se exteriorizată prin strigăte incontrolabile, crize de plâns, agresivitate fizică și verbală; aviman este un
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
este fals".14 Dacă în primul sens mitul este de asemenea asociat legendei, în al doilea el este "declasat" ca eroare, falsitate, pură fantezie elucubrantă. De asemenea, definiția din Nouveau Petit Larousse perpetuează confuzia mitului cu legenda literară ori mitomania psihotică: mitul este o "povestire populară sau literară punând în scenă ființe supraumane și acțiuni imaginare, în care sunt transpuse evenimente istorice, reale sau dorite, sau în care se proiectează anumite complexe individuale sau anumite structuri subiacente ale raporturilor familiale."15
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
violul, abuzul sexual asupra minorilor, exhibiționismul și incestul. În cazul acestor persoane, cele mai bune rezultate s-au obținut prin intermediul modificărilor comportamentale. X. Schizofrenia și alte tulburări psihice severe Schizofrenia și celelalte tulburări psihice severe presupun de regulă prezența simptomelor psihotice, printre care delirul, halucinațiile (vizuale și auditive), derealizarea, comportamentul dezorganizat, vorbirea dezorganizată și aplatizarea afectivă. Există date care arată că în cazul schizofreniei și al tulburărilor psihice severe, cele mai eficiente forme de intervenție sunt (ele sunt adjuvante tratamentului medicamentos
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
umilință și bunăvoință, pentru că „bolnavul” are nevoie să fie ascultat și respectat. Acest lucru este cu atât mai necesar cu cât este există convingerea că în confesional pot intra și penitenți care să aibă o problemă de natură psihică, nu psihotică sau patologică, și manifestă doar un simplu simptom nevrotic. Prin încercarea de a-și vedea interiorul sau trecutul, ei riscă să declanșeze un proces de reevaluare și a altor acțiuni, fapte sau comportamente, care îi pot aduce, prin autoînvinovățire, la
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
fenomenului suicidar În debutul episodului depresiv. Fenomenul suicidar este expresia unui act pulsional, a cărui intensitate scade cu atât mai mult, cu cât depresia se aprofundează, dar după superficializarea terapeutică a simptomatologiei, reapar pulsiunile suicidare. Riscul la suicid În depresia psihotică cu idei de culpabilitate și inutilitate, este de 5,3 ori mai mare, comparativ cu formele nedelirante. Scopul lucrării. Evaluarea cauzelor și organizarea tratamentului la pacienții depresivi suicidari. Material și metode. Această lucrare a fost efectuată În Clinica de Psihiatrie
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1472]
-
contuziilor, tenosinovitelor, artritelor, mialgiilor, contracturilor cronice de origine piramidală sau de altă etiologie (lumbago, torticolis, contracturi ischemice). Au însă ca efecte secundare tulburări digestive, vizuale, neurologice (Clorzoxazona, Mefenezina, Clormezanona și Carispodolul), parestezii, mialgii, ataxie, tremor, atonie musculară, nistagmus, diferite manifestări psihotice, convulsii și agravarea spasticității la oprirea tratamentului, hipotonie musculară în cazul asocierii cu antidepresive - Baclofenul (Lioresal®). Alte substanțe folosite în medicația neurologică sau a sferei psihice influențează motricitatea ca efect terapeutic secundar sau prin intermediul reacțiilor adverse. Anestezicele generale (narcoticele) produc
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
durerii, a dispoziției, a capacității de învățare și a memoriei. În cazul consumului de feniciclină, conform rapoartelor clinice, comportamentul violent apare cel putin ocazional la persoanele care sînt sub efectul drogului sau la cele care trec pprin experiențe de tip psihotic determinate de o folosire Îndelungată a drogului. Deși nu s-au făcut cercetări privind efectele consumului pe termen lung de ketamina, efectele consumului pe termen scurt pot cuprinde halucinații, distorssiuni vizuale, pierderea percepției timpului și a identității.. În cazul consumului
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ilona Troiceanu, Alexandru Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1466]
-
evite senzația secundară de neplăcere. 3) Teama ca intensitatea pulsiunii să nu devină excesivă. Acest motiv se întâlnește la copii și apare ulterior în anumite perioade de transformare fiziologică, precum pubertatea sau menopauza (manifestări normale), și la începutul unui puseu psihotic (manifestări patologice). Celor trei motive mai sus menționate, A. Freud le mai adaugă un al patrulea, întâlnit la adult și decurgând din nevoia de sinteză resimțită de eu. Această nevoie este legată de faptul că eul adult are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu dispariția acestuia, „anestezierea” lui, ci mai degrabă „prelucrarea” lui și deci „reducerea durerii”. Așa se explică de ce anticiparea sau reprimarea (desemnată în această lucrare sub numele de „suprimare”) sunt mecanisme mai adaptative decât formațiunea reacțională, activismul (acting-out) și refuzul psihotic. 2) Apărările adaptative se înscriu într-o perspectivă temporală: ele sunt orientate mai degrabă către un termen lung. Anticiparea este astfel superioară acțiunii, întrucât ea permite, metaforic vorbind, „să plătești acum și să zbori mai târziu”. 3) Pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ambiguitate. Pentru el, prezența apărărilor nu este, prin ea însăși, o dovadă a bolii. Oricât de dezorganizate, nerezonabile sau condamnabile ar putea părea apărările în ochii unui observator extern, ele nu sunt altceva decât un răspuns adaptativ. Studierea apărărilor considerate „psihotice” demonstrează că același mecanism de apărare poate fi utilizat la fel de bine de către o persoană bolnavă și de persoanele care nu suferă de nici o maladie. Să luăm ca exemplu distorsiunea - mecanism asociat adesea fazei maniace din psihozele bipolare. Vaillant (1993) arată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
rock. Valoarea distorsiunii ca mecanism de apărare rezidă în faptul că, personajul imaginar fiind intangibil, Peggy se poate crede iubită fără a mai avea de înfruntat sexualitatea. Vaillant ne mai propune spre analiză și alte exemple în care această apărare „psihotică” este prezentă la subiecții normali. El citează în acest sens povestea indienilor Lakota care, cu numai câteva zile înaintea masacrării lor de către cavaleria americană la Wounded Knee, au executat un dans pentru întoarcerea bizonilor în prerii, pentru învierea strămoșilor morți
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
IV-R li se adaugă sublimarea (numărul mecanismelor preluate din lista Annei Freud crește acum la șase) și cele treisprezece care urmează: Afirmarea de sine (numită autoafirmare în glosarul DSM-IV) Altruismul Anticiparea Autoobservarea Capacitatea de a recurge la celălalt 17 Distorsiunea psihotică Identificarea proiectivă Omnipotența Plângerea cuprinzând solicitarea unui ajutor și respingerea ajutorului Proiecția delirantă Refuzul psihotic Retragerea apatică Umorul. Aceste completări vizează mai cu seamă mecanismele de nivel adaptativ ridicat (în număr de șase, plus sublimarea, care figurează în lista Annei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
șase) și cele treisprezece care urmează: Afirmarea de sine (numită autoafirmare în glosarul DSM-IV) Altruismul Anticiparea Autoobservarea Capacitatea de a recurge la celălalt 17 Distorsiunea psihotică Identificarea proiectivă Omnipotența Plângerea cuprinzând solicitarea unui ajutor și respingerea ajutorului Proiecția delirantă Refuzul psihotic Retragerea apatică Umorul. Aceste completări vizează mai cu seamă mecanismele de nivel adaptativ ridicat (în număr de șase, plus sublimarea, care figurează în lista Annei Freud) și mecanismele nivelului definit de disreglarea defensivă (trei mecanisme). Celelalte patru mecanisme țin de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
DSM III-R, respectiv somatizarea, nu mai figurează deloc în lista din DSM-IV. Abordând chestiunea numărului mecanismelor de apărare, Vaillant (1993) oferă propria sa listă, alcătuită din următoarele optsprezece mecanisme: Activismul Agresiunea pasivă Altruismul Anticiparea Deplasarea Disocierea (sau refuzul nevrotic) Distorsiunea psihotică Formațiunea reacțională Ipohondria Izolarea Proiecția Proiecția delirantă Refularea Reveria autistă Sublimarea Suprimarea Umorul. Examinând această listă, constatăm că două dintre mecanismele menționate de A. Freud - regresiunea și transformarea în contrariu - nu apar în lista elaborată de Vaillant. • Ultima listă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
agresive a unui obiect, asociată îndeobște unor elemente ale izolării și ale clivajului. 17) Disocierea (DSM III-R; DSM-IV): alterarea funcțiilor de integrare ale conștiinței, ale memoriei, ale percepției de sine sau ale mediului înconjurător ori ale comportamentului senzorio-motor. 18) Distorsiunea psihotică (DSM-IV; G.V.): distorsiune importantă, care transformă realitatea externă pentru a o face conformă cu dorințele individului. În plus, distorsiunea poate permite fuzionarea halucinatorie plăcută cu o altă persoană. 19) Evitarea (V.; B.): deturnare activă a gândurilor, obiectelor sau situațiilor ce
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reliefarea afectelor. Vezi și definiția dată la subcapitolul dedicat afirmării de sine din a doua parte a lucrării noastre, precum și prezentarea făcută reliefării afectelor (v. infra, capitolul de față). 5) Bergeret prezintă separat dedublarea eului (mecanism de apărare de mod psihotic împotriva angoasei de fărâmițare și de moarte) și dedublarea imago-urilor, mecanism pus în evidență de școala Melaniei Klein (în principal cu privire la obiectul parțial al fazei schizoparanoide și la obiectul total al fazei depresive), sub denumiri diverse (clivaj al obiectului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
referă la respingerea reprezentărilor insuportabile 22 chiar înainte ca ele să fie integrate în inconștientul subiectului; semnificanții supuși forcluderii nu se pot deci întoarce „din interior”, din inconștient. Reprezentarea respinsă revine din exterior și se transformă într-o halucinație. Returul psihotic este totuși complet diferit de reprezentarea respinsă, neprezentând nici una dintre proprietățile simbolice ale unei reprezentări și fiind preluat de către eu fără nici un afect. El este perceput „cu claritatea unei realități de netăgăduit”, străină eului (Nasio, 1988). Forcluderea nu face obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ce se dezvoltă, asemenea controlului omnipotent asupra obiectului, în timpul poziției depresive, ca apărare împotriva angoasei depresive, culpabilității și pierderii. Ea se întemeiază pe un refuz absolut al realității psihice - realitatea mediului intern, care include pulsiuni și obiecte interne. 34) Refuzul psihotic (DSM-IV): tip de refuz caracterizat printr-o alterare majoră a aprecierii realității. 35) Reliefarea afectelor (V.): faptul de a pune un accent deosebit pe afect ori de a-l utiliza în mod excesiv, evitându-se astfel înțelegerea logică și explicația
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în lucrarea sa din 1993, se numără printre cele mai cunoscute. Ea grupează apărările în patru categorii, definite în funcție de caracterul lor adaptativ în cursul vieții adulte (stabilit în urma unor observații pe termen lung): 1) Prima categorie este aceea a apărărilor psihotice, care include proiecția delirantă, distorsiunea și refuzul psihotic. 2) A doua categorie este cea a apărărilor imature, șase la număr: proiecția, fantezia schizoidă, ipohondria, agresiunea pasivă, activismul (acting-out) și disocierea (sau refuzul nevrotic). Vaillant precizează că exclude din această categorie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cele mai cunoscute. Ea grupează apărările în patru categorii, definite în funcție de caracterul lor adaptativ în cursul vieții adulte (stabilit în urma unor observații pe termen lung): 1) Prima categorie este aceea a apărărilor psihotice, care include proiecția delirantă, distorsiunea și refuzul psihotic. 2) A doua categorie este cea a apărărilor imature, șase la număr: proiecția, fantezia schizoidă, ipohondria, agresiunea pasivă, activismul (acting-out) și disocierea (sau refuzul nevrotic). Vaillant precizează că exclude din această categorie mai multe apărări imature - precum clivajul, devalorizarea, idealizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]