5,478 matches
-
duce sus după ea imediat, mă gândeam, dar preferam să mai stau puțin în bucătărie. Am terminat să beau un pahar cu apă și am auzit ceva mișcându-se pe verandă și ușa s-a deschis. Tanti Mae ținea vechea pușcă a tatei în bucătărie, în caz că intra vreun om sau vreun animal când era ea acolo cu mama. Nu am știut niciodată motivul exact, pentru că nu erau animale așa de mari pe deal și nici un om nu a venit niciodată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
intra vreun om sau vreun animal când era ea acolo cu mama. Nu am știut niciodată motivul exact, pentru că nu erau animale așa de mari pe deal și nici un om nu a venit niciodată la noi, dar am scos acum pușca din spatele cuptorului, chiar dacă nu mai folosisem în viața mea așa ceva. După pași îmi puteam da seama că e un bărbat. Apoi a tușit și a spart liniștea și frigul din casă. Am pus pușca de lângă ușa de la bucătărie și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la noi, dar am scos acum pușca din spatele cuptorului, chiar dacă nu mai folosisem în viața mea așa ceva. După pași îmi puteam da seama că e un bărbat. Apoi a tușit și a spart liniștea și frigul din casă. Am pus pușca de lângă ușa de la bucătărie și am ieșit în hol. — Salut, Robert. Era predicatorul. — Mă cheamă David. Mă întrebam ce caută la noi în casă. — David. Scuză-mă. Doar că a trecut atâta timp de când nu ți-am mai văzut familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-ți voi mai asculta profanările, băiete. Păstrează-ți cumpătul și fii recunoscător că cineva are suficient interes să lucreze pentru voi și să vă ajute în numele Domnului! A început să urce iar,și eu am fugit în bucătărie să iau pușca. Am ochit și țintit exact când a ajuns sus. Pușca m-a lipit de perete și când mi-am recăpătat echilibrul, l-am văzut căzând în față. Nu a țipat așa cum văzusem în filme. A căzut acolo, în capul scărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fii recunoscător că cineva are suficient interes să lucreze pentru voi și să vă ajute în numele Domnului! A început să urce iar,și eu am fugit în bucătărie să iau pușca. Am ochit și țintit exact când a ajuns sus. Pușca m-a lipit de perete și când mi-am recăpătat echilibrul, l-am văzut căzând în față. Nu a țipat așa cum văzusem în filme. A căzut acolo, în capul scărilor și s-a făcut liniște. Am lăsat pușca să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ajuns sus. Pușca m-a lipit de perete și când mi-am recăpătat echilibrul, l-am văzut căzând în față. Nu a țipat așa cum văzusem în filme. A căzut acolo, în capul scărilor și s-a făcut liniște. Am lăsat pușca să cadă și m-am uitat în susul scărilor. Nu mișca. Era întins pe jos, cu capul și brațele pe hol, iar corpul pe scări. Partea din spate a capului începuse să i se înroșească, un roșu foarte deschis. Când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
m-am extras din ghearele mașinăriei. Sala era plină de adolescenți slabi și plini de coșuri, îmbrăcați într-un fel de costumații sport scumpe, care, la fel ca o rochie de seară, foșneau când mergeai. Acum se auzea ca și cum fiecare puști s-ar fi răsucit să se holbeze la mine, cu toții prostiți de uimire. Am pășit cu nonșalanță spre ieșire. Vedeam deja stația de autobuz și când a ajuns autobuzul erau atâția oameni care așteptau să se urce încât tot ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în realitatea prezentului, în același fel cu mirosul de sânge amestecat cu țipătul celor răniți, căzând sub ploaia de gloanțe. La fel de neașteptat ca împușcăturile a răsărit un om din verdele pădurii, transformat acum în roșul și auriul toamnei. Purta o pușcă modernă în mâna dreaptă și cu stânga ținea de ceafă un animal împușcat. S-a apropiat de locul în care ne opriserăm muți de uimire. Pe măsură ce se apropia puteam să-i vedem hainele elegante de vânător. S-a oprit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că împăratul dumneavoastră este Hristos, patria dumneavoastră este conștiința, guvernul dumneavoastră este Evanghelia, arma dumneavoastră este iubirea. Așadar, veniți-vă în fire și acționați! Acționați pentru că orice clipă e prețioasă, pentru că în fiecare minut, în fiecare secundă oamenii trag cu pușca, ucid sau cad morți. Veniți-vă în fire și treceți la acțiune, căci oamenii, și mamele, și tații, și copiii, și frații, și toți, toți așteaptă de la voi, exact de la voi, slujitorii lui Hristos, ca, jertfindu-vă viețile neînfricați, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și întunecată, ar putea veni un om treaz și zgomotos ca ziua, că acesta ne-ar vedea ochii și pe noi toți, în starea în care suntem. Acum simt și eu ca ei: ar fi suficient să se tragă cu pușca, să se strige strident sau să se audă un lătrat răsunător pentru ca firul gingaș pe care se ține capul meu răvășit de o furtună mută să se rupă. Acum, în liniștea moartă a nopții, mă tem tocmai pentru acest firicel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a lăsat tăcere. Lacheii continuă să zâmbească, Sonia râde și, în chinuitor dispreț de sine, râd și eu, dar nu de cele întâmplate, ci presimțind cele ce vor urma. Aud cum la ușa sălii se oprește o patrulă militară cu puștile la baionetă. În spatele patrulei, e mama. Vrea să treacă, vrea să se apropie de mine, dar nu i se dă voie. „Copilul meu, fiul meu, Vadea al meu! spune ea, ținându-se de baioneta care o oprește și zâmbindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
altceva ar putea să fie? Îmi place să cred că unul mare, din moment ce te-ai speriat atât de tare, dar nimic altceva decât un animal. Ia cu tine o armă mai puternică decât un pistol, îl ironiză iarăși Vlad, o pușcă poate. Eh, ai să te descurci tu, sunt convins că te pricepi la așa ceva. Hai, dă-i drumul la treabă, vreau să terminăm odată cu toată povestea asta! Boris Godunov nu răspunse, îl privea tăcut, fără să se miște din loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pînă atunci doar o singură dată, la ieșirea din Arad, acolo unde macadamul se pierdea Într-un drum de țară. De fapt, adevărul era că de două ori, prima oară În fața prăvăliei, În gol, de probă, așa cum se probează o pușcă de vînătoare, cînd cumpărătorul o sprijină de umăr, Își Înclină capul, mijește ochiul stîng, ochind cucul care tocmai iese din ceasul din perete, ca apoi, de cum l-a ochit, să zică „pac-pac“, apoi o dezdoaie, se uită pe țeavă, privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cumpărătorul o sprijină de umăr, Își Înclină capul, mijește ochiul stîng, ochind cucul care tocmai iese din ceasul din perete, ca apoi, de cum l-a ochit, să zică „pac-pac“, apoi o dezdoaie, se uită pe țeavă, privește Încrustația de pe patul puștii (un cerb oprit brusc din goană), o cîntărește-n palmă, În vreme ce cucul dispare pe după perechea de ușițe pictate cu trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l-a și făcut țăndări cu alicele minuscule care au țîșnit deodată din ambele țevi (pac-pac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
abia izbutind să zică de trei ori cucu; acele ceasuri arătau orele trei, prăvălia tîrgovețului arădean Rosenberg se deschisese doar cu cîteva clipe Înainte, dar cumpărătorul nostru, sau poate posibilul cumpărător, intrase primul În prăvălie În acea după-amiază. Lăsă, așadar, pușca (zicem noi că nu fără părere de rău) și luă În mînă un bici care se afla Într-un colț cu Încă cinci-șase identice, toate din bambus, de aceeași lungime și la același preț, Îl Înșfăcă zdravăn și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un șalău, sau cînd strîngi hățurile ca să te ferești de o Încercare neașteptată, cînd din marginea pădurii Îți sare În fața căruței un urs ori Îți apar doi tîlhari, dintre care unul Înhață calul de zăbală, iar celălalt Îți Împlîntă țevile puștii În piept, luînd el cîrma; se aude o Împușcătură bubuitoare ca dintr-o pușcă de vînătoare, oricum la fel de răsunătoare pe strada pustie care dilată ecoul. A doua și ultima oară cumpărătorul folosise biciul cînd trecuse de pe macadamul arădean pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din marginea pădurii Îți sare În fața căruței un urs ori Îți apar doi tîlhari, dintre care unul Înhață calul de zăbală, iar celălalt Îți Împlîntă țevile puștii În piept, luînd el cîrma; se aude o Împușcătură bubuitoare ca dintr-o pușcă de vînătoare, oricum la fel de răsunătoare pe strada pustie care dilată ecoul. A doua și ultima oară cumpărătorul folosise biciul cînd trecuse de pe macadamul arădean pe un drum bolovănos. Abia atunci fusese proba adevărată, nu mai lovise În gol. Ridicase o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un tufiș, fără nici un zgomot; un fluturaș ruginiu ca o frunză uscată se făcu nevăzut de pe trunchiul unui stejar; un cerb se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat, ca imediat s-o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o pînză de păianjen se legăna pe un strop de rouă care reflecta razele sîngerii ale soarelui. Conurile cădeau pe nesimțite, o creangă se frînse fără nici un scrîșnet, de parcă ar fi fost calcinată. Fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
șopti tînărul terminîndu-și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă-mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbîrlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care-i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crîncenă și neîndurătoare, moarte prin spînzurare. TÎnărul nobil participase cu arma În mînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lui monsieur Junius, pe care se bazase și versiunea italiană a lui Preciozie din același an. Comentariile din ziare pe marginea ediției maghiare (1944), Însoțite de opiniile unui oarecare Laszlo Erne, vor avea un ecou imediat: gloanțe trase dintr-o pușcă de vînătoare chiar În fereastra casei noastre. Aș putea spune că am simțit chestiunea Conspirației chiar pe pielea mea.) 19. Este foarte probabil ca această carte să fi produs o puternică Înrîurire nu doar asupra fostului pictor-amator, autorul faimoasei cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
buzunarul de sus al tunicii militare, În stînga, avea un exemplar al Conspirației legat În piele, tipărit la Editura Der Hammer În anul 1933. Citise undeva că acea carte salvase pe frontul rusesc un tînăr subofițer: glonțul tras dintr-o pușcă cu lunetă se oprise Între paginile ei, tocmai În dreptul inimii. Cartea aceea Îi insufla siguranță. TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN Cântarea cântărilor STIMATE DOMN, În cadrul unei conferințe pe care ați susținut-o În rue Michelet, ați pus următoarea Întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
îndemnuri la răscoală „ostașii au depus armele, fără s depună jurământul, apoi le-au ridicat împotriva lui Buccov, au fost încăierări, s-au făcut arestări și cei prinși au fost bătuți cu vergeaua (vergeaua metalică cu care se curăța țeava puștii înainte de a fi încărcată cu praf de pușcă și alice), trași în țeapă, spânzurați, trași pe roată.” Bătrânul Tănase Tudoran (se zice că avea 100 de ani) a fost condamnat la moarte prin tragere pe roată, la locul numit „Mocirla
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
s depună jurământul, apoi le-au ridicat împotriva lui Buccov, au fost încăierări, s-au făcut arestări și cei prinși au fost bătuți cu vergeaua (vergeaua metalică cu care se curăța țeava puștii înainte de a fi încărcată cu praf de pușcă și alice), trași în țeapă, spânzurați, trași pe roată.” Bătrânul Tănase Tudoran (se zice că avea 100 de ani) a fost condamnat la moarte prin tragere pe roată, la locul numit „Mocirla” pentru instigații la revoltă și nesupunere, împreună cu alți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țărani executați prin spânzurare și a căror trupuri au fost expuse mai multă vreme la locul execuției. Bejenia ardelenilor spre șara Românească și spre Moldova avea un caracter organizat, erau conduși pe potecile munților de oameni cunoscători, erau înarmați cu puști, lănci și unelte agricole, inclusiv femeile, plecau cu tot avutul și familia. Se poate spune că în șările Române erau așteptați, așezați pe moșiile boierești, mănăstirești sau răzășești, li se dădeau înlesniri, scutiri de dări până la înjghebarea gospodăriei, întemeiau sate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era în Bacău cu tatăl meu, își făcuseră treburile și cumpărăturile și se pregăteau să plece spre casă. La „Distribuția” (lângă Grădina publică unde era restaurantul Macul Roșu) era de pază un elev de liceu, îmbrăcat în verde, cu o pușcă în mână. Iacobeanu oprește caii și zice ăluia să-i facă plinul, după care, luându-l în râsă cum se cade îi spune: „Ai să stai aici pânăă te îngălbenești?”, apoi a dat bici cailor. Altă dată, prin 1946, tot
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]